Considerații juridice referitoare la restrângerea exercițiului libertății religioase în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

I. Acte juridice de restrângere a exercițiului libertății religioase adoptate în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași[1]

1. La data de 5.10.2020, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a adoptat Hotărârea nr. 47[2]. În art. 2 se prevede că: „organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanele care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea, fără participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități”. După cum se poate observa, norma juridică are un caracter mixt, în sensul că ea este permisivă[3], în ceea ce privește participarea persoanelor care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea religioasă, și prohibitivă [4], privitor la participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități.
2. Ulterior, la doar o zi după adoptarea respectivei hotărârii, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență a Județului Iași a adoptat, la data de 06.10.2020, Hotărârea nr. 35[5]. De remarcat că acest act administrativ cuprinde mai multe reglementări în domeniul religios, în raport cu Hotărârea nr. 47. Aceasta prevede două măsuri restrictive de o severitate ridicată: permiterea accesului în Ansamblul Mitropolitan Iași doar a pelerinilor care au domiciliul sau reședința în mun. Iași [pct. 1 din Anexă] – per a contrario, celorlalți pelerini, care nu au domiciliul sau reședința în Iași li se interzice accesul și obligarea Arhiepiscopiei Iașilor de a îngrădi accesul direct al pelerinilor la racla cu Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva [pct. 4] – Statul apreciază, a priori, că există posibilitatea ca Sfintele Moaște să poată constitui focar de infecție. Din lecturarea ultimei hotărâri se observă intenția Statului de a simula neutralitatea religioasă, prin obligarea Arhiepiscopiei la efectuarea actului de îngrădire. De altfel, simularea rezultă și din opțiunea acestuia de a transfera către organizatori obligația de realizare a triajului observațional [pct. 8] și a circuitelor separate de intrare și ieșire din ansamblul mitropolitan [pct. 10]. Un aspect criticabil îl constituie amplasarea filtrelor de control și prezența echipajelor Jandarmeriei Române și ale IPJ Iași în perimetrul Ansamblului Mitropolitan Iași, temeiul juridic, implicit, pentru aplicarea acestor măsuri fiind art. 11 din Anexă. Practic, este vorba, în esență, de o militarizare a ritualului religios și a libertății religioase. Se mai observă, tot din hotărâre, că Statul a evitat să reglementeze expressis verbis ipotezele de amplasare a filtrelor de control și de prezență a echipajelor în perimetrul Ansamblului Mitropolitan Iași, el simulând, doar scriptic, neutralitatea religioasă. Toate aspectele evidențiate mai sus denotă o lipsă de asumare transparentă a măsurilor hotărâte, fapt ce conduce la reținerea concluziei că Statul, prin organele sale de autoritate, a antecunoscut caracterul abuziv al măsurilor dispuse.

II. Reacții publice în urma deficitarei relaționări a Statului cu Biserica Ortodoxă Română în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Cum era și firesc, măsurile dispuse de către autoritățile statale au generat reacții puternice, ÎPS Teofan al Moldovei și Bucovinei declarând că: Decizia autorităților de a interzice celor care nu au domiciliul în Iași să participe la evenimentele dedicate Sfintei Cuvioase Parascheva este discriminatorie și ea încalcă numeroase prevederi legale și principii internaționale ce protejează libertatea de manifestare religioasă. […] Interdicția este respectată până-ntr-atât încât s-a ajuns ca în jurul Mitropoliei să fie mai mulți reprezentanți ai forțelor de ordine decât închinători. Este o situație foarte greu de înțeles și de acceptat” [6].

La rândul său, Patriarhul României a transmis un apel la coresponsabilitate și cooperare pentru a evita constrângerile excesive. Preafericirea Sa a precizat că: Măsurile restrictive ce se impun ca absolut necesare trebuie să aibă un solid temei legal, să fie justificate în mod transparent, argumentat și nediscriminatoriu. Înțelegem că, în contextul epidemiologic de azi, regulile stricte referitoare la igienă, la purtarea măștii și la păstrarea distanței de 1, 5 m. între persoane se impun atât în spațiile liturgice, cât și în afara acestora, pentru toți credincioșii care participă la pelerinajul organizat oficial. Ne exprimăm speranța că, pentru cinstirea demnă și responsabilă a Sfintei Cuvioase Parascheva, se va reveni cât mai curând asupra măsurii excesive de interzicere a pelerinajului de la Iași, printr-o înțeleaptă modalitate de coresponsabilitate și colaborare între Stat și Biserică, astfel încât toți pelerinii să se poată ruga Sfintei Parascheva în mod liber în aceste zile, cu respectarea strictă a tuturor măsurilor sanitare dispuse de autoritățile competente” [7].

De cealaltă parte, domnul Secretar de stat, Raed Arafat, a declarat că: „Nu s-a interzis niciun fel de sărbătoare să aibă loc, sau o slujbă, s-a interzis deplasarea oamenilor în condiții extrem de riscante către aceste locuri și desfășurarea acestor manifestări în condiții de maximă aglomerație, în care nu mai poți să controlezi ce se întâmplă și să creezi o situație în care oamenii se întorc acasă și produc focare”[8]. După cum se poate observa, domnia consideră că, în esență, nu s-a îngrădit libertatea religioasă, ci libertatea de deplasare în condiții necorespunzătoare și, de este de remarcat și faptul că dânsul a evitat să facă vreo apreciere referitoare la actul liturgic de sărutare a Sfintelor Moaște de către credincioși, deși din pct. 4 al Hotărârii nr. 47 a CJSUJI rezultă foarte clar poziția Statului cu privire la acest aspect.

În raport de cele arătate mai sus, de principiu, luarea de măsuri pentru protejarea sănătății populației este, evident, necesară, însă, în anumite situații, scopul nu trebuie să scuze mijloacele îndoielnice [9]. Conceptul juridic de sănătate publică nu trebuie utilizat de Stat ca și temei irefragabil pentru justificarea conduitei, aproape brutale, prin care s-a restrâns exercițiului libertății religioase, în condițiile în care Biserica Ortodoxă Română, pe lângă faptul de a fi un filantrop de nădejde al Statului, în vreme de pandemie, și având experiența istorică a lucrului cu masele de oameni, a pregătit, în avans, condițiile necesare de desfășurare în deplină siguranță sanitară a pelerinajului de la Iași. Așadar, dincolo de caracterul abuziv al prevederilor din cele două acte juridice restrictive, este criticabilă însăși modalitatea deficitară în care Statul înțelege să relaționeze cu Biserica [10], în astfel de situații, nesocotindu-i acesteia rolul de partener social. Conduita sa contravine unor dispoziții considerate fundamentale pentru desfășurarea relației stat-biserică[11], art. 7 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 stipulând că: Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale, iar alin. (2) al aceluiași că: Statul român recunoaște rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești [12].

De asemenea, relația deficitară rezultă și din aspectul că, deși practica occidentală impune, în materia restrângerii exercițiului de drepturi și libertăți, însoțirea restricțiilor de ghiduri de aplicare ușor de înțeles de către toată lumea, acestea lipsesc cu desăvârșire în România. În acest sens, domnul Cătălin Raiu, reprezentant al României în panelul de experți pe libertate religioasă al OSCE și președintele FoRB România[13], a declarat că: În cazul României, aceste ghiduri, sau măcar un set minimal de explicații publice, lipsesc cu desăvârșire. Baza legală pentru restricționarea libertății religioase lipsește, de asemenea, iar atunci când noi reglementări sunt enunțate peste noapte, nu sunt respectate standardele minimale ale tehnicii legislative. Noi am avut și avem ghiduri ale fiecărui cult religios în parte despre cum trebuie să se comporte comunitățile religioase în pandemie, în funcție de specificul lor liturgic, dar nu și un ghid-cadru emis de către autoritățile publice. Adică cultele și-au făcut datoria față de proprii membri, în vreme ce statul nici la 7-8 luni distanță de la debutul pandemiei nu dă măcar impresia că se străduiește să se comporte democratic”[14]. Prin urmare, dacă Biserica Ortodoxă Română, precum și celelalte culte recunoscute înțeleg să își facă datoria, elaborând propriile ghiduri, Statul, dă dovadă de o totală indiferență.


[1] „Originară din Epivatul Traciei, de pe țărmul apusean al Mării Negre [Bulgaria de azi], a trăit probabil prin sec. XI [† c. 1050]”. Pr. E. Braniște, Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, EIBMBOR, București, 1985, p. 296; † Melchisedec al romanului, Viața și minunile Cuvioasei Maicii noastre Paraschivei cea nouă și istoricul sfintelor ei moaște, Ed. Andreas, București, 2014, p. 90; M. Șesan, Cinstirea Cuvioasei Paraschiva, în rev. „Mitropolia Moldovei”, nr. 3, Iași, an. 1955, pp. 130-136; pr. S. Porcescu, Sfânta Paraschiva cea Nouă, în rev. „Mitropolia Moldovei”, nr. 3-4, an. 1956, pp. 122-151; I. Ștefănesc, Viața Sfintei Paraschiva cea Nouă de la Matei al Mirelor, în rev. „Istoria Românilor”, vol. III, f. IV, nr. 3-4, București, an. 1931, pp. 350 ș. u.; I se mai spune și Sfânta Vineri, deoarece Παρασκευή înseamnă Vineri, însă mai este numită și Sfânta Parascheva cea Nouă, pentru a o deosebi de o altă sfântă cu același nume, martiră pe timpul împăratului Diocletioan [† c. 304], pomenită la 26 iulie și numită la ruși Piatnița [Sfânta Vineri] și la bulgari Petka.

[2] Având denumirea completă: Hotărârea nr. 47 din 05.10.2020 privind aprobarea listei țărilor/zonelor de risc epidemiologic pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea și stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății publice.

[3] După criteriul modului de reglementare a conduitei, în doctrină normele juridice au fost clasificate în: onerative, prohibitive și permisive. „Normele permisive sunt acele norme care nici nu obligă, nici nu interzic o anumită conduită; ele lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduite [v. N. Popa, Teoria generală a dreptului, ediția a IV-a, Ed. Ch. Beck, București, 2012, p. 138]”. A se mai consulta și: M. Djubara, Teoria generală a dreptului. Drept rațional, izvoare și drept pozitiv, Ed. All, București, 1995, pp. 453-466.

[4]Normele prohibitive sunt acelea care interzic pur și simplu a se săvârși anumite acțiuni. Aceste norme se găsesc înscrise în special în dreptul penal. În acest sens, se pot menționa, de pildă, toate normele prohibitive privitoare la faptele socialmente periculoase [v. D. Mazilu, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, București, 1999, p. 189”. A se mai consulta și: S. Cristea, Teoria generală a dreptului, ediția a II-a revizuită și adăugită, Ed. Ch. Beck, București, 2016, pp. 10-36; N. Popa [coord.], Teoria generală a dreptului, ediția a II-a revizuită și adăugită, Ed. All Beck, București, 2005, pp. 130-161.

[5] Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Iași a adoptat în data de 06.10.2020 Hotărârea nr. 35, prin care au fost aprobate Măsurile specifice privind prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și asigurarea ordinii și siguranței publice în perioada 08.10.2020 – 15.10.2020, perioada desfășurării sărbătorii religioase ocazionate de Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, în municipiul Iași.

[6] A se vedea: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/mitropolitul-teofan-acuza-decizia-de-interzicere-a-pelerinajelor-la-sfanta-parascheva-incalca-numeroase-prevederi-legale-1381176. Accesat la data de 11.10.2020, ora 12:17 [ora României].

[7] A se vedea: https://basilica.ro/patriarhul-daniel-apel-la-coresponsabilitate-si-cooperare-pentru-a-evita-constrangeri-excesive/. Accesat la data de 11.10.2020, ora 12:33 [ora României].

[8] A se vedea: https://www.antena3.ro/actualitate/raed-arafat-raspunde-mesajului-patriarhului-daniel-583848.html. Accesat la data de 11.10.2020, ora 12:49 [ora României].

[9] Aforismul scopul scuză mijloacele îi este atribuit lui Niccolò Machiavelli și apare enunțat în opera sa, Principele, fiind destinată lui Lorenzo al II-lea de Medici. Lucrarea, scrisă în numai câteva săptămâni, îl învață pe Lorenzo cum să devină un bun conducător. Aforismul nu este o expresie preluată ad litteram din lucrare, ci a suferit modificări de-a lungul secolelor. Pasajul original din operă este următorul: lasă principele să-și asume o faptă pentru că mijloacele vor fi considerate mereu oneste. Poporul este întotdeauna convins de aparențele lucrurilor și de rezultatele finale.

[10] Relația Stat-Biserică reprezintă un concept cu valoare de principiu în dreptul bisericesc. Pentru edificare a se consulta: pr. L. Stan, Relațiile dintre Stat și Biserică, în rev. «Ortodoxia», nr. 4, București, 1952, pp. 353-461; arhid. I. N. Floca și S. Joantă, Drept bisericesc, vol. I, Ed. Sofia, București, 2006; pp. 206-209; arhid. G. Grigoriță, Un secol de libertate religioasă în România. O analiză din punct de vedere canonic ortodox, în voll. «Lumini de centenar», Șt. Buchiu [eds.], Ed. Universității din București, București, 2018, pp. 73-98; S. D. Șandor, Relația Stat-Biserică, în rev. „Revista Transilvană de Științe Administrative”, an VIII [2002], pp. 133-140; L. Iacob, Statul și Biserica, București, 1942 și pr. A. Gabor, Biserica și Statul în primele patru secole, Ed. Sophia, București, 2003. În legătură cu acest subiect, părintele arhidiacon George Grigoriță precizează că: „există un model european și un model ortodox de relaționare a statului cu structurile religioase [implicit și cu Biserica – s.n.]. În ceea ce privește modelul european, prin intermediul Declarației nr. 11 Uniunea Europeană s-a declarat, cel puțin din punct de vedere politic, incompetentă în a defini regimul structurilor religioase și filosofice, prezente pe teritoriul statelor membre. Mai mult, prin aceeași declarație, UE se angajează să nu prejudicieze cu nimic reglementările deja existente și să respecte toată tradiția legislativă a fiecărui stat membru. Cât privește modelul ortodox de relaționare, Biserica urmând învățătura Mântuitorului Iisus Hristos: Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu [Matei XXII, 2], a afirmat clar, încă de la întemeierea sa, că între Biserică și autoritățile politice trebuie să existe un raport de colaborare distinctă, în spirit de respect reciproc” [v. G. Grigoriță, Legea nr. 489 și Biserica Ortodoxă Română, în rev. «Studii Teologice», nr. 2, București, 2007, pp. 164-170]. În fine, nu sunt de neglijat nici opiniile celui mai avizat specialist în domeniu, Gèrhard Robbers, acesta afirmând că: „relațiile dintre Stat și structurile religioase se pot clasifica în trei tipuri de sisteme: sistemul de strânsă colaboare – prevede existența unei structuri religioase de Stat, stabilite sau privilegiate, și stabilirea de relații de strânsă colaborare între autoritatea de Stat și respectiva structură religioasă [sistem specific pentru: Danemarca, Finlanda, Grecia, Anglia, Suedia]; sistemul de neutralitate – Statul este neutru, însă încheie acorduri cu structurile religioase, pentru așa-zisele materii comune, adică acele materii revendicate atât de Stat cât și de respectivele structuri religioase [sistem specific pentru: Austria, Belgia, Germania, Luxemburg, Italia, Portugalia, Spania] și, în fine, sistemul de separație totală – Statul se declară separat, într-o manieră mai mult sau mai puțin rigidă, față de orice structură religioasă sau filosofică prezentă pe teritoriul său [sistem specific pentru: Franța, dar și pentru Olanda și Irlanda]”. G. Robbers, Stato e Chiesa n’ell Unione Eeuropea, Ed. Giuffrè, Milano/ Baden Baden, 1996, pp. 350-352.

[11] Tot în legătură cu acest aspect, într-un studiu s-a mai arătat că: «la littérature concernant le rapport entre l’État et les structures religieuses dans les pays de l’UE est plus qu’abondante. Je me permets de n’indiquer ici que les travaux récents les plus importants: B. Basdevant et F. Messner [dir.], Les origines historiques du statut des confessions religieuses dans les pays de l’Union Européenne, Paris, 1999; G. Robbers [eds.], Church Autonomy – A Comparative Survey, Frankfurt, 2001; G. Robbers [eds.], State and Church in the European Union, Baden-Baden, 2005; R. Puza & N. Doe [eds.], Religion and Law in Dialogue: Covenantal and Non-Covenantal Cooperation between State and Religion in Europe/Religion et droit en dialogue: collaboration conventionnelle et non-conventionnelle entre l’État et religion en Europe, Leuven, 2006. Voir également le numéro 1-2 de la Revue de Droit Canonique du 2004, intitulé État et Religion: les systèmes de reconnaissance [v. G. Grigoriță, Le régime juridique de liberté religieuse dans la Roumanie d’aujourd’hui, în rev. „Istina”, nr. LIII, an (2008), pp. 115-139].

[12] Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

[13] Asociație pentru promovarea libertății religioase.

[14] A se vedea: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24334842-maine-incepe-pelerinajul-traditional-iasi-sarbatoarea-sfintei-parascheva-incalca-restrictiile-libertatea-religioasa-spune-reprezentantul-romaniei-panelul-specialitate-osce.htm. Accesat la data de 11.10.2020, ora 18:52 [ora României].

Considerații juridice referitoare la restrângerea exercițiului libertății religioase în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași was last modified: noiembrie 9th, 2020 by Radu Zidaru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii