Considerații în legătură cu stabilirea filiației față de mamă
Ioana Nicolae - august 2, 20191. Modalități de stabilire a maternității
Potrivit art. 408 alin. (1) C. civ., filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii; ea se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Precizăm că teza I a acestui text legal se referă deopotrivă atât la copilul rezultat din căsătorie, cât și la copilul rezultat din afara căsătoriei. Așadar, ca regulă, filiația față de mamă rezultă din însăși faptul nașterii.
Ca modalități de stabilire a filiației față de mamă indicăm înregistrarea nașterii copilului, stabilirea filiației prin recunoaștere, precum și stabilirea filiației prin hotărâre judecătorească. În cele ce urmează vom analiza modalitățile de stabilire a filiației față de mamă.
Așa cum s-a arătat în doctrină[1], filiația față de mamă presupune întrunirea a două elemente distincte, și anume, împrejurarea că femeie indicată drept mama copilului a născut, precum și identitatea copilului născut cu cel despre a cărui filiație este vorba.
2. Stabilirea filiației față de mamă prin înregistrarea nașterii
Potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, declararea nașterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu și în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data nașterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea nașterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere.
Același text legal, prin prevederile alin. (1) stabilește că întocmirea actului de naștere se face la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, pe baza declarației verbale a persoanelor prevăzute la art. 19[2], a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și, după caz, a certificatului de căsătorie al părinților.
Este posibil ca declararea nașterii să nu fie făcută în temenele stabilite de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, fiind vorba despre o înregistrare tardivă a nașterii. În aceste caz există două texte legale care reglementează această ipoteză. Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, când declarația de naștere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de art. 17 alin. (3), înăuntrul termenului de un an de la naștere, întocmirea actului de naștere se face cu aprobarea primarului, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.
Este de asemenea posibil ca declararea nașterii să nu fie făcută nici în termenul de un an de la naștere. În acest caz, potrivit art. 21 alin. (1) din aceeași lege, când declarația a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, care trebuie să conțină toate datele necesare întocmirii actului de naștere.
Ulterior înregistrării nașterii, fie că acest lucru se face în termen sau în ipoteza înregistrării tardive, se va proceda la întocmirea actului de naștere și în baza acestuia a certificatului de naștere. Pentru întocmirea actului de naștere sunt necesare următoarele: declarația oricăruia dintre părinți sau, în lipsa acesteia a uneia dintre persoanele menționate la art. 19 din Legea nr. 119/1996, actul de identitate al declarantului, certificatul constatator al nașterii eliberat de unitatea medicală unde a avut loc nașterea iar dacă părinții sunt căsătoriți, certificatul de căsătorie al acestora. Așa cum s-a afirmat în literatura de specialitate[3], actul de naștere întocmit pe baza înregistrării nașterii în temeiul certificatului constatator al nașterii reprezintă dovada prin excelență a filiației față de mamă.
3. Stabilirea filiației față de mamă prin recunoaștere
Potrivit art. 415 alin. (1) C. civ., dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți, mama îl poate recunoaște pe copil.
Recunoașterea este actul prin care o femeie mărturisește legătura de filiație dintre ea și un copil pe care-l declară că este al său[4].
Formele în care se poate realiza recunoaștere sunt: declarație la serviciul de stare civilă, înscris autentic sau testament, astfel cum stabilește textul art. 416 C. civ.
Așadar, prima ipoteza în care poate interveni recunoașterea copilului de către mama sa privește situația în care nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă. Poate fi vorba despre lipsa registrelor de stare civilă sau ipoteza în care mama a omis să declare nașterea, precum și situația în care mama a făcut declarația însă ofițerul de stare civilă a omis să procedeze la înregistrarea nașterii. Este de precizat că în acest din urmă caz nu mai este necesară o nouă recunoaștere a copilului ci se va proceda la întocmirea ulterioară a actului de naștere pe baza declarației de recunoaștere a mamei[5].
Cea de-a doua ipoteză în care poate interveni recunoașterea privește situația în care copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți. Această ipoteză se referă la copilul găsit, precum și la cel abandonat în maternitate a cărui mamă nu are identitatea stabilită.
Recunoașterea copilului este posibilă atât în privința copilului minor, cât și a copilului major. Copilul decedat poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești, astfel cum stabilește art. 415 alin. (3) C. civ. De asemenea, se apreciază că poate fi recunoscut și copilul conceput, cu condiția ca la naștere să se găsească în una din situațiile prevăzute de art. 415 alin. (1) C. civ.[6].
4. Stabilirea filiației față de mamă prin hotărâre judecătorească
Avem în vedere în acest caz acțiunea copilului ori a moștenitorilor acestuia, introdusă împotriva mamei, când filiația acestuia față de mamă nu a putut să fie stabilită în condițiile legii[7]. Cu alte cuvinte este avută în vedere situația în care mama nu recunoaște copilul, deci a cărui maternitate nu este stabilită, când copilul ori moștenitorii acestuia pot promova o acțiune în justiție pentru a stabili filiația față de mamă. În ipoteza copilului care nu are capacitate de exercițiu, potrivit art. 423 alin. (1) C. civ., dreptul la acțiunea în stabilirea filiației față de mamă aparține copilului și se pornește, în numele acestuia, de către reprezentantul său legal. Copilul care are capacitate de exercițiu restrânsă va promova personal acțiunea, fiind asistat de ocrotitorul legal. În ceea ce-i privește pe moștenitorii copilului, aceștia vor putea continua acțiunea deja promovată de copil ori vor putea iniția ei înșiși un astfel de demers judiciar, după caz, potrivit art. 423 alin. (2) C. civ. Tot în acest context trebuie însă menționat că legitimitate în promovarea unei astfel de acțiuni în justiție are și procurorul, în temeiul art. 92 alin. (1) C. pr. civ.
Acțiunea în justiție având acest obiect se promovează împotriva pretinsei mame, iar dacă aceasta a decedat împotriva moștenitorilor pretinsei mame, potrivit art. 423 alin. (3) C. civ.
Potrivit art. 422 C. civ., în cazul în care, din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nașterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii, filiația față de mamă se poate stabili printr-o acțiune în stabilirea maternității, în cadrul căreia pot fi administrate orice mijloace de probă.
În alte cuvinte legea recunoaște admisibilitatea acțiunii în stabilirea maternității atunci când din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu poate fi făcută prin certificatul constatator al nașterii. Certificatul medical constatator al nașterii este documentul eliberat de unitatea medicală în care a avut loc nașterea iar în ipoteza în care nașterea nu a avut loc într-o unitate medicală specializată, acesta va fi eliberat de către medicul de familie la care mama este în evidență. Cu titlu exemplificativ, această primă ipoteză poate interveni în următoarele situații: copilul a fost înregistrat ca având părinți necunoscuți, nașterea copilului nu a fost înregistrată, din alte motive decât omisiunea ofițerului de stare civilă ori în ipoteza în care s-a admis o acțiune în contestarea recunoașterii de maternitate.
Cea de-a doua ipoteză reglementată în cuprinsul art. 422 C. civ., are în vedere situația în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii. În acest caz trebuie însă să nu existe concordanță între actul de naștere și posesia de stat. Menționăm că nu este necesar să se introducă două acțiuni separate, ci, prin aceeași acțiune, se poate contesta realitatea celor cuprinse în certificatul de naștere și reclama o altă stare civilă[8].
Dacă acțiunea în stabilirea maternității este promovată de copil, dreptul la acțiune este imprescriptibil în timpul vieții copilului, potrivit art. 423 alin. (4) C. civ. Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea, moștenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului, potrivit art. 423 alin. (5) C. civ.
În ceea ce privește probațiunea, textul art. 422 C. civ. indică faptul că pot fi administrate orice mijloace de probă pentru a stabili maternitatea unui copil.
Admiterea acțiunii are drept efect schimbarea cu efect retroactiv a stării civile a copilului, care va deveni copil cu filiația stabilită față de mamă. Este posibil ca respectivul copil să devină copil cu filiația stabilită față de ambii părinți, când spre exemplu avea deja stabilită paternitatea prin recunoaștere sau mama era căsătorită la data la care a avut loc concepția sau nașterea copilului. De asemenea, admiterea acțiunii în stabilirea maternității mai produce efecte cu privire la numele de familie al copilului, la exercitarea autorității părintești, la obligația de întreținere, la locuința copilului etc.[9].
5. Concluzii
Stabilirea filiației față de mamă reprezintă, astfel cum am precizat, un drept fundamental al copilului și deopotrivă al mamei. Acest drept se circumscrie interesului general al cunoașterii identității fiecărei persoane. Studiul a analizat modalitățile de stabilire a filiația copilului față de mama sa, respectiv înregistrarea nașterii copilului, recunoașterea acestuia precum și stabilirea filiației prin hotărâre judecătorească.
Bibliografie:
– G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019;
– M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012;
– E. Florian, M. Avram (coord.), Fișe de drept civil. Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2018.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 379.
[2] Art. 19 din Legea nr. 119/1996 – „Au obligația de a face declarația de naștere oricare dintre părinți, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligația declarării revine medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului”.
[3] M. Avram, op. cit., p. 381.
[4] A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 188.
[5] A se vedea, în același sens, M. Avram, op. cit., p. 381; A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 190.
[6] E. Florian, M. Avram (coord.), Fișe de drept civil. Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 168.
[7] A se vedea G. Boroi, I. Nicolae în lucrarea în G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 948.
[8] Ibidem.
[9] Idem, p. 949.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.