Consideraţii referitoare la clauza de neconcurenţă în reglementarea contractului de agenţie în Codul civil român
Mihaela Irina Ionescu - august 1, 2015“Considerations regarding the non-competition clause in the regulation of the agency agreement in the Romanian Civil Code”
In this article, the author describes the non-competition clause in the regulation of the agency agreement in the Romanian civil Code.
The structure and the content of the study reveal the comments upon the non-competition clause as regards the movement of goods and services, upon the agency agreement in the regulation of the Civil Code (the non-competition clause, the non-compete allowance, the inefficiency of the non-competition clause, the review of the non-competition clause by the court, the infringement of the non-competition obligation by the commercial agent), upon the termination of the agency agreement for the non-observance of the non-competition obligation (judicial, unilateral and conventional termination), upon the enforcement of the non-competition obligation, upon the need for assessing the anti-competitive effects of the non-competition clauses, taking into consideration, for the purpose of the above-mentioned, the doctrine developed by certain important names in the field of law (D.-A. Sitaru, G. Ripert, R. Roblot, N. Green, A. Robertson, I. Schiau, V.S. Bădescu, D. Florea, L. Stănciulescu, G. Boroi).
Finally, the author formulates brief considerations regarding the assessment of the agency agreements in the domestic law.
Keywords: agency agreement; non-competition clause; movement of goods and services; non-compete allowances; inefficiency; review; infringement of the obligation; commercial agent; termination; enforcement; anticompetitive effects.
Introducere
O economie de piața funcțională nu poate exista fără un mediu concurențial nedistorsionat în interiorul căruia întreprinderile şi profesioniștii să acționeze în mod liber pe piață, fără să fie confruntate cu o conduită neconformă, nelegală a altor operatori economici care distorsionează piața prin generare de monopol sau poziție dominantă, sau prin intervenția statului.
Politica în domeniul concurenței reprezintă un factor structural de mare importanță pentru sprijinirea economiei naționale în procesul de adaptare la „noul” mediu concurențial creat în contextul globalizării. Totodată, calitatea de stat membru al Uniunii Europene determină pentru legiuitor, pe de o parte şi pentru întreprinderi, pe de altă parte, o conduită care presupune unitate de tratament pentru societăți şi mediu perfect concurențial.
Într-adevăr, în temeiul principiului libertății contractuale, consacrat expres de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil[1] (denumit în continuare NCC sau Noul Cod Civil), părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.
În doctrină, înţelegerile dintre agenţii economici prin care aceştia se angajează să renunţe, chiar şi temporar, la lupta concurenţială (de confruntare pe piaţă) au fost denumite „angajamente de neconcurenţă”. Angajamentul de neconcurenţă este acea obligaţie contractuală pe care una dintre părţi (debitorul) şi-o asumă de a nu îndeplini o activitate profesională determinată în detrimentul celeilalte părţi (creditorul). Astfel, aşa cum se remarcă în literatura de specialitate, „facultatea de a închide sau de a restrânge accesul pe piaţă a unui anumit agent economic, prin înţelegeri sau prin clauze inserate într-un contract, departe de a fi discreţionară, trebuie să nu încalce nici ordinea publică, nici bunele moravuri. În plus, în domeniul producţiei sau al circulaţiei de mărfuri, voinţa părţilor de a institui restricţii se poate manifesta numai în măsura în care respectă principiul libertăţii comerţului înscris în art. 135 din Constituţie.
1. Clauza de neconcurenţă în circulaţia bunurilor şi serviciilor
În literatura juridică română, s-a considerat că angajamentul explicit de neconcurenţă este o obligaţie contractuală, asumată de o parte, de a nu îndeplini o activitate profesională determinată, în detrimentul celeilalte părţi.
Astfel, clauza de neconcurenţă este angajamentul pe care şi-l asumă o parte contractantă, şi anume, debitorul obligaţiei, de a nu efectua, pentru o anumită perioadă de timp şi într-o zonă geografică limitată, o activitate comercială determinată, de aceeaşi natură cu cea efectuată de cealaltă parte contractantă, creditorul obligaţiei[2].
La această definiţie, care priveşte clauza de neconcurenţă din perspectiva unei obligaţii de a nu face, limitată în domeniu, timp şi spaţiu, am adăuga necesitatea existenţei unui interes legitim care se intenţionează a fi protejat prin intermediul clauzei, interes care aparţine, bineînţeles, creditorului.
Încheierea unui asemenea act juridic, în domeniul producţiei şi circulaţiei mărfurilor, trebuie să respecte principiul libertăţii comerţului, iar validitatea înţelegerii depinde de mai multe aspecte, cum ar fi natura clauzei prin care se restrânge concurenţa, poziţia juridică a părţilor, întinderea teritorială, durata interdicţiei.
În ceea ce priveşte noţiunea de obligaţie de neconcurenţă în legislaţia comunitară, art. 5 parag. 2 lit. b) din Regulamentul Comisiei nr. 2790/1999 din 22 decembrie 1999 privind aplicarea art. 81 alin. (3) din Tratat categoriilor de acorduri verticale şi practicilor concertate defineşte obligaţia de neconcurenţă ca fiind orice obligaţie directă ori indirectă care îl determină pe cumpărător să nu producă, achiziţioneze, vândă sau revândă bunuri ori servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractate sau orice obligaţie directă sau indirectă a cumpărătorului de a achiziţiona de la furnizor sau de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80% din achiziţiile totale ale cumpărătorului de bunuri sau servicii contractate şi din înlocuitorii lor de pe piaţa relevantă, calculate pe baza valorii achiziţiilor sale în anul calendaristic precedent[3].
Regulamentul Comisiei condiţionează, de asemenea, aplicarea acestui act normativ de faptul deţinerii de către furnizor a unei cote mai mici sau egale cu 30% din piaţa relevantă. Peste această cotă se presupune că efectele nu mai sunt benefice pentru mediul concurenţial.
Regulamentul se aplică acelor acorduri verticale şi practici concertate referitoare la vânzarea de bunuri şi servicii, precum şi la utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Regulamentul exclude din sfera sa de aplicare acele acorduri care conţin anumite clauze considerate ca fiind dăunătoare pentru funcţionarea în bune condiţii a concurenţei.
În dreptul francez s-a considerat că, în materie de distribuţie comercială, indiferent că este vorba despre un contract de agenţie, de franciză, de concesiune exclusivă, clauza de neconcurenţă este inerentă acestor tipuri de relaţii contractuale, pe durata contractului; la expirarea contractului, distribuitorul îşi regăseşte libertatea concurenţială, cu excepţia cazului în care contractul conţine o clauză de neconcurenţă pentru perioada post-contractuală. Restricţia trebuie să fie proporţională cu obiectul contractului, precum şi limitată în timp şi spaţiu[4].
Obligaţia de neconcurenţă implică o interdicţie contractuală în sarcina furnizorului, constând în abţinerea de la a distribui bunurile care fac obiectul contractului sau a bunurilor care concurează cu acestea în teritoriul în care îşi desfăşoară activitatea distribuitorul şi la nivelul de distribuţie respectiv[5]. Potrivit Comisiei, teritoriul în care acţionează distribuitorul reprezintă aria geografică în care respectivul distribuitor îşi îndeplineşte în mod normal activitatea comercială.
2. Contractul de agenție în reglementarea Codului civil
Evoluţia sistemelor de distribuţie a bunurilor şi serviciilor a determinat în practică încheierea unor noi contracte comerciale de colaborare, adaptate nevoilor economice. Denumirea sau conţinutul unor astfel de contracte, stabilite de părţi, neavând la bază o reglementare legală, au pus instanţele judecătoreşti în faţa unei probleme dificile de calificare a contractelor şi interpretare a clauzelor acestora. Astfel, necesităţile economice au determinat crearea şi dezvoltarea instituţiei juridice a contractului de agenţie.
Contractul de agenţie, ca specie a contractelor de intermediere, reprezintă o creaţie a sistemului de drept englez (common law), care, lipsit de rigorile sistemului de drept continental, a imaginat un instrument juridic mai complex şi mai mobil decât modelele furnizate, pe continent, de dreptul civil sau de dreptul comercial (contractul de mandat, respectiv, de comision)[6].
Contractul de agenţie este o instituţie juridică creată şi dezvoltată iniţial de practică şi reglementată ulterior în dreptul nostru prin Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi[7], lege care a adaptat prevederile normative internaţionale/europene în materie la realităţile sociale din momentul adaptării[8]. Această reglementare a fost abrogată însă de noul Cod civil, dar dispoziţiile sale au fost, în mare parte, preluate de acesta, la art. 2072-2095.
Contractul de agenţie serveşte intereselor de colaborare pe termen lung dintre comitent şi agent, într-o regiune determinată. Structura contractului de agenţie se apropie de cea a contractului de comision şi de a celui de intermediere, atunci când agentul este împuternicit să negocieze contracte, şi de cea a contractului de mandat, atunci când este împuternicit să negocieze şi să încheie contracte în numele şi pe seama comitentului.
Agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional. El nu poate fi în acelaşi timp prepusul comitentului.
Contractul de agenție este un contract încheiat între profesioniști, în sensul art. 3 NCC. Astfel, potrivit art. 2072 alin. (2) NCC, agentul este „un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional”. În ceea ce îl priveşte pe comitent, acesta este o persoană care încheie în mod regulat contracte cu terţe persoane (deci în calitate de profesionist), în acest fel explicându-se faptul că agentul primeşte din partea sa o împuternicire statornică, iar nu o împuternicire referitoare la o operaţiune juridică determinată.
Ca orice contract încheiat între profesionişti, contractul de agenţie are în mod esenţial un caracter oneros.
Contractul de agenţie poate avea ca obiect, în funcţie de acordul de voinţă al părţilor:
- numai negocierea de contracte cu terţii de către agent în beneficiul comitentului său
- atât negocierea, cât şi încheierea de contracte cu terţii de către agent în numele şi/sau pe seama comitentului. Deşi într-o interpretare literală a art. 2072 NCC, pare a rezulta că agentul poate încheia contracte numai în numele şi pe seama comitentului (având, aşadar, putere de reprezentare), din coroborarea acestui text cu prevederile art. 2095 NCC rezultă în mod îndoielnic faptul că încheierea contractului de către agent în nume propriu, dar pe seama comitentului nu este exclusă. Astfel, potrivit art. 2095 NCC, dispozițiile referitoare la contractul de agenție se completează cu cele aplicabile contractului de comision sau, după caz, mandatului de reprezentare.
[1] Republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, în vigoare de la 1 octombrie 2011.
[2] A se vedea D.-A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional, Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 431.
[3] Regulamentul Comisiei nr. 2790/1999 din 22 decembrie 1999 privind aplicarea art. 81 alin. (3) din Tratat categoriilor de acorduri verticale şi practicilor concertate
[4] A se vedea G. Ripert, R. Roblot, Traité de droit commercial, tome I, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, E.J.A. Paris, 2001, pp. 625 şi 626.
[5] A se vedea N. Green, A. Robertson, Commercial Agreements and Competition Law. Practice and Procedure in the UK and EC, Kluwer Law, ed. a II-a, 1997, p. 594.
[6] A se vedea I. Schiau, Contractul de agenţie, în Revista de Drept Comercial, nr. 11/2003, p. 26.
[7] M. Of. nr. 581 din 6 august 2002.
[8] La nivel internaţional, în spaţiul unional-european, contractul de agenţie face obiectul Convenţiei asupra Agenţiei în Vânzarea Internaţională de Bunuri (Geneva, 17 Februarie 1983) şi al Directivei Consiliului nr.86/653/EEC privind coordonarea legislaţiei Statelor Membre referitoare la agenţii comerciali independenţi (J. Of. nr. L 382, 31.12.1986, pp. 17-21).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.