Contractul de donație (I)

Abstract

  Abstract
The donation is a very common contract in the legal life, that is the reason why in the first part
of this study we have dealt with the definition of this contract, we have highlighted its legal
characteristics, which are of particular relevance in the judicial practice, to finally analyze the
peculiarities of this contract with regard to its conditions of validity, analyzing in turn the capacity,
the consent, the object and the cause.
Keywords: liberality, donation, unilateral contract, animus donandi, validity conditions of
donation. 

1. Noțiuni introductive

1.1. Noțiunea contractului de donație, precizări privind liberalitățile, sediul materiei în privința contractului de donație

Art. 985 C. civ. definește donația ca fiind contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar.

Titlul III al Codului civil reglementează materia liberalităților[1]. Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane, stipulează art. 984 alin. (1) C. civ. Liberalitățile pot fi făcute exclusiv prin donație sau prin legat cuprins în testament, potrivit art. 984 alin. (2) C. civ. Elementul de diferențiere între donație și legat are în vedere faptul că donația este o liberalitate între vii iar legatul este o liberalitate pentru cauză de moarte. Contractul de donație se încadrează în rândul contractelor cu titlu gratuit[2], ca de altfel și contractul dezinteresat. Elementul de diferențiere între donație și contractul dezinteresat este acela că în ipoteza donației patrimoniul donatorului se micșorează cu bunul de care a dispus în favoarea donatarului, pe când în ipoteza contractului dezinteresat patrimoniul rămâne intact, folosul gratuit oferit neafectând structura patrimoniului. Ca exemple de contracte dezinteresate amintim mandatul gratuit, împrumutul de folosință (comodatul), împrumutul de consumație fără dobândă sau depozitul cu titlu gratuit.

Sediul principal al materiei în privința donației este reprezentat de dispozițiile art. 1011-1033 C. civ. Donația fiind însă o liberalitate, i se aplică și dispozițiile comune din materia liberalităților, respectiv cele ale art. 984-1010 C. civ., în măsura în care acestea sunt compatibile.

1.2. Caractere juridice

Din definiția contractului de donație se desprind caracterele sale juridice, după cum urmează:

a) Contract cu titlu gratuit. Astfel cum am menționat anterior, donația se încadrează în categoria contractelor cu titlu gratuit. Donatorul, cu intenția de a gratifica, transmite donatarului, unul sau mai multe drepturi, fără a obține în schimb vreun avantaj. Intenția de a face o donație sau de a gratifica este cunoscută sub denumirea de animus donandi. Micșorarea patrimoniului donatorului, corelativ cu mărirea patrimoniului donatarului, cu aceleași drepturi, are drept cauză intenția liberală sau animus donandi, caracteristică donației ca specie de liberalitate[3].

Se impun a fi făcute anumite precizări în privința donației cu sarcină. Donația cu sarcină[4] este acel contract în care donatorul impune donatarului să dea, să facă sau să nu facă ceva, corelativ cu transmiterea către acesta din urmă a dreptului sau drepturilor ce fac obiectul contractului. Sarcina impusă donatarului (spre exemplu, să plătească o sumă de bani determinată către X[5]), în limita valorii acesteia, transformă donația într-un contract cu titlu oneros, în care obligațiile părților, născute din contractul de donație, sunt reciproce și interdependente (contract sinalagmatic[6]). Stipularea unei sarcini de o valoare mică raportat la valoarea bunului donat, nu va afecta caracterul de contract cu titlu gratuit al donației, însă în ipoteza unei sarcini care se apropie ca valoare de bunul donat, în mod evident este afectat caracterul de liberalitate al donației.

b) Contract unilateral. Donația reprezintă un act juridic bilateral întrucât pentru încheierea sa valabilă necesită exprimarea voinței ambelor părți (a donatorului și a donatarului) și este un contract unilateral deoarece creează obligații doar pentru una dintre părțile contractante (donator)[7]. Astfel, donatorul se obligă să transmită donatarului un drept real sau de creanță, după caz. Donatarul, prin ipoteză, nu își asumă nicio obligație, însă cu toate acestea donatarului îi incumbă o obligație morală, de recunoștință față de donator, obligație ce prezintă caracter continuu. Existența obligației de recunoștință nu afectează însă caracterul de contract unilateral al donației. Cu toate acestea, nerespectarea obligației de recunoștință de către donatar poate atrage revocarea donației pentru ingratitudine, în condițiile prevăzute la art. 1023 C. civ.[8].

Prin excepție însă, în ipoteza donației cu sarcină, contractul creează obligații reciproce și interdependente pentru părți, având caracter sinalagmatic. În acest caz, existența sarcinii va transforma contractul de donație din unilateral în bilateral. Prin urmare, donației cu sarcină i se vor aplica dispozițiile legale din materia contractelor sinalagmatice, în caz de neexecutare a sarcinii de către donatar.

c) Contract solemn. Potrivit 1011 alin. (1) C. civ., donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute. Așadar, regula este reprezentată de încheierea donației prin înscris autentic, aceasta constituind o condiție de validitate (ad validitatem). Nerespectarea formei autentice a donației atrage sancțiunea nulității absolute a acesteia. Regula enunțată se aplică și în ipoteza încheierii donației între persoane absente, forma autentică fiind impusă atât ofertei de donație, cât și acceptării acesteia. Forma autentică a donației este o măsură de protecție a voinței donatorului, care dispune în mod actual și irevocabil de un drept în favoarea altei persoane, fără ca acel activ să fie înlocuit în patrimoniul său printr-o valoare echivalentă[9].

Prin excepție de la această regulă, nu sunt supuse formei solemne donațiile indirecte, cele deghizate și darurile manuale [art. 1011 alin. (2) C. civ.].

În privința darurilor manuale se impune a face o precizare. Potrivit art. 1011 alin. (4) C. civ., bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voințe al părților, însoțit de tradițiunea bunului. Astfel, textul legal amintit impune, pentru valabila încheiere a donației, ca darul manual să fie însoțit de tradițiunea bunului, ceea ce înseamnă că ne aflăm în prezența unui contract real[10]. În alte cuvinte, încheierea valabilă a donației sub forma darului manual, are loc odată cu predarea bunului ce face obiectul acesteia.

d) Contract translativ de proprietate. Donația este un contract translativ de proprietate. Prin încheierea contractului de donație, donatarul devine titularul dreptului de proprietate, a altui drept real sau de creanță, după caz. Transferul proprietății în cazul contractului de donație se supune regulilor de drept comun. Transferul dreptului de proprietate către donatar se produce în momentul încheierii contractului, în ipoteza în care părțile nu au convenit în alt fel. Cu alte cuvinte, părțile pot amâna transferul dreptului de proprietate. Menționăm că transferul proprietății către donatar nu este condiționat de predarea bunului, donația nefiind un contract real. Prin excepție, în ipoteza darului manual transferul dreptului de proprietate nu poate fi amânat, acesta având loc în momentul încheierii contractului și al predării bunului.

e) Contract, în principiu, irevocabil. Potrivit a 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Textul legal instituie principiul forței obligatorii a contractului legal încheiat față de părțile contractante. Potrivit art. 1270 alin. (2) C. civ., contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. Acest text legal instituie principiul irevocabilității contractului, potrivit căruia contractului nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia dintre părți, manifestată în sens contrar. Așa cum s-a surprins în doctrină, irevocabilitatea decurge din principiul forței obligatorii a contractului, fiind în același timp, o garanție a acestui principiu[11].

Însă în materia contractului de donație irevocabilitatea este mai accentuată decât forța obligatorie a contractului amintită anterior. Astfel, irevocabilitatea donației ține de esența acestui contract, reprezentând o condiție de validitate pentru formarea acestui contract și nu privește doar efectele contractului. Potrivit art. 1015 alin. (1) C. civ., purtând denumirea marginală „principiul irevocabilității”, donația nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voința sa. În alte cuvinte, prin irevocabilitatea donației vom înțelege că aceasta odată făcută, nu este permis donatorului să mai revină asupra manifestării sale de voință. Stipularea unor clauze care ar permite donatorului să revoce donația atrag nulitatea contractului de donație[12]. În acest context trebuie precizat că revocarea donației pentru ingratitudine sau pentru neexecutarea sarcinii reprezintă cauze legale de revocare a donației, cu titlu de sancțiune, fie pentru comportamentul necorespunzător al donatarului, fie pentru neexecutarea culpabilă a sarcinilor asumate de donatar. În aceste cazuri revocarea donației nu operează deci prin manifestarea de voință a uneia dintre părți, neconstituind pe cale de consecință excepții de la principiul irevocabilității donației.

2. Condiții de validitate ale contractului de donație

Donația este un contract, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să îndeplinească condițiile esențiale pentru validitatea contractului prevăzute de art. 1179 C. civ., respectiv cele privind capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză licită și morală. În cele ce urmează vom prezenta doar particularitățile acestui contract, fără a mai insista asupra chestiunilor generale.

2.1. Capacitatea părților

2.1.1. Aspecte generale

Potrivit art. 987 alin. (1) C. civ., orice persoană poate face și primi liberalități, cu respectarea regulilor privind capacitatea. Aceasta înseamnă că în materia contractului de donație capacitatea reprezintă regula. Cum pentru donator a face o donație reprezintă, în principiu, un act de dispoziție asupra patrimoniului, acestuia i se cere să aibă capacitate deplină de exercițiu.

De la regula capacității există și excepții, legiuitorul prevăzând anumite incapacități atât de a dispune prin donații, cât și de a primi donații. Aceste incapacități sunt însă de strictă interpretare.

Urmează a stabili care este momentul concret la care trebuie îndeplinită condiția capacității, atât a celei de a dispune prin donații, cât și a celei de a primi donații.

Momentul îndeplinirii cerinței privind capacitatea de a dispune prin donație nu ridică probleme dacă donația se materializează într-un singur act. Astfel, potrivit art. 987 alin. (2) C. civ., condiția capacității de a dispune prin liberalități trebuie îndeplinită la data la care dispunătorul își exprimă consimțământul. Dacă ne raportăm însă la ipoteza încheierii unei donații între absenți, prin acte separate, capacitatea dispunătorului se apreciază atât la momentul la care face oferta de donație, cât și la momentul acceptării ofertei de donație. În concluzie, condiția capacității de a dispune prin liberalități trebuie îndeplinită nu numai la data la care dispunătorul își exprimă consimțământul, așa cum statuează art. 987 alin. (2) C. civ. în materie de liberalități în general, ci, în cazul încheierii donației între persoane absente, și la data acceptării ofertei de donație, având în vedere că incapacitatea ofertantului atrage, potrivit art. 1013 alin. (1) teza finală C. civ., caducitatea acceptării[13].

Condiția capacității de a primi o donație trebuie îndeplinită la data la care donatarul acceptă donația, potrivit art. 987 alin. (3) C. civ. Pentru ipoteza încheierii donației între absenți, donatarul nu trebuie să îndeplinească condiția capacității la momentul la care donatorul face oferta de donație, ci doar la data la care o acceptă[14].


[1] Liberalitățile, alături de actele juridice dezinteresate, reprezintă acte juridice cu titlu gratuit. Prin act juridic dezinteresat se înțelege acel act cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură un beneficiu cuiva fără să își micșoreze patrimoniul. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 115.

[2] Potrivit art. 1172 alin. (2) C. civ., contractul prin care una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu, fără a obține în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.

[3] Așa cum s-a surprins în literatura juridică, cauza directă a donației este intenția de a mări patrimoniul celui gratificat, fără a primi în schimb o contraprestație. A se vedea T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 198.

[4] Codul civil nu reglementează expres donația cu sarcină, însă existența sa rezultă din economia art. 1020 C. civ., care prevede că donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.

[5] În exemplul oferit sarcina a fost stipulată în favoarea unui terț, însă aceasta poate fi stipulată și în favoarea donatorului sau a donatarului, potrivit voinței dispunătorului. În ipoteza în care sarcina a fost stipulată în favoarea donatorului sau a unui terț, caracterul oneros al contractului este cu atât mai evident.

[6] A se vedea art. 1171 C. civ.

[7] Donația este un contract unilateral, între vii, în vreme ce testamentul este un act unilateral, de ultimă voință al testatorului pentru cauză de moarte. A se vedea T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 197.

[8] Art. 1023 C. civ. Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației.

[9] Decizia nr. 49 din 31.12.1999, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în A.P. Coman, Jurisprudență. Moștenirea. Donația. Testamentul. Partaj succesoral, Ed. Moroșan, București, 2008, p. 38.

[10] Actul juridic real este acela care nu se poate forma valabil decât dacă manifestarea de voință este însoțită de remiterea/predarea bunului. Astfel, în cazul actelor juridice reale, operațiunea de predare ține de încheierea valabilă a actului, iar nu de executarea sa. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 119.

[11] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 215-216.

[12] Potrivit art. 1015 alin. (2) C. civ., este lovită de nulitate absolută donația care:
a) este afectată de o condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată în contractul de donație;
c) conferă donatorului dreptul de a denunța unilateral contractul;
d) permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din bunurile donate, nulitatea operează numai în privința acestei părți.

[13] G. Boroi, I. Nicolae, în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 597.

[14] În perioada vechiului Cod civil, unii autori au apreciat că donatorul trebuie să fie capabil atât în momentul ofertei, cât și la acela al acceptării și primirii notificării acceptării. A se vedea, în acest sens, C. Murzea, E. Poenaru, Donația și testamentul. Studiu de doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 21.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

 

Contractul de donație (I) was last modified: decembrie 18th, 2017 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii