Considerații juridice referitoare la restrângerea exercițiului libertății religioase în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași
Radu Zidaru - octombrie 1, 2020III. Raportul OSCE privitor la restrângerea exercițiului libertății religioase în vreme de pandemie
Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului[15] din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa[16], a publicat un raport în care s-au antamat și unele aspecte specifice, referitoare la restrângerile pe care statele membre ale OSCE le-au operat în domeniu libertății religioase. În partea de început a capitolului rezervat acestui subiect, se schițează, sumar, libertatea religioasă, din perspectiva Pactului Internațional Privind Drepturile Civile și Politice [ICCPR], arătându-se următoarele: „The right to the freedom of thought, conscience and religion is non-derogable – according to art. 4 para. (2) of the ICCPR. States cannot derogate from their obligations under art. 18 para. (2) of ICCPR even in a state of emergency, declared as a result of a threat to the life of the nation. Moreover, the inner dimension of the right to freedom of religion or belief [forum internum] – to have or adopt a religion or belief of one’s choice and to change one’s religion or belief – is afforded absolute protection. This dimension cannot be subject to the limitation clauses enshrined in art. 18 and ICCPR art. 9 of the ECHR. The external component of freedom to manifest a religion or belief [forum externum] protects a wide range of acts such as the freedom to worship, teach, practice and observe one’s religion or belief [17]. This external dimension can be limited, but only if the limitation is prescribed by law; pursues the purpose of protecting public safety, public order, public health or morals, or the fundamental rights and freedom of others; is necessary for the achievement of one of these purposes and proportionate to the intended aim; and is not imposed for discriminatory purposes or applied in a discriminatory manner”[18].
Raportul prezintă o importanță deosebită, deoarece include România printre statele cu cel mai ridicat nivel de restricții, aplicate în domeniul libertății religioase [19]. Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului a catalogat măsurile de interzicere a adunărilor în lăcașele de cult, dispuse de unele state, ca excesive deoarece nu au prevăzut și excepții [20] și disproporționate, raportat la obiectivul prezervării sănătății publice [21].
La finalul capitolului dedicat libertății religioase, raportul conține o serie de recomandări referitoare la domeniul restrângerii, câteva din acestea fiind mai importante: Ensure that such limitations are accompanied by guidance for the authorities responsible for implementing them and those affected, in order to minimize the potential misuse or lack of implementation of such measures; In consultation with all religious or belief communities and taking gender considerations into account, periodically review the restrictions imposed, monitor their impact and adjust the level of restrictions in accordance with the evolving health and risk considerations; Ensure that the competent authorities that monitor places of worship for compliance with preventive measures are trained in both religious literacy and in freedom of religion or belief, deal with those attending places of worship with due sensitivity and are aware of and trained to deal with potential issues specific to men and women, including the different ways in which they might exercise their freedom of religion or belief in those spaces; Establish permanent channels of communication and/or focal points at national, regional and local levels to build trust with representatives of different religious or belief communities [22].
IV. Libertatea religioasă la nivel constituțional
Libertatea religioasă, ca dimensiune [23] sau parte [24] a libertății de conștiință, este consacrată de Constituția României[25], prin intermediul mai multor alineate ale art. 29, dar mă voi referi strict la acelea care sunt relevante pentru analiza de față.
1. „Libertatea credințelor religioase nu poate fi îngrădită sub nici o formă” [art. 29 alin. (1)][26]. Credințele religioasereprezintă acele sentimente și acte pe care o persoană le raportează la lumea înconjurătoare și la existență. Libertatea religioasă implică atât o latură interioară cât și una exterioară de manifestare. Din perspectiva laturii interioare, ce presupune dreptul persoanei de a avea sau adopta, în forul interior, o credință, libertatea religioasă are un caracter absolut, în sensul că statul nu poate să o restrângă[27]. Din perspectiva laturii exterioare, presupunând dreptul persoanei în a-și exterioriza respectiva credință prin participare la slujbe, pelerinaje [28], sărutarea de sfinte moaște [nu oase! – s.n.] etc. [29], libertatea are un caracter relativ, statul putând să o restrângă[30], însă doar pe cale de excepție, deoarece regula o constituie imposibilitatea îngrădirii credințelor religioase.
2. „Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii”[art. 29 alin. (3)]. În acest alineat sunt consacrate două principii fundamentale și conexe: libertatea cultelor religioase și organizarea lor statutară, în condițiile legii. Prin cult se înțelege: într-o accepțiune organică – o asociație/organizație religioasă și într-o accepțiune funcțională – ritualul practicat [31]. Cultul [asociația/organizația] are libertatea, între altele, să își exercite propriul ritual religios [slujba], bucurându-se această libertate, care este de rang constituțional. Statutul reprezintă actul juridic de organizare și, totodată, de legătură al cultului religios cu statul. Ca o paranteză, deși în Constituție se folosește doar termenul statut, în Legea nr. 489/2006 se folosește, alături de acesta, și sintagma coduri canonice [ 8 alin. (3)][32], prin urmare va rămâne în sarcina CCR-ului să se pronunțe, pe viitor, în sens restrictiv sau extensiv, asupra constituționalității sau nu a sintagmei [33]. În fine, este de subliniat caracterul diriguitor al legii. Ea trasează condițiile în care cultele religioase se pot organiza și prevederile statutare nu pot contraveni legii, deoarece respectarea legii reprezintă o obligație de rang constituțional [art. 1 alin. (5)]. Așadar, vorbim de o limitare a cultelor religioase în a se organiza intern, limitare care este prevăzută de Constituție, in abstracto și care devine in concreto, atunci când legea o prevede expres [34].
V.Restrângerea constituțională a exercițiului libertății religioase, în sensul art. 53 alin. (1)
Constituția stipulează că: Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege [cf. art. 53 alin. (1)][35]. Deoarece libertatea religioasă este reglementată printr-o lege organică [cf. art. 73 alin. (3) lit. s)], restrângerea exercițiului ei se poate face doar printr-o lege organică [cf. art. 53 alin. (1) raportat la 61 alin. (1) și la art. 73 alin. (3) lit. s)]. Așadar, condiția síne qua non necesară a fi îndeplinită vizează însăși natura actului normativ.
[15] Biroul pentru Instituțiile Democratice și Drepturile Omului [engl. Office for Democratic Institutions and Human Rights ODIHR] este principala instituție a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa [OSCE] ce se ocupă în principal cu „factorul uman” al securității. Oficiul, numit în trecut și Oficiul pentru alegeri libere, a fost creat în 1990 prin Tratatul de la Paris [1951] și stabilit în 1991. Numele biroului a fost schimbat în 1992 pentru a-și reflecta noile răspunderi alocate în urma Summitului de la Helsinki. Cu sediul la Varșovia [Polonia], BIDDO este activ în toate cele 57 de state participante ale OSCE. Acesta ajută guvernele să își îndeplinească angajamentele ca state participante ale OSCE în domeniile alegerilor, drepturilor omului, democrației, statului de drept, toleranței și nediscriminării. Oficiul găzduiește, de asemenea, punctul de contact al organizației pentru problemele romilor și sintiștilor.
[16] Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa [OSCE] este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”. Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa [CSCE]. Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, Carta Albastră, au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.
[17] Vienna Document [1989] para. 16.
[18] Report on OSCE Human Dimension Commitments and State Responses to the Covid-19 Pandemic, pp. 116-117.
[19] Alături de Cipru, Danemarca, Germania, Tajikistan, Turcia și Regatul Unit [v. supra. cit., p. 117].
[20] „For example, following the initial imposition of blanket bans on meetings in places of worship, the highest courts in France and Germany ruled to lift such bans. The German Federal Constitutional Court argued that «the prohibition of meetings in churches, mosques and synagogues as well as prohibition of meetings of other religious communities for the common practice of religion» has to be «provisionally suspended, as it is then impossible to allow exceptions to the ban on request in individual cases». The Court also stated that «the competent authority – if necessary in coordination with the responsible health authority – has to deal with individual cases after a corresponding application to check whether church services can exceptionally take place with appropriate conditions and restrictions, provided that a relevant increase in the risk of infection can be reliably denied» [v. supra. cit., p. 117]”. Supra. cit., p. 118.
[21] „The French Council of State found that the blanket ban was «disproportionate to the objective of preserving public health»”. Supra. cit., p. 118.
[22] Supra. cit., p. 119.
[23] M. Andreescu, Libertatea conștiinței. Implicații juridice și religioase, în rev. „Management Intercultural”, vol. XVII, nr. 2 [34] din 2015, p. 308.
[24] Alți specialiști renumiți ai dreptului constituțional, și nu numai, afirmă că „libertatea religioasă este parte a libertății de conștiință”. M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Constituția României revizuită. Comentarii și explicații, Ed. All Beck, București, 2004, p. 57.
[25] Modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare [art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156]. Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18 – 19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18 – 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României.
[26] Sunt de părere că și art. 29 alin. (1) din Constituția României, la rându-i, consacră, implicit, o autonomie pesonală în domeniul în domeniul libertății religioase, la fel ca art. 9 din Convenție. A se vedea, în mod deosebit, Hotărârea CEDO nr. 2346/02 în cauza Pretty c. Regatului Unit, în care s-a arătat, indirect, că autonomia personală în materie religioasă presupune: „manifestarea unei religii sau credințe prin venerare, învățare, practicare [a cultului-s.n.]”. Unii specialiști în domeniu drepturilor omului, au afirmat că: „Curtea [CEDO-s.n.] nu a dat o definiție a ceea ce înseamnă autonomia, deși a folosit destul de frecvent noțiunea, în două accepțiuni: autonomie persoanlă, care decurge în principal din art. 8 din Convenție, dar care are implicații și în ceea ce privește viața religioasă, și mai ales, autonomia comunităților religioase, aflată în inima libertății de religie, garantată de art. 9 din Convenție”. Pr. I.-G. Corduneanu, Neutralitatea religioasă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 206.
[27] Libertatea credințelor religioase „sub aspectul laturii interioare, are caracter absolut”. Vezi în acest sens: Decizia CCR nr. 47 din 31 ianuarie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 409 din 31 mai 2017; tot referitor la acest aspect, în literatura de specialitate s-a precizat că: „o dimensiune importantă a conținutului juridic propriu libertății de conștiință este «dreptul de a avea o convingere». Acesta este un drept cu caracter general, protejează forul interior, adică domeniul convingerii personale și al credințelor religioase. Este important de a remarca că, din punct de vedere juridic, dreptul de a avea o convingere nu poate fi supus unor restricții, limitări, condiționări sau derogări”. M. Andreescu, op. cit., p. 309.
[28] „În biserica creștină apar treptat pelerinagii sau călătorii spre închinare la Locurile Sfinte [gr. ὁδοιπορίαι διὰ Προσκύνησιν – lat. penegrinationes sacrae]. Pelerinagiile erau călătorii prin locurile ce se sfințiseră, ca unele în care au viețuit sau au lucrat persoane sacre, sau ca unele în care se aflau morminte ori relicvii de ale acestor persoane sacre. Pelerinagii se făceau cu deosebire în Palestina la Ierusalim, Betleem, Nazaret și Capernaum, dar și pe la biserici celebre ale apostolilor sau pe la mormintele sfinților și ale martirilor. Primii pelerini creștini [gr. Προσκυνηταί – lat. locorum sanctorum visitatores] ce ni sunt cunoscuți, sunt: Alexandru, episcop de Capadocia, care a fost ales episcop de Ierusalim în anul 213, iar în 251 a murit martir, și împărăteasa Elena, pe la anul 326. Însă cea mai celebră pelerină la locurile sfinte este Maria Egipteanca”. E. Popovici, Istoria Bisericească universală și statistica bisericească, t. I, ediția a II-a, trad. de † Atanasie Mironescu, Ed. Tipografia Cărților Bisericești, Cernica, 1926, pp. 226-227.
[29] Pentru o opinie similară, a se vedea: M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru și E. S. Tănăsescu, op. cit., p. 57.
[30] Supra. cit.
[31] I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ediția a XIII-a, Ed. Ch. Beck, București, 2008, p. 181; M. Safta, Drept constituțional și instituții politice. Teoria generală a dreptului constituțional. Drepturi și libertăți, vol. I, Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 231.
[32] Din punct de vedere istoric, expresia cod canonic ia naștere abia la începutul sec. al XIX-lea, când Biserica Catolică promulga primul său Codex Iuris Canonici [cf. Codex Iuris Canonici Pio X Pontificis Maximi iussu digestu Benedicti Papae XV auctoritate promulgatus (Praefatione, fontium annotatione et indice analytico-alphabetico ab Emo Petro Card. Gasparri auctus), Romae, 1917]. Arhid. G. Grigoriță, Legea nr. 489/2006 și Biserica Ortodoxă Română, în rev. „Studii Teologice”, seria a III-a, anul III, nr. 2 din 2007, București, p. 198.
[33] Referitor la utilizarea sintagmei coduri canonice în legea cultelor, dar din pespectiva legalității, s-a arătat că: „ea crează două unități de măsură, respectiv «statutele de organizare» sau «codicele». Astfel, legea intră în conflict cu ea însăși, căci nu se mai poate vorbi despre „culte egale în fața legii și a autorităților publice” [art. 9 alin. (2)], ci de «culte cu statut de orgnizare» și de «culte cu coduri canonice». Deci, menținerea în textul de lege a acestui tip de formulare nu poate conduce decât la crearea unui regim legislativ discriminant. Actuala legislație canonică a Bisericii Catolice cuprinde două Coduri canonice: «Codex Iuris Canonici» [pentru Biserica Catolică Latină] și «Codex Canonum Ecclesiarum Orientalum» [pentru Bisericile Orientale Catolice]. Însă, cei doi codici nu reprezintă legislația unei singure Biserici locale, ci au un caracter universal. Deci, nu poate fi vorba în nicun caz de codici ai unor Biserici catolice din România, care ar putea fi recunoscuți de Statul român. Aceasta deoarece, pentru recunoașterea acestor documente canonice, Sfântul Scaun îcheie acorduri politice cu Statul interesat, acorduri numite «concordate». Cum singurul concordat încheiat între România și Sfântul Scaun a fost denunțat unilateral de autoritățile române prin Decretul nr. 151/18 iulie 1948, ne întrebăm ce caută expresia conduri canonice în Legea nr. 489/2006”. Arhid. G. Grigoriță, op. cit., pp. 197-199; pentru unii autori citați, statutul reprezintă „modalitatea de concretizare a organizării cultului religios”. M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru și E. S. Tănăsescu, op. cit., p. 58.
[34] Unii specialiști, pun un semn de egalitate între ipoteza de limitare și cea de restrângere, arătând, totodată, că: „în temeiul art. 53 alin. (1) din Constituție, orice restrângere a exercițiului oricărui drept și sub orice aspect nu poate fi presupusă, ci trebuie prevăzută expres de lege”. T. Bodoașcă, Utilizarea operei de către terțe persoane fără consimțământul titularului dreptului de autor, în rev. Universul Juridic nr. 6 din 10 iunie 2019, București, p. 24; pentru opinie întru-câtva asemănătoare, a se vedea: I. Muraru și E. S. Tănăsescu, op. cit., p. 181.
[35] Modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare [art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156]. Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18 – 19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18 – 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.