Considerații generale în legătură cu pajiștile permanente în contextul necesității conservării eficiente a resurselor genetice vegetale pentru alimentație și agricultură, ca mijloc de contracarare a ratei actuale de pierdere a biodiversității la nivel global, regional, național și local

I. Introducere

În sectorul vegetal, identificarea de noi resurse genetice agricole, horticole și silvice, conservarea acestora, dar și a stocurilor de resurse genetice vegetale existente deja la nivel național constituie o garanție de a răspunde provocărilor viitoare privind reducerea consumurilor de combustibili fosili pe seama creșterii consumului de biocombustibili, de reducere a emisiilor de dioxid de carbon prin bio-sechestrare, a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră prin fixarea unora dintre acestea la nivelul covorului vegetal.

Tratatul Internațional privind Resursele Genetice Vegetale pentru Alimentație și Agricultură (2004) și Strategia Globală pentru Conservarea Plantelor (2011-2020) adoptată de Convenția pentru Diversitate Biologică în anul 2002 subliniază necesitatea conservării eficiente a resurselor genetice vegetale pentru alimentație și agricultură ca mijloc de contracarare a ratei actuale de pierdere a biodiversității la nivel global, regional, național și local. Este bine de știut faptul că activitățile de cercetare și inovare și serviciile de consultanță/extensie îi pot ajuta pe fermieri să adopte sisteme de producție care satisfac cel mai bine caracteristicile locale.

Agricultorii sau persoanele care administrează terenuri, pot încerca să obțină plăti directe în cadrul politicii agricole comune (PAC). Lucrările altadată realizate manual cum sunt cositul manual sau întorsul fânului, sunt mai costisitoare decât practicile mecanizate și competitive. Astfel că sunt necesare măsuri de sprijin în vederea compensării acestor costuri suplimentare, ce dezvoltă însă conservarea biodiversității spațiului rural precum și păstrarea patrimoniului cultural și perpetuarea tradițiilor în aceste zone rurale.

Pentru a putea beneficia de finanțare, trebuie să respectate anumite cerințe legate de: mediu, sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor. Fondurile se acordă prin intermediul autorităților competențe din țara din care face parte persoană care a solicitat fondurile.

De asemenea, agricultorii primesc finanțare în funcție de suprafața de teren pe care aceștia o dețin, sub condiția să utilizeze metodele agricole ecologice, care contribuie la conservarea biodiversității, a calității apei, a solului și la menținerea unui nivel scăzut de emisii.

Societatea rurală, la nivelul întregii țări, se află în prezent într-un proces de tranziție, rezultat direct al schimbărilor socio-economice produse de tranziția la economia de piață. Astfel, mediul rural cunoaște o realitate dinamică, în continuă evoluție și se confruntă cu mediul urban.

Conceptul de „rural” definește întregul spațiu în care se află sate sau comune, relațiile de interdependență create între ele, comunitățile umane rezidente și particularitățile geografice, demografice, ecologice și socio-culturale aferente. Zona rurală se caracterizează printr-o densitate scăzută de locuințe și populație, activități economice desfășurate în principal în sectorul primar (agricultură, silvicultură, zootehnie), un puternic sentiment de apartenență a locuitorilor la comunitate și spațiul de reședință, identitatea culturală a satului.

În cadrul zonelor rurale producătorii au regândit afacerile orientându-se către arii mai profitabile, multe gospodării cultivând plantații de ceai, mai ales în zone cu sol specific bogat în humus. Această dezvoltare a îngrijirii pajiștilor permanent nu a fost întâmplătoare, ci s-a datorat și problemele de mediu care sunt legate între ele cu agricultura. Multe culturi care nu au dat randament au condus spre reorientarea producției agricole și dezvoltarea plantațiilor. Este bine cunoscut faptul că agricultura înseamnă nu numai producția de alimente, ci și spațiul în care trăim, mediul rural și populația rurală. Zonele rurale oferă resurse naturale care trebuie întreținute și protejate, iar fermierii sunt considerați a „gestiona” zonele rurale. În consecință, măsurile de agromediu introduse de PAC au vizat obiective de mediu, cum ar fi inversiunea, care pare a fi expresia actuală a politicii agricole europene, ca o reacție evidentă la provocările de mediu, pe de o parte și pe de altă parte, dorință care explică acordarea unei politici agricole de mediu de o importanță deosebită, interesul producătorilor fiind atras și prin importanța fondurilor alocate pentru domeniul agricol.

Măsură

Schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor permanente, astfel cum a fost înregistrată la data de 1 ianuarie 2007, în alte categorii de folosință este interzisă.

Fac excepție terenurile ocupate cu pajiști permanente care, prin degradare sau poluare, și-au pierdut total ori parțial capacitatea de producție, terenurile pe care se vor executa lucrări de ameliorare și amenajare potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și terenurile care sunt exceptate.

Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor ocupate cu pajiști permanente pentru amplasarea obiectivelor se aprobă după cum urmează:

a) prin decizie a directorului direcției pentru agricultură județene, pentru terenurile în suprafață de până la 100 ha inclusiv, cu avizul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

b) prin hotărâre a Guvernului, pentru terenurile agricole cu suprafața de peste 100 ha, inițiată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Direcțiile pentru agricultură județene transmit, lunar, către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale situația centralizată la nivelul județului privind suprafața ocupată cu pajiști permanente situate în extravilan.

Beneficiarii aprobării scoaterii din circuitul agricol a terenurilor ocupate cu pajiști permanente sunt obligați să înregistreze decizia de aprobare la primăria din raza unității administrativ-teritoriale unde se află terenul, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, în vederea înregistrării în registrul agricol.

Introducerea în intravilanul localităților a pajiștilor permanente se face cu avizul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Scoaterea din circuitul agricol a pajiștilor permanente situate în intravilan se face în baza autorizației de construire și a obligației unității administrativ-teritoriale privind menținerea suprafeței de pajiști permanente la nivel local, județean sau național, astfel cum a fost înregistrată la data de 1 ianuarie 2007.

Recuperarea din terenurile neproductive a suprafeței egale cu cea aprobată a fi scoasă din circuitul agricol se face până la data emiterii autorizației de construire.

Unitățile administrativ-teritoriale au obligația de a actualiza registrul agricol cu suprafețele având categoria de pajiști permanente, și de a transmite situația privind suprafața ocupată cu pajiști permanente către direcțiile pentru agricultură județene aflate în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pajiștile permanente din extravilanul localităților, denumite în continuare pajiști permanente, sunt terenuri consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee cultivate sau spontane, care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cel puțin 5 ani sau mai mult, așa cum este prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. (h) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, denumit în continuare Regulament.

Pajiștile permanente pot include și alte specii, precum arbuștii și/sau arborii, utilizați și pentru pășunat, cu condiția ca iarba și alte plante furajere să rămână predominante, precum și terenurile bune pentru pășunat care fac parte din practicile și obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee.

În categoria pajiști sunt cuprinse și:

a) pășunile împădurite cu consistența mai mică de 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră;

b) pășunile alpine;

c) pășunile situate în zonele inundabile ale râurilor și în Lunca Dunării și Rezervația Biosferei „Delta Dunării”.

Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică pajiștilor care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condițiilor de mediu potrivit legii, exceptând plantațiile de brazi de Crăciun și speciile cu creștere rapidă, cultivate pe termen scurt, așa cum este prevăzut în ultimul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulament.

Termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) iarbă și alte plante furajere erbacee – toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradițional pe pășunile și fânețele naturale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânțări și supraînsămânțări, din familiile de graminee și de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producția, valoarea nutrițională a pajiștii și capacitatea de pășunat;

b) pășuni și fânețe – suprafețe agricole înscrise în actele de proprietate cu aceste categorii de folosință, care sunt destinate producerii de furaje, iarbă și alte plante erbacee pentru animale, recoltate prin cosire sau valorificate prin pășunare;

c) unitate vită mare (UVM) – unitate de măsură standard stabilită pe baza necesarului de hrană al fiecărei specii de animale, care permite conversia diferitelor categorii de animale;

d) utilizator de pășuni și fânețe:

 (i) crescător de animale, persoană fizică, având animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescător de animale, persoană juridică de drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, având animale proprii sau ale fermierilor membri înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei de folosință pășuni și fânețe, conform clasificării statistice a activităților economice în Uniunea Europeană pentru producția vegetală și animală, care deține legal dreptul de folosință asupra suprafeței agricole și care valorifică pășunea prin pășunare cu efective de animale sau prin cosire cel puțin o dată pe an; sau

 (ii) persoană fizică ori persoană juridică de drept privat care are la dispoziție, în condițiile legii, suprafața agricolă, care desfășoară activități agricole specifice categoriei de folosință pășuni și fânețe și care o valorifică prin cosire cel puțin o dată pe an;

e) Registrul național al exploatațiilor (RNE) – colecția de date în format electronic care cuprinde informațiile de identificare a fiecărei exploatații din România, potrivit Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, cu modificările și completările ulterioare;

f) deținători de pajiști – titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deținători precari ai pajiștilor;

g) schimbarea destinației suprafețelor de pajiște – schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor/scoaterea din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosință pajiște.

Sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare următoarele categorii de pajiști:

a) pajiști proprietate publică a statului, administrate de Agenția Domeniilor Statului, denumită în continuare ADS;

b) pajiști proprietate publică a comunelor, orașelor, municipiilor și a municipiului București, administrate de consiliile locale ale acestora;

c) pajiști proprietate privată a statului, administrate de ADS;

d) pajiști proprietate privată a comunelor, orașelor, municipiilor și a municipiului București, administrate de consiliile locale ale acestora;

e) pajiști proprietate privată a persoanelor fizice și juridice;

f) pajiști proprietate publică a statului, administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva[1].

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin intermediul registrului agricol va centraliza anual suprafețele din categoria de folosință pajiști permanente pentru verificarea, controlul și menținerea suprafeței totale ocupate cu pajiști în România la data de 1 ianuarie 2007, așa cum este prevăzut în art. 6 alin. (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003.

 Suprafața din categoria de folosință se actualizează în registrul agricol potrivit Ordonanței Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 98/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

În vederea accesării fondurilor europene aferente plăților pe suprafață, utilizatorii de pajiști, persoane fizice și juridice, în calitate de proprietari și/sau deținători legali ai dreptului de utilizare a terenului, au obligația ca anual să asigure încărcătura minimă de 0,3 UVM/ha, în oricare din zilele perioadei de pășunat, ori cosirea cel puțin o dată pe an a vegetației.

Amplasarea construcțiilor de orice fel, pe terenuri agricole din extravilan, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare, precum și pe cele plantate cu vii și livezi, parcuri naționale, rezervații, monumente, ansambluri arheologice și istorice, este interzisă.

II. Considerații privind schimbării categoriei de folosință

Pentru terenurile ocupate cu pajiști permanente aprobarea schimbării categoriei de folosință se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Beneficiarii aprobării schimbării categoriei de folosință a terenurilor ocupate cu pajiști permanente sunt obligați să înregistreze decizia de aprobare a schimbării categoriei de folosință la primăria din raza unității administrativ-teritoriale unde se află terenul, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, în vederea înregistrării în registrul agricol.

După înregistrarea deciziei de aprobare a schimbării categoriei de folosință în registrul agricol, beneficiarii au obligația să solicite actualizarea categoriei de folosință a imobilului la biroul de cadastru și publicitate imobiliară competent pentru imobilele înregistrate în sistem informatic integrat de cadastru și carte funciară, în termen de 30 de zile. În decizia de aprobare a schimbării categoriei de folosință se va menționa identificatorul unic al imobilului din sistemul integrat de cadastru și carte funciară”.

Determinarea amplasamentului amenajamentului pastoral pe unități administrativ-teritoriale și pe blocuri fizice se stabilește pe baza datelor georeferențiate la nivel național, furnizate de instituțiile deținătoare.

Fondurile necesare pentru realizarea amenajamentelor pastorale ale suprafețelor de pajiști permanente se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu excepția lucrărilor pentru identificarea, delimitarea, determinarea caracteristicilor dendrometrice și a soluțiilor de gospodărire a arboretelor și a vegetației forestiere aflate pe pajiști, care se finanțează de utilizatori.

Pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în domeniul privat al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor și pentru folosirea eficientă a acestora, unitățile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor, membri ai colectivității locale sau care au sediul social pe teritoriul localității respective, încheie contracte de închiriere[2] prin atribuire directă, pentru suprafețele de pajiști disponibile, proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație, pe o perioadă cuprinsă între 7 și 10 ani.


[1] Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 13/2015 a constatat că prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014 (#M1), sunt constituționale în măsura în care obligația de menținere în categoria de folosință a pajiștilor incumbă deținătorilor de pajiști înregistrate ca atare în Registrul agricol la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013.

 Reproducem mai jos prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014.

Deținătorii de pajiști, pajiști proprietate publică a statului, administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva sunt obligați să mențină suprafața totală ocupată cu pajiști la 1 ianuarie 2007, așa cum este prevăzut în primul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulament, și înregistrată în registrul agricol ca pășune/fâneață la acea dată, inclusiv cele aflate în administrarea ADS.

[2] În condițiile prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

Considerații generale în legătură cu pajiștile permanente în contextul necesității conservării eficiente a resurselor genetice vegetale pentru alimentație și agricultură, ca mijloc de contracarare a ratei actuale de pierdere a biodiversității la nivel global, regional, național și local was last modified: martie 10th, 2020 by Lavinia Popescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Lavinia Popescu

Este studentă, Universitatea din București, Facultatea de Drept, București (România), Anul III.
A mai scris:

Adela Safta

Este consilier superior în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.