Contravențiile la regimul juridic al prestării serviciilor funerare sancționate cu anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare (II)

Abstract

Abstract
The Romanian Decision no. 741 from the 12th of October 2016 regarding the implementing
rules of the Law no. 102 from the 8th of July 2014 on cemeteries, human crematoriums and funeral
services incriminates certain facts which are punishable as contraventions. This short overview has
as primary objective the identification and presentation of some facts considered by the current
legislation as being contraventions to the legal regime of funeral services, burial, cremation,
transport, exhumation and reburial of human corpses, cemeteries, human crematoriums, and also the
professional criteria that must be met by the funeral services providers. Our interest concerns not all
the facts considered contraventions, but only those which are also sanctioned with the annulment of
the operating sanitary permit of the funeral service provider. As secondary objective, we’ll put
forward some de lege ferenda proposals on the legal framework that ensures the protection of public
health in the field of funeral services.
Keywords: contraventions, operating sanitary permit, funeral services, public health, burial,
cremation, transport, exhumation, reburial, cemetery, crematorium.

Vezi și Contravențiile la regimul juridic al prestării serviciilor funerare sancționate cu anularea autorizației sanitare de funcționare (I)

C. Este sancționată cu amendă de la 5000 lei la 10.000 lei și anularea autorizației sanitare de funcționare încălcarea de către prestatorul de servicii funerare a prevederilor art. 8 lit. a)-c), lit. e) pct. (i)-(iv), art. 27 alin. (2), art. 28 alin. (1) și (2), art. 29 alin. (2), art. 38 alin. (2) și (3) din Normele tehnice și sanitare.

Potrivit art. 8 lit. a) și b) din Normele tehnice și sanitare: „Serviciile funerare se prestează conform prevederilor Legii nr. 102/2014 în următoarele condiții: a) atunci când decesul a avut loc într-o instituție de asistență medicală/îngrijiri de sănătate sau la domiciliu, preluarea persoanei decedate se efectuează de către prestatorul de servicii funerare, autorizat conform prezentelor norme. Preluarea defunctului din unitatea sanitară se face într-un sicriu cu capac sau intr-o husă biodegradabilă cu fermoar, pe o brancardă de inox; b) preluarea și transportul persoanei decedate în vederea înhumării/incinerării de la locul unde se păstrează corpul defunctului către locul de înhumare/incinerare se realizează pe baza certificatului de deces, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Pe timpul transportului capacul sicriului se menține închis”.

Aceste condiții de prestare a serviciilor funerare au drept finalitate asigurarea condițiilor igienico-sanitare pentru protecția sănătății publice în timpul transportului persoanei decedate. Subiectul activ al contravenției poate fi atât prestatorul de servicii funerare care are obligația legală de a asigura condițiile igienico-sanitare necesare transportului defunctului, luând măsurile necesare în vederea eliminării sau reducerii la minimum a riscurilor pentru sănătatea angajaților săi, cât și orice altă persoană care ar desfășura astfel de servicii funerare chiar și în afara cadrului legal reglementat de Normele tehnice și sanitare.

În ceea ce privește obligația prestatorului de servicii funerare de a transporta persoana decedată în vederea înhumării/incinerării cu capacul sicriului închis, remarcăm prezența unui paralelism legislativ[1]: și art. 7 alin. (2) prevede că „transportul în vederea înhumării se realizează cu capacul sicriului închis”. Pe de o parte, este instituită aceeași reglementare – obligația de a transporta în vederea înhumării persoana decedată cu capacul sicriului închis – în mai multe articole [art. 8 lit. b) teza ultimă și art. 7 alin. (2) teza ultimă], iar pe de altă parte se distinge între transportul în vederea incinerării, expres menționat în cuprinsul art. 8 lit. b), și cel în vederea înhumării prevăzut de art. 7 alin. (2) teza ultimă. În timp ce domeniul de aplicare al art. 8 lit. b) include și transportul în vederea incinerării, domeniul de aplicare al art. 7 alin. (2) teza ultimă nu include decât transportul în vederea înhumării.

Acest paralelism legislativ nu ar fi problematic dacă atât încălcarea prevederilor art. 8 lit. b) teza ultimă, cât și cele ale art. 7 alin. (2) teza ultimă, ar fi sancționată cu amendă contravențională având aceleași limite minime și maxime, însă, în timp ce încălcarea art. 8 lit. b) teza ultimă (transportul în vederea înhumării/incinerării) este sancționată cu amendă de la 5000 lei la 10.000 lei, încălcarea art. 7 alin. (2) teza ultimă (transportul în vederea înhumării) este sancționată amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

Prin urmare, de lege ferenda se impune concentrarea materiei într-o reglementare unică, cu atât mai mult cu cât nu se poate distinge din perspectiva protecției sănătății publice între transportul în vederea înhumării și cel în vederea incinerării. Astfel, se impune eliminarea art. 8 lit. b) teza ultimă: „pe timpul transportului capacul sicriului se menține închis” și includerea transportului în vederea incinerării în domeniul de aplicare al art. 7 alin. (2), astfel încât, indiferent de scopul transportului – în vederea înhumării sau a incinerării – încălcarea obligației de a menține sicriul cu capacul închis să fie sancționată cu aceeași amendă contravențională.

Potrivit art. 8 lit. c) din Normele tehnice și sanitare: „Serviciile funerare se prestează conform prevederilor Legii nr. 102/2014 în următoarele condiții: c) procedura de îmbălsămare și/sau tanatopraxie care se efectuează în afara serviciilor de prosectură sau medicină legală se realizează cu avizul direcției de sănătate publică (s.n.) județeană, respectiv a municipiului București, la solicitarea tanatopractorului, care va depune copii de pe următoarele documente: (i) cererea scrisă a familiei de efectuare a îmbălsămării/tanatopraxiei către prestatorul de servicii funerare; (ii) declarația tanatopractorului cu privire la metoda și substanțele chimice folosite; (iii) copie de pe certificatul medical constatator al decesului”.

Deși din conținutul art. art. 43 alin. (5) pare să rezulte că, pentru încălcarea obligației de a obține avizul direcției de sănătate anterior efectuării procedurii de îmbălsămare și/sau tanatopraxie, poate răspunde contravențional și tanatopractorul, acesta solicitând direcției de sănătate avizul prealabil, în ceea ce ne privește considerăm că, față de conținutul actual al Normele tehnice și sanitare, subiect activ al contravenției nu ar putea fi decât prestatorul de servicii funerare, cererea familiei pentru îmbălsămare fiind adresată nu tanatopractorului, angajat cu contract de muncă de către prestatorul de servicii funerare, ci acestuia din urmă. Nu excludem posibilitatea ca, odată aprobat modelul pentru formularul de cerere pentru obținerea avizului direcției de sănătate publică în vederea îmbălsămării, să constatăm că acest aviz este acordat nu prestatorului de servicii funerare, ci tanatopractorului, caz în care vom putea considera că și tanatopractorul ar putea fi subiect activ al acestei contravenții[2].

Potrivit art. 8 lit. e) pct. (i) – (iv) din Normele tehnice și sanitare: „Serviciile funerare se prestează conform prevederilor Legii nr. 102/2014 în următoarele condiții: e) prestatorul de servicii funerare va avea în dotare spații corespunzătoare, destinate activităților pe care le prestează, și autovehicule special amenajate conform specificațiilor tehnice din anexa nr. 2, astfel: (i) spațiul destinat activităților de servicii funerare are o suprafață de minim 30 m2, cu o zonă de primire a clienților și spațiu de prezentare a produselor; (ii) spațiul pentru prestarea activităților de îngrijiri mortuare are o suprafață minimă de 16 m2, cu dotările prevăzute la lit. f); în cazul în care acest spațiu este situat în continuarea spațiului prevăzut la pct. (i), se asigură un circuit separat de activitatea de primire a clienților și prezentare a produselor; (iii) în cazul în care prestatorul de servicii funerare realizează servicii de îmbălsămare/tanatopraxie în zone rurale, unde nu există un spațiu conform celui prevăzut la pct. (ii), și persoana decedată nu a suferit de o boală infecțioasă, acestea pot fi realizate dacă deține un autovehicul de asistență funerară mobilă dotat conform prevederilor pct. 1 din anexa nr. 2; (iv) cel puțin un autovehicul pentru transport cadavre, conform specificațiilor pct. 3 din anexa nr. 2; pentru ceremonia de înmormântare va fi folosit un autovehicul de paradă funerară, în proprietate sau închiriat, care va respecta prevederile pct. 2 din anexa nr. 2”.

Aceste condiții de prestare a serviciilor funerare au drept finalitate mai ales asigurarea condițiilor igienico-sanitare pentru protecția sănătății publice în cazul prestării activităților de îngrijiri mortuare și transportului persoanei decedate. Subiectul activ al contravenției poate fi atât prestatorul de servicii funerare care are obligația legală de a asigura condițiile igienico-sanitare necesare transportului persoanei defuncte și prestării activităților de îngrijiri mortuare, luând măsurile necesare în vederea eliminării sau reducerii la minimum a riscurilor pentru sănătatea angajaților săi și a clienților (ex. asigurarea unui circuit separat de activitatea de primire a clienților și prezentare a produselor), cât și orice altă persoană care ar desfășura astfel de servicii funerare chiar și în afara cadrului legal reglementat de Normele tehnice și sanitare.

Potrivit art. 27 alin. (2) din Normele tehnice și sanitare: „Persoanele decedate din cauza unor boli contagioase vor putea fi depuse în sălile de ceremonii funerare numai cu avizul direcției de sănătate publică (s.n.) județene, respectiv a municipiului București, eliberat conform metodologiei de încadrare a riscului infecțios, prevăzută la art. 20 alin. (4)”. Potrivit art. 20 alin. (4), încadrarea cauzelor decesului în categoria infecțiilor cu agent infecțios înalt patogen în cazul cărora îmbălsămarea este interzisă sau cu risc infecțios în cazul cărora îmbălsămarea este obligatorie se va efectua pe baza unei metodologii specifice de încadrare a riscului infecțios care va fi aprobată prin ordin al ministrului sănătății în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Normelor tehnice și sanitare.

Deși termenul de 60 de zile a expirat, cum ministrul sănătății nu a emis acel ordin în ciuda riscului asupra sănătății persoanelor ce asistă la ritualul de înmormântare, deocamdată putem considera că nu s-a procedat la punerea în concret în aplicare a prevederilor art. 27 alin. (2) din Normele tehnice și sanitare. După intrarea în vigoare a metodologiei de încadrare a riscului infecțios, subiect activ al contravenției va putea fi orice persoană care ar încălca această obligație legală, respectiv prezentarea avizului direcției de sănătate publică, inclusiv prestatorul de servicii funerare care a încheiat contractul de prestări servicii cu persoana obligată, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 102/2014, să dispună în legătură cu înmormântarea.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare: „Sălile de ceremonii funerare vor fi amplasate în incinta cimitirelor sau în afara acestora. Pentru sălile de ceremonii funerare amplasate în afara cimitirelor se asigură o distanță de minimum 20 metri de clădirile de locuit[3]”. Aceste săli de ceremonii funerare (case mortuare, case funerare, capele) pot aparține fie unui cimitir, fie unui prestator de servicii funerare[4].

Nu credem că în practică s-ar putea constata o astfel de contravenție întrucât pentru lucrările de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinat, Legea nr. 50/1991 impune obținerea acordului vecinilor, exprimat în formă autentică[5], iar în principiu nimeni este dornic a se învecina cu un imobil având o asemenea destinație. Totuși, nu putem exclude crearea unei săli de ceremonii funerare în afara cadrului legal reglementat de Normele tehnice și sanitare, situație în care subiect activ al contravenției va fi proprietarul cimitirului sau prestatorul de servicii funerare, după caz.

În timp în cazul alin. (2) al art. 28 este evident că o încălcare a acestuia ar putea pune în pericol sănătatea publică, considerăm că obligația proprietarului cimitirului sau a prestatorului de servicii funerare de a se asigură o distanță de minimum 20 metri de clădirile de locuit ține mai degrabă de domeniul urbanismului (existența unui eventual disconfort moral), în sensul că legiuitorul le oferă vecinilor posibilitatea de a refuza amplasarea unui imobil cu asemenea destinație în proximitatea locuinței lor, nu de cel al protecția sănătății publice, astfel că încălcarea prevederilor art. 28 alin. (1) nu ar trebui să atragă anularea autorizației sanitare de funcționare. Pe cale de consecință, de lege ferenda s-ar impune eliminarea art. 28 alin. (1) din domeniul de aplicare al art. 43 din Normele tehnice și sanitare.

Potrivit art. 28 alin. (2) din Normele tehnice și sanitare: „Sălile de ceremonii funerare trebuie să fie prevăzute cu echipamente de climatizare, pentru asigurarea unei temperaturi ambientale de maximum 20°C în perioada anotimpului cald și trebuie astfel compartimentate pentru a asigura atât reducerea potențialelor riscuri epidemiologice, cât și intimitatea aparținătorilor”.

Obligativitatea îmbălsămării în cazul expunerii persoanei decedate cu capacul sicriului deschis, precum și asigurarea unei anumite temperaturi ambientale, sunt menite a reduce la minimum a riscurile pentru sănătatea persoanelor ce veghează defunctul. La fel precum în cazul art. 28 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare, subiect activ al contravenției va fi proprietarul cimitirului, în ceea ce privește compartimentarea și asigurarea echipamentelor de climatizare, și administratorul cimitirului, în ceea ce privește asigurarea efectivă a unei temperaturi ambientale de maximum 20°C în perioada anotimpului cald, sau prestatorul de servicii funerare, după caz.

Potrivit art. 29 alin. (2) din Normele tehnice și sanitare: „Deshumarea se poate face înainte de 7 ani de la data înhumării, cu avizul direcțiilor de sănătate publică, după împlinirea termenului de un an de la data înhumării și numai în perioada 1 noiembrie – 31 martie, pe baza avizului sanitar eliberat de către direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, conform anexei nr. 6, în scopul reînhumării persoanei decedate în alt loc de înhumare”.

Deshumarea persoanelor decedat se poate realiza, potrivit art. 30 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare, numai ce către administrația cimitirului și doar după împlinirea termenului de un an de la data înhumării. Dacă încă nu au trecut 7 ani de la data înhumării, deshumarea se poate realiza numai în perioada 1 noiembrie – 31 martie, fiind necesar și avizul direcției de sănătate publică[6]. După expirarea termenului de 7 ani, deshumarea poate avea loc oricând, nemaifiind necesar avizul direcției de sănătate publică. Subiect activ al contravenției poate fi orice persoană care ar încălca aceste prevederi legale privind perioada când se poate realiza o deshumare, precum și obligația de a fi obținut în prealabil avizul direcției de sănătate publică în cazul înhumărilor ce au avut loc cu mai puțin de 7 ani în urmă.


[1] A se vedea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M. Of. nr. 260 din data de 21 aprilie 2010.

[2] Ministrul sănătății, potrivit art. 46 din Normele tehnice și sanitare, ar trebui să aprobe prin ordin modelul pentru formularul de cerere pentru obținerea avizului direcției de sănătate publică în vederea îmbălsămării, însă nu a fost prevăzut și un termen până la care respectivul ordin ar fi trebuit a fi emis.

[3] Pentru unele detalii privind distanța minimă privind amplasarea unei săli de ceremonii funerare, a se vedea Judecătoria Reghin, sentința civilă nr. 943 din 4 august 2016, ECLI:RO:JDREG:2016:002.000943, nepublicată.

[4] Deși în mod tradițional sălile de ceremonii funerare aparțin cimitirelor, nu putem exclude ipoteza în care un imobil cu asemenea destinație ar fi deținut de un prestator de servicii funerare (situație frecvent întâlnită în S.U.A.).

[5] A se vedea punctul 2.5.6 al Secțiunii I „Piese scrise” a Capitolului I „Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire – P.A.C.” din Anexa nr. 1 „Conținutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții” la Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în M. Of. nr. 933 din data de 13 octombrie 2004.

[6] Pentru deshumarea care nu este necesară în vederea stabilirii cauzelor morții, a se vedea Judecătoria Bistrița, sentința civilă nr. 1464 din 10 mai 2017, nepublicată, disponibilă pe http://www.rolii.ro/.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

 

Contravențiile la regimul juridic al prestării serviciilor funerare sancționate cu anularea autorizației sanitare de funcționare (II) was last modified: decembrie 19th, 2017 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii