Convenții și tratate europene și internaționale în materia filiației copilului și cu privire la unele aspecte conexe, la care România este parte, ca norme de aplicare imediată

1. Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei a fost încheiată la Strasbourg, la data de 15 octombrie 1975, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1992[1].

Scopul Convenției constă în:

– adoptarea unor reguli comune în domeniul juridic, în vederea îmbunătățirii statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, micșorând deosebirile între statutul juridic al acestor copii și statutul juridic al copiilor născuți din căsătorie;

– îmbunătățirea condițiilor juridice, economice, sociale, de educație etc. ale copiilor născuți în afara căsătoriei;

– stabilirea unor reguli comune privind statutul juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei ar înlesni înfăptuirea acestui obiectiv și ar contribui, în același timp, la armonizarea legislațiilor în acest domeniu al statelor membre.

Dispozițiile art. 2 din Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei stipulează că: „Filiația față de mamă a tuturor copiilor născuți în afara căsătoriei este stabilită prin singurul fapt al nașterii copilului”.

În privința filiației față de tată constatăm că îi sunt atribuite, de către Convenție, trei articole:

– Din art. 3 observăm că, pentru toți copiii din afara căsătoriei, filiația față de tată „poate fi constatată sau stabilită prin recunoaștere voluntară sau prin hotărâre judecătorească”.

– Din art. 4 constatăm că nu poate forma obiectul unei opoziții sau contestații recunoașterea voluntară a paternității, dacă aceste proceduri sunt reglementate în legislația internă a statului respectiv, cu excepția situației în care persoana care vrea să recunoască sau care a recunoscut copilul nu este, biologic, tatăl acelui copil.

– Conform art. 5, probele științifice apte să stabilească sau să înlăture paternitatea, urmează a fi încuviințate în acțiunile referitoare la filiația față de tată.

Art. 6 par. (1) stipulează că, ambilor părinți (tată și mamă) unui copil născut în afara căsătoriei le revine aceeași obligație de întreținere, față de acel copil, ca acea obligație de întreținere care există față de copilul născut din căsătorie.

Par. (2), al aceluiași articol, precizează că în situația în care „obligația de întreținere a unui copil născut, din căsătorie incumbă unor anumiți membri ai familiei tatălui sau a mamei, copilul născut în afara căsătoriei beneficiază, de asemenea, de această obligație”.

Art. 7 par. (1) din Convenție stipulează că, în situația în care  filiația unui copil născut în afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, exercitarea drepturilor părintești nu poate fi atribuită, de drept, doar tatălui.

Par. (2) al art. 7 din Convenție arată că, poate fi transferată exercitarea drepturilor părintești, cu precizarea că, toate cazurile de transfer  sunt supuse legislației.

Din dispozițiile art. 8 din Convenție constatăm că, în situația în care unul dintre părinți (indiferent că este tatăl sau mama) nu are exercițiul drepturilor părintești ori al dreptului privind încredințarea copilului născut în afara căsătoriei, ca și excepție, poate obține un drept de vizitare, în cazurile stabilite de lege.

Art. 9 din Convenție stipulează că, drepturile copilului născut în afara căsătoriei sunt aceleași ca și ale copilului născut din căsătorie, atunci când vine la succesiunea tatălui și a mamei sale, dar și a membrilor familiilor lor.

Potrivit art. 10 din Convenție, în situația în care tatăl și mama se căsătoresc, copilul născut în afara căsătoriei va avea statutul juridic al unui copil născut din căsătorie.

2. Alte convenții și regulamente care au legătură tangențial cu filiația

 Convenția europeană asupra recunoașterii și executării hotărârilor privind încredințarea copilului (custodia) și de restabilire a încredințării (custodiei) copiilor[2], adoptată la Luxembourg, la data de 20 mai 1980, și ratificată de România prin Legea nr. 216/2003.

Art.1 din Convenție definește următorii termeni:

„a) copil – o persoană, indiferent de cetățenie, cu condiția să nu fi împlinit încă vârsta de 16 ani și să nu aibă dreptul de a-și stabili ea însăși reședința, conform legii reședinței obișnuite sau a cetățeniei ori conform legii interne a statului solicitat;

b) autoritate – orice autoritate judiciară sau administrativă;

c) hotărâre referitoare la încredințare – orice hotărâre a unei autorități, în măsura în care decide asupra îngrijirii persoanei copilului, inclusiv dreptul de a-i stabili reședința, precum și asupra dreptului la vizita;

d) deplasare fără drept – deplasarea unui copil peste o granița internațională prin încălcarea unei hotărâri referitoare la încredințarea sa, pronunțată într-un stat contractant și executorie într-un asemenea stat; de asemenea, se considera deplasare fără drept:

(i) neînapoierea unui copil peste o granița internațională la încheierea perioadei exercitării unui drept la vizita referitor la acel copil sau la încheierea unei șederi temporare pe un alt teritoriu decât cel în care se exercită încredințarea sa;

(îi) o trecere declarata ulterior ilicită în sensul art. 12”.

Statele membre ale Consiliului Europei precizează, în preambulul Convenției, următoarele: „luând în considerare ca interesul copilului este de o importanță decisivă în materie de hotărâri privind încredințarea sa, considerând că instituirea de măsuri destinate facilitării recunoașterii și aplicării hotărârilor privind încredințarea copilului va avea drept efect asigurarea unei mai bune protecții a interesului copiilor, considerând că este de dorit, în acest scop, să se sublinieze că dreptul la vizită al părinților este corolarul normal al dreptului la încredințare, constatând numărul crescând al cazurilor în care unii copii au fost deplasați fără drept peste o granița internațională și dificultățile întâlnite pentru soluționarea în mod adecvat a problemelor ridicate de aceste cazuri, dornice să introducă dispoziții potrivite care să permită restabilirea încredințării copiilor atunci când această încredințare a fost întreruptă în mod arbitrar, convinse de oportunitatea de a lua, în acest scop, măsurile adaptate la diferite nevoi și la diferite împrejurări, dornice să stabilească relații de cooperare judiciară între autoritățile lor, au decis să adopte această convenție”.

3. Tratate bilaterale încheiate de România în material relațiilor de familie[3]

România a încheiat, în materia relațiilor de familie, diverse tratate bilaterale internaționale.

1. Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Albania privind asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 463/1960, publicat în B. Of. nr. 4 din 18 ianuarie 1961.

Potrivit art. 26 par. (2), cu denumirea marginală „Raporturile juridice între părinți și copii”, „în cauzele privind contestarea, tăgăduirea și stabilirea paternității precum și în cele privind contestarea și stabilirea maternității este aplicabilă legea Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă contestării, tăgăduirii și stabilirii paternității, dar și contestării și stabilirii maternității este legea stabilită în funcție de criteriul cetățeniei copilului, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean roman și legea albaneză, dacă copilul este cetățean albanez.

2. Convenția de asistenta juridica în materie civilă, familială și penală între Republica Socialistă România și Republica Algeriană Democratică și Populară din 28.6.1979, text publicat în Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 8 decembrie 1979.

Art. 1 prevede: „Cetățenii fiecărei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii. [par. (1)]. Cetățenii fiecărei părți contractante, pe teritoriul celeilalte părți contractante, au acces liber la organele judiciare și la alte organe competente în materie civilă, familială și penală, denumite în prezenta convenție prin expresia instanțe judiciare, precum și dreptul de a angaja o procedură în fața acestor instanțe pentru a-și ocroti drepturile lor personale și patrimoniale [par. (2)]”.

Studiind dispozițiile art. 1 par. (1) și par. (2), constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze liber instanțelor judiciare ale Algeriei și să se prezinte în fața acestora, să facă reclamații și să formuleze cereri, în aceleași condiții ca și cetățenii algerieni. De asemenea, un cetățean algerian, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze liber instanțelor judiciare, ale României și să se prezinte în fața acestora, să facă reclamații și să formuleze cereri, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

3. Convenția între Republica Socialistă România și Republica Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie și la valabilitatea și transmiterea actelor, din 17.11.1965, ratificată prin Decretul nr. 1.179/1968, publicată în Buletinul Oficial nr. 4/1968, în vigoare de la 9 ianuarie 1969.

Art. 1 par. (1) dispune: „Cetățenii unui stat contractant au dreptul să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești ale celuilalt stat contractant, să facă cereri, să introducă acțiuni și să-și susțină interesele în fața lor în aceleași condiții ca și cetățenii proprii”.

Studiind dispozițiile art. 1 par. (1) constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești ale Austriei și să formuleze cereri, să introducă acțiuni și să-și susțină interesele, în aceleași condiții ca și cetățenii austrieci. De asemenea, un cetățean austriac, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești ale României și să formuleze cereri, să introducă acțiuni și să-și susțină interesele, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

4. Convenție între Republica Socialistă România și Regatul Belgiei privind asistența juridică în materie civilă și comercială, ratificată prin Decretul  368/1976, publicată în Buletinul Oficial nr. 93/1976

Art. 1 prevede: „ Fiecare dintre cele două state asigură, pe teritoriul său, cetățenilor celuilalt stat, protecția juridică a drepturilor și intereselor lor personale sau patrimoniale, în aceleași condiții ca și propriilor cetățeni. [par. (1)]. Cetățenii fiecăruia dintre cele două state au, în consecință, pe teritoriul celuilalt, acces liber și nestânjenit pe lângă autoritățile judiciare, în aceleași condiții ca cetățenii acestui alt stat, pentru urmărirea și apărarea drepturilor și intereselor lor [par. (2)]”.

Studiind dispozițiile art. 1 par. (1), constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Belgiei în aceleași condiții ca și cetățenii belgieni. De asemenea, un cetățean belgian, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale României în aceleași condiții ca și cetățenii români.

5. Prin Nota verbală a Ministerului Afacerilor Externe Bosniac nr. 943 din 8.2.1995, Bosnia și Herțegovina a notificat succesiunea la: Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistența juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B. Of. nr. 6 din 6 februarie 1961

Conform art. 26, partea a II-a, cu denumirea marginală „Raporturile juridice între părinți și copii”, dispune că: „… stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității ori stabilirea sau contestarea maternității se reglementează potrivit legii Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă contestării, tăgăduirii și stabilirii paternității, dar și contestării și stabilirii maternității este legea stabilită luând în considerare criteriul cetățeniei copilului, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean român, sau legea din Bosnia și Herțegovina, dacă copilul este cetățean bosniac.

6. Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Bulgaria privind asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 109/1959, publicat în B. Of. nr. 11 din 31 martie 1960.

Art. 25, cu denumirea marginală „Raporturile juridice între părinți și copii”, dispune: „În cauzele privind contestarea și tăgăduirea, precum și stabilirea paternității și cele privind constatarea și stabilirea maternității, este aplicabilă legea Părții Contractante al cărei cetățean este copilul.

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă contestării, tăgăduirii și stabilirii paternității, dar și contestării și stabilirii maternității este legea tării al cărei cetățean este copilul, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean roman și legea bulgară, dacă copilul este cetățean bulgar.

7. Legea nr. 30/2000 privind Protocolul între Guvernul României și Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, convențiilor și a altor înțelegeri încheiate de România cu Cehoslovacia, publicată în M. Of. nr. 143 din 6 aprilie 2000

Art. 26, cu denumirea marginală „Raporturile juridice între părinți și copii”, prevede: „În cauzele privind contestarea, tăgăduirea și stabilirea paternității și cele privind contestarea și stabilirea maternității, precum și stabilirea nașterii copilului dintr-o anumită căsătorie, este aplicabilă legea Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă copilului din căsătorie pentru următoarele situații: contestării, tăgăduirii și stabilirii paternității, dar și contestării și stabilirii maternității, precum și stabilirea nașterii copilului dintr-o anumită căsătorie este legea tării a cărei cetățenie este deținută de copil, respectiv legea română,dacă copilul este cetățean român sau legea cehă, dacă copilul este cetățean ceh.

Art. 27 dispune: „Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei și mama acestuia – pe de o parte și tatăl acestuia – pe de altă parte – se stabilesc potrivit legii Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, deducem că legea aplicabilă copilului din afara căsătoriei pentru următoarele situații: contestării, tăgăduirii și stabilirii paternității, dar și contestării și stabilirii maternității, precum și stabilirea nașterii copilului dintr-o anumită căsătorie este legea țării al cărei cetățean este copilul, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean român și legea cehă, dacă copilul este cetățean ceh.

8. Tratatul de asistență juridică în materie civilă și penală dintre România și Republica Populară Chineză, semnat la Beijing, la 16 ianuarie 1991[4]

Art. 1, cu denumirea marginală „Definiții”, dispune în alin. (1):
În sensul prezentului tratat:

a) prin cauze civile se înțeleg cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial si dreptul muncii;

b) prin instituții competente se înțeleg instanțele judecătorești, procuraturile și alte organe competente în materie civilă și penală”.

Alin. (2) prevede: „Dispozițiile prezentului tratat referitoare la cetățenii celor două părți contractante se aplică, în mod corespunzător, și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul, dacă în legislația internă nu se prevede altfel”.

În art. 1 alin. (1), lit. a) dispune: „În sensul prezentului tratat:

a) prin cauze civile se înțeleg cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial și dreptul muncii”.

Din expresia, „drept al familiei”, deducem că dispozițiile sunt aplicabile în materia relațiilor de familie dintre cele două state.

Se va interpreta, în funcție de fiecare situație în parte, având în vedere ambiguitatea articolului 1 alin. (1) și (2).

9. Acord între Republica Socialistă România și Republica Populară Democrată Coreeană cu privire la asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 305/1972, publicat în B. Of. nr. 87 din 7 august 1972

Art. 24 prevede: „În cauzele privind stabilirea, tăgăduirea și contestarea filiațiunii este aplicabilă legea Părții Contractante al cărei cetățean este copilul.”

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă: stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației este legea țării al cărei cetățean este copilul, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean român și legea coreeană, dacă copilul este cetățean coreean.

10. Prin Protocolul interguvernamental româno-croat privind succesiunea la acordurile încheiate de România cu RSF Iugoslavia, semnat la București, la 5 martie 2004, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 951 din 15 iunie 2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 605 din 6 iulie 2004, Croația este succesoare la: Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistența juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B. Of. nr. 6 din 6 februarie 1961

Art. 24, cu denumirea marginală „Raporturile juridice între părinți și copii”, prevede: „În cauzele privind stabilirea, tăgăduirea și contestarea filiațiunii este aplicabilă legea Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă: stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației este legea țării al cărei cetățean este copilul, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean român și legea croată, dacă copilul este cetățean croat.

11. Convenție între Republica Socialistă România și Republica Cuba privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală, ratificată prin Decretul nr. 67/1981, Publicată în B. Of. nr. 19 din 27 martie 1981

Art. 1 par. (2) prevede că: „cetățenii fiecărei părți contractante au dreptul să se adreseze liber instanțelor judecătorești, organelor procuraturii și altor instituții (denumite în continuare instituții judiciare) ale celeilalte părți contractante competente să soluționeze cauzele civile, familiale și penale și să se prezinte în fața acestora, să facă reclamații și să formuleze cereri, în aceleași condiții ca și cetățenii acestei părți contractante”.

Studiind dispozițiile acestui paragraf, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze liber instanțelor judecătorești, organelor procuraturii și altor instituții (denumite în continuare instituții judiciare) ale Cubei și să se prezinte în fața acestora, să facă reclamații și să formuleze cereri, în aceleași condiții ca și cetățenii cubanezi. De asemenea, un cetățean cubanez, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze liber instanțelor judecătorești, organelor procuraturii și altor instituții (denumite în continuare instituții judiciare) ale României și să se prezinte în fața acestora, să facă reclamații și să formuleze cereri, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

12. Convenția între Republica Socialistă România și Republica Franceză privind asistența juridică în materie civilă și comercială, din 5.11.1974, publicată în M. Of. al României, în vigoare de la 22 iulie 1975

Art.1 prevede: „Fiecare stat asigură, pe teritoriul său, cetățenilor celuilalt stat, ocrotirea juridică a drepturilor și intereselor lor personale sau patrimoniale, în aceleași condiții ca și propriilor cetățeni. [par. (1)] Cetățenii fiecărui stat au, ca urmare, pe teritoriul celuilalt stat, acces liber și nestânjenit la autoritățile judiciare, în aceleași condiții ca și cetățenii acestui din urmă stat, pentru urmărirea și apărarea drepturilor și intereselor lor [par. (2)]”.

Studiind dispozițiile art. 1 par. (1), constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Franței în aceleași condiții ca și cetățenii francezi. De asemenea, un cetățean francez, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale României în aceleași condiții ca și cetățenii români.


[1] Publicată în M. Of. nr. 243/30.09.1992.

[2] „Deși traducerea oficială a textului în Monitorul Oficial (anul 2003) s-a făcut cu formularea de «încredințare a copilului», termenul corect este cel de custodie, așa cum este tradus pe site-ul oficial al Comisiei Europene. Termenul de «încredințare a copilului», care este echivalent cu cel de custodie unică, reprezenta singura formă de custodie acceptabilă din punct de vedere legal în România anterior datei de 1 octombrie 2011, dar reprezintă o subcategorie a termenului mai amplu de custodie, care conține atât forma de custodie unică, cât și pe cea a custodie comună. Dacă această traducere a termenului «custode of children» prin «încredințarea copilului»  era cât de cât valabilă în România la data publicării textului în Monitorul Oficial (anul 2003), fiind singura formă de custodie acceptată legal la acel moment, traducerea nu mai este valabilă după intrarea în vigoare a noului Cod civil care permite atât custodia unică, cât și custodia comună”.[https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_european%C4%83_asupra_recunoa%C8%99terii_%C8%99i_execut%C4%83rii_hot%C 4%83r%C3%A2rilor_privind_custodia_copiilor_%C8%99i_de_restabilire_a_custodiei_copiilor#Descriere], consultat pe 1 mai 2020.

[3] Tratate accesate la adresele: http://old.just.ro/Sectiuni/Cooperarejudiciar%C4%83interna%C5%A3ional%C4%83/Cooperarejudiciar%C4%83interna%C5%A3ional%C4%83_penala/Asisten%C5%A3%C4%83Judiciar%C4%83Interna%C5%A3ional%C4%83/Tratatebilaterale/tabid/800/Default.aspx, în perioada 1-5 mai 2020 ; https://lege5.ro/Gratuit/he2dqnzz/conventia-intre-republica-socialista-romania-si-regatul-belgiei-privind-asistenta-juridica-in-materie-civila-si-comerciala-din-03101975?d=2020-05-05 , în perioada 4-6 mai  2020.

[4] Ratificat prin Legea nr. 12/1992, publicată în M. Of. nr. 32 din 3 martie 1992.

Convenții și tratate europene și internaționale în materia filiației copilului și cu privire la unele aspecte conexe, la care România este parte, ca norme de aplicare imediată was last modified: noiembrie 9th, 2020 by Nadia-Cerasela Aniței

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii