Contravențiile la regimul juridic al prestării serviciilor funerare sancționate cu anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare (I)

 

Abstract

   Abstract:
The Romanian Decision no. 741 from the 12th of October 2016 regarding the implementing
rules of the Law no. 102 from the 8th of July 2014 on cemeteries, human crematoriums and funeral
services incriminates certain facts which are punishable as contraventions. This short overview has
as primary objective the identification and presentation of some facts considered by the current
legislation as being contraventions to the legal regime of funeral services, burial, cremation,
transport, exhumation and reburial of human corpses, cemeteries, human crematoriums, and also the
professional criteria that must be met by the funeral services providers. Our interest concerns not all
the facts considered contraventions, but only those which are also sanctioned with the annulment of
the operating sanitary permit of the funeral service provider. As secondary objective, we’ll put
forward some de lege ferenda proposals on the legal framework that ensures the protection of public
health in the field of funeral services.
Keywords: contraventions, operating sanitary permit, funeral services, public health, burial,
cremation, transport, exhumation, reburial, cemetery, crematorium. 

 

Autorizarea sanitară are ca scop prevenirea apariției oricăror situații care ar putea pune în pericol sănătatea publică[1]. Conceptul de sănătate publică a fost definit în literatura de specialitate franceză[2] ca „un set de cunoștințe, practici și norme juridice care vizează cunoașterea, explicarea, menținerea, protejarea și promovarea stării de sănătate a persoanelor” (un ensemble de savoirs, de savoir-faire, de pratiques et de règles juridiques qui visent à connaître, à expliquer, à préserver, à protéger et à promouvoir l’état de santé des personnes)[3].

De aceea, toate activitățile ce pot conduce la apariția unor circumstanțe ce ar putea pune în pericol sănătatea publică sunt supuse unei prealabile autorizări sanitare. Nici prestarea serviciilor funerare nu face excepție, astfel că Normele tehnice și sanitare[4] de aplicare a Legii nr. 102/2014[5], prevăd trei tipuri de autorizări sanitare: a) pentru prestarea de servicii funerare; b) pentru activități de înmormântare/înhumare (cimitire); c) pentru activități de incinerare a persoanelor decedate (crematorii umane).

Astfel, prestatorii de servicii funerare autorizați sanitar pot realiza servicii precum primirea comenzii pentru înmormântare, transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, așezarea pe catafalc și organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, cimitirele autorizate sanitar asigură servicii funerare precum înmormântarea, înhumarea și exhumarea, iar crematoriile autorizate sanitar realizează servicii funerare precum incinerarea, preluarea urnei și așezarea acesteia în nișa specială, predarea urnei.

Dintre toate contravențiile prevăzute de Normele tehnice și sanitare, numai o parte sunt sancționate, potrivit art. 43 alin. (5), și cu sancțiunea complementară constând în anularea autorizației sanitare de funcționare în cazul săvârșirii acestora de prestatorii de servicii funerare. Această sancțiune complementară se aplică în cazul încălcării prevederilor de la art. 7, 8, 27-29, 36 și 38 din Normele tehnice și sanitare.

În ceea ce privește constatarea săvârșirii contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, art. 44 din norme pune desfășurarea acestei activități în sarcina personalului de specialitate împuternicit al Inspecției sanitare de stat din cadrul Ministerului Sănătății și al direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București.

Potrivit art. 2 lit. a) din Norma din 5 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Inspecției Sanitare de Stat[6], activitățile specifice de inspecție sanitară privesc verificarea respectării prevederilor legislației naționale în domeniul sănătății publice. Personalul de specialitate împuternicit constată și sancționează contravențiile la normele igienico-sanitare, la normele de prevenire și combatere a bolilor transmisibile și a bolilor profesionale, la nivel național sau județean. La fel, Regulamentul din 27 iulie 2010 de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București[7] prevede la art. 16 lit. f) că serviciul de control în sănătate publică constată și sancționează contravențiile la normele igienico-sanitare, la normele de prevenire și combatere a bolilor transmisibile și infecțiilor nosocomiale, respectiv bolilor profesionale, la nivel județean.

De asemenea, mai trebuie să precizăm că, potrivit art. 45 din Normele tehnice și sanitare, contravențiilor prevăzute de acest act normativ le sunt aplicabile și dispozițiile cap. IV „Controlul în sănătatea publică” din cadrul titlului I „Sănătatea publică” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății[8], cu modificările și completările ulterioare.

Constatarea săvârșirii contravențiilor și aplicarea sancțiunilor făcându-se de către Inspecția sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătății și al direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, nu puteam decât concluziona că legiuitorul a consacrat, în ceea ce privește faptele prevăzute de Normele tehnice și sanitare ce constituie contravenții, o viziune ce are ca pilon central sănătatea publică, protecția sănătății publice constituind potrivit art. 3 din Legea nr. 95/2006 o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice. De altfel, chiar Ministerul Sănătății a primit sarcina de a elabora proiectul de hotărâre a Guvernului[9] pentru stabilirea normelor de aplicare ale Legii nr. 102/2014[10].

Pentru protecția sănătății publice, în funcție de severitatea sancțiunii, respectiv importanța valorii sociale ocrotite prin norma contravențională, Normele tehnice și sanitare prevăd patru paliere ale sancțiunii amenzii contravenționale, pentru unele contravenții săvârșite de prestatorii de servicii funerare fiind prevăzută și sancțiunea complementară constând în anularea autorizației sanitare de funcționare.

Deși art. 5 alin. (6) din O.G. nr. 2/2001[11] prevede că „sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei”, față de modul de redactare a art. 43 alin. (5) din Normele tehnice și sanitare potrivit căruia „încălcarea prevederilor de la art. 7, 8, 27-29, 36 și 38 se sancționează și cu sancțiunea complementară (s.n.) constând în anularea autorizației sanitare de funcționare, în cazul contravențiilor săvârșite de prestatorii de servicii funerare”, nu putem decât concluziona că agentul constatator are obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând pericolul social ca fiind suficient de mare încât să atragă și sancțiunea complementară a anulării autorizației sanitare de funcționare.

În jurisprudență se distinge între individualizarea legală a sancțiunii contravenționale, pe de o parte, și individualizarea judiciara a sancțiunii, pe de altă parte. Individualizarea legală este realizată de legiuitor cu ocazia elaborării actului normativ, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sancțiunilor, natura și limitele generale ale fiecărei sancțiuni, natura și limitele speciale ale sancțiunii pentru fiecare contravenție în parte, etc. Individualizarea judiciară a sancțiunii este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției, prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând seama de diversele criterii de individualizare. Instanța are posibilitatea să individualizeze și sancțiunile complementare la fel ca și pe cele principale, însa numai în cazurile în care aceasta individualizare este posibilă. De aceea, cu prilejul individualizării sancțiunilor, trebuie să se facă distincție între individualizarea legală a sancțiunilor și individualizarea judiciară a acestora.

Cum în cadrul fiecărei forme de individualizare sancțiunea este individualizată prin activitatea anumitor organe, în anumite limite și cu anumite mijloace, iar sub raportul forței lor obligatorii formele de individualizare prezintă o anumita ierarhie, individualizarea legală este obligatorie și se impune în fața individualizării judiciare.

Prin urmare, în cazul încălcării prevederilor de la art. 7, 8, 27-29, 36 și 38 din Normele tehnice și sanitare, legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit că sancțiunea complementară a anulării autorizației sanitare de funcționare a prestatorului de servicii funerare este obligatorie (chiar și în cazul sancțiunii contravenționale a avertismentului aplicată), astfel că, în cazul unei plângeri contravenționale, „instanța, cu ocazia individualizării judiciare, nu are posibilitatea înlăturării acestei sancțiuni (considerată ca obligatorie de către legiuitor), în caz contrar având loc o încălcare a principiului separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art. 1, alin. (4) din Constituția României”[12].

Piatra unghiulara a efectuării de activități specifice serviciilor funerare este reprezentată de obținerea în prealabil a avizului consiliului local al unității administrativ-teritoriale și a autorizației sanitare de funcționare emisă de către direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, conform prevederilor din anexa nr. 1 la Normele tehnice și sanitare. Efectuarea activităților specifice serviciilor funerare în lipsa oricăruia dintre cele doua documente constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, precum și cu sancțiunea complementară a anulării autorizației sanitare de funcționare a prestatorului de servicii funerare, în măsura în care autorizația de sanitară deja fusese obținută.

De vreme ce modelul pentru formularul de cerere de autorizare a prestatorului de servicii funerare nu a fost aprobat deocamdată prin ordin al ministrului sănătății, potrivit art. 46 lit. a) din Normele tehnice și sanitare, iar avizul consiliului local al unității administrativ-teritoriale nu poate fi obținut întrucât pentru moment prestatorul de servicii funerare nu ar putea face dovada că are angajat cel puțin un tanatopractor[13], am putea concluziona că prestatorii de servicii funerare nu ar mai putea efectua nici o activitate specifică serviciilor funerare[14].

Curtea de Apel București a clarificat însă acest aspect, statuând că nu ne aflăm în prezența unei „imposibilității imediate și absolute de desfășurare în continuare a activității operatorilor de servicii funerare în condițiile în care însăși emitentul actului administrativ în cauză nu a procedat la punerea sa în concret în aplicare a prevederilor acestuia (s.n.), prin detalierea regimului de autorizare a modului de desfășurare a acestor activități”[15]. Prin urmare, chiar și în lipsa noilor autorizații sanitare de funcționare și a avizul consiliului local, prestatorii pot efectua în continuare activitățile specifice serviciilor funerare, cu excepția celor privind activitatea de îmbălsămare/tanatopraxie[16].


[1] A se vedea, de exemplu, art. 3 alin. (1) din Normele din 19 mai 1999 de avizare sanitară a proiectelor obiectivelor și de autorizare sanitară a obiectivelor cu impact asupra sănătății publice (act abrogat), aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 331 din 19 mai 1999, publicată în M. Of. nr. 276 din data de 16 iunie 1999.

[2] F. Bourdillon, G. Brücker, D. Tabuteau, Définitions de la santé publique, în „Traité de santé publique”, Paris: Editions Médecine-Sciences Flammarion, 2007, p. 1-4.

[3] Pentru alte definiții ale conceptului de «sănătate publică» a se vedea și O. Jeanneret, F. Gutzwiller, Concepts et définitions de base, în „Médecine sociale et préventive – santé publique”, Berna: H. Huber, 1996, p. 25-26; L. Aaubert, J.-L. San Marco, Santé publique: soins infirmiers, tome I, Issy-les-Moulineaux: Elsevier Masson, 2007, p. 14-15.

[4] Aprobate prin H.G. nr. 741 din 12 octombrie 2016, publicată în M. Of. nr. 843 din data de 24 octombrie 2016.

[5] Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, publicată în M. Of. nr. 520 din data de 11 iulie 2014.

[6] Aprobată prin Ordinul ministrul sănătății nr. 824 din 5 iulie 2006, publicat în M. Of. nr. 617 din data de 18 iulie 2006.

[7] Aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1078 din 27 iulie 2010, publicat în M. Of. nr. 550 din data de 5 august 2010.

[8] Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în M. Of. nr. 652 din data de 28 august 2015.

[9] A se vedea Proiectul Hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare, elaborat de Ministerul Sănătății, disponibil la http://old.ms.ro/documente/HG_1233_2516.pdf.

[10] Nota de fundamentare la H.G. nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare, p. 2, disponibilă la http://gov.ro/fisiere/subpagini_fisiere/NF_HG_741-2016.pdf.

[11] Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în M. Of. nr. 410 din data de 25 iulie 2001.

[12] A se vedea Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 950 din 7 mai 2014, nepublicată, disponibilă pe http://www.rolii.ro/, hotărâre ale cărei considerente ce pot aplica mutatis mutandis și în privința contravențiilor prevăzute de Normele tehnice și sanitare.

[13] A se vedea S.-D. Șchiopu, Unele considerații privind reglementarea tanatopraxiei în România, în „Revista Universul Juridic” nr. 12/2016, p. 109.

[14] Idem, p. 110.

[15] Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1478 din 25 aprilie 2017, nepublicată, disponibilă pe http://www.rolii.ro/.

[16] Tanatopraxia reprezintă un ansamblu de metode și tehnici care se aplică după moarte corpului uman prin care se realizează igienizarea, îmbălsămarea, la nevoie restaurarea, reconstrucția și îngrijiri de estetică mortuară în scopul conservării temporare a corpului, precum și pentru a reda decedatului o înfățișare cât mai apropiată de cea anterior cunoscută, astfel încât să poată fi prezentat cu demnitate familiei și pregătit pentru funeralii (art. 16 pct. 1 din Normele tehnice și sanitare).

 

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Contravențiile la regimul juridic al prestării serviciilor funerare sancționate cu anularea autorizației sanitare de funcționare (I) was last modified: decembrie 7th, 2017 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii