Conflictul de interese. Infracţiune de rezultat sau infracţiune de pericol? Aspecte de neconstituţionalitate
Valentin Mirișan - ianuarie 1, 2016O altă categorie de persoane se referă la cele cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi comerciale[15] sau de muncă în ultimii 5 ani. Considerăm că legiuitorul a nu a definit în termeni precişi nici persoanele şi nici tipul de raporturi comerciale sau de muncă. Se prezumă doar că aceste persoane s-au aflat ori se află în astfel de relaţii cu funcţionarul, fapt care ar putea influenţa emiterea actului sau luarea deciziei. De exemplu, nu-i totuna ca funcţionarul să cumpere produse de la o societate unde acesta, soţul său ori afinii până la gradul al II-lea sunt acţionari majoritari sau să se asocieze aceleaşi persoane în aceeaşi societate comercială, ori să practice relaţii comerciale preferenţiale.
Tot aşa este posibil ca o persoană să fie angajată într-o societate cu un personal numeros, fără să aibă atribuţii aparte în cadrul acesteia, fără să aibă aceeaşi semnificaţie cu faptul de a face parte din organismele de conducere ale acesteia.
Aceste exemple ne edifică asupra confuziilor care s-ar putea crea cu privire la aplicarea generalizată a prezumţiei existenţei conflictului de interese în orice tip de relaţii comerciale sau de muncă în care intră aceste categorii de persoane.
Faţă de aceste persoane funcţionarul nu are obligaţia legală de a se abţine de la rezolvarea cererii, luarea deciziei ori participarea la luarea unei decizii. Astfel, incriminarea nu mai sancţionează încălcarea unei obligaţii de abţinere, ci creează direct obligaţia de abţinere.
Acest fapt ar putea genera o eroare de drept penal care, în anumite condiţii ar putea constitui o cauză de neimputabilitate pentru funcţionarul public. Or, pentru aceste ipoteze funcţionarul public ar trebui să aibă reprezentarea clară a cazurilor de incompatibilitate, întrucât nu i se poate cere să rezolve problema concursului de norme juridice.
În acest sens, de lege ferenda, ar trebui definite în termeni precişi persoanele şi tipurile de raporturi comerciale sau de muncă, evitându-se în acest mod aplicarea prezumţiei la care am făcut referire.
Ultima categorie priveşte persoanele din partea cărora funcţionarul public a beneficiat sau beneficiază de servicii sau alte foloase de orice natură. Este vorba de servicii sau foloase oferite în mod gratuit sau la preţuri preferenţiale. Folosul de orice natură are un sens mult mai larg decât folosul patrimonial, respectiv poate fi şi de natură morală, cum ar fi obţinerea unei funcţii, a unei demnităţi, a unor favoruri, înlesniri de orice natură etc.
3. Aspecte de neconstituţionalitate
Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională. Curtea a reţinut că această noţiune nu mai este expres definită prin legislaţia în vigoare, împrejurare ce lipseşte de claritate, precizie şi previzibilitate sintagma cuprinsă în norma penală şi care este de natură a împiedica determinarea exactă a conţinutului constitutiv al infracţiunii de conflict de interese, fapt care contravine principiului legalităţii incriminării, prevăzut la art. 1 din Codul penal şi la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în consecinţă, dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi libertăţii individuale, drept fundamental prevăzut de art. 23 din Constituţia României.
Din motivarea deciziei rezultă că sintagma menţionată imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate obiectului juridic al infracţiunii de conflict de interese. Or, în aceste condiţii, destinatarul normei nu îşi poate ordona conduita în raport cu o normă de incriminare care nu respectă condiţiile de calitate ale legii.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 23 din Constituţia României, referitoare la calitatea legii şi la libertatea individuală.
De asemenea, Curtea Constituţională a apreciat că „încriminarea conflictului de interese în mediul privat nu poate fi justificată, întrucât valoarea socială ocrotită prin incriminarea infracţiunii o constituie asigurarea corectitudinii şi integrităţii exercitării atribuţiilor de către funcţionarul public, astfel cum acesta este definit la art. 175 din Codul penal. Prin urmare, incriminarea, prin dispoziţiile art. 308 alin. (1) din C. pen., a infracţiunii de conflict de interese în mediul privat reprezintă o încălcarea nejustificată a libertăţii economice şi a dreptului la muncă al persoanelor care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice”.
În acest context, Curtea a reţinut că incriminarea faptelor de conflict de interese are ca scop, pe de o parte, sancţionarea penală a funcţionarului public care, în mod conştient şi deliberat îşi satisface interesele personale prin îndeplinirea atribuţiilor publice şi, pe de altă parte, înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la conduita persoanelor care exercită o funcţie publică sau care prestează un serviciu public.
În acest sens, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din C. pen. cu raportare la art. 301 din Codul penal este neconstituţională.
În contextul legislativ actual, Curtea a reţinut că reglementarea ca subiect activ al infracţiunii de conflict de interese a unor persoane private, prin dispoziţiile art. 308 din Codul penal, este excesivă, întrucât are loc o extindere nepermisă a forţei de constrângere a statului, prin utilizarea mijloacelor penale asupra libertăţii de acţiune a persoanelor, circumscrisă în cauză dreptului la muncă şi libertăţii economice, fără să existe o justificare criminologică în acest sens.
Din motivare mai rezultă că dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forţa de constrângere a statului prin mijloace de drept penal.
Observăm că decizia vizează două aspecte: pe de o parte, dezincriminarea conflictului de interese în mediul privat şi, pe de altă parte, dezincriminează faptele de conflict de interese din domeniul public în măsura în care funcţionarul public favorizează o persoană cu care s-a aflat anterior în raporturi comerciale.
Consecinţele practice ale publicării acestei decizii sunt multiple. Astfel, în toate cauzele aflate în faza de urmărire penală sau pe rolul instanţelor de judecată se pune problema dezincriminării faptelor de conflict de interese în mediul privat, soluţiile fiind de clasare sau de achitare, după caz, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).
De asemenea, faptele de conflict de interese comise de funcţionarul public care s-a aflat în raporturi comerciale cu una dintre persoanele menţionate în art. 301 alin. (1) din Codul penal au ieşit din sfera ilicitului penal, pentru motivele rezulte din motivarea Deciziei Curţii Constituţionale. Deci, şi în aceste ipoteze, în toate cauzele aflate în faza de urmărire penală sau pe rolul instanţelor de judecată operează dezincriminarea faptelor de conflict de interese în măsura în care privesc raporturi comerciale, soluţiile fiind de clasare sau de achitare, după caz, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).
În consecinţă, în raport de decizia Curţii Constituţionale, fapta de conflict de interese va constitui infracţiune în măsura în care se va referi numai la raporturile de muncă încheiate de funcţionarul public cu una dintre persoanele menţionate în art. 301 alin. (1) din Codul penal şi în condiţiile prevăzute de acest text.
Este de discutat dacă Decizia nu a dat naştere unor situaţii inechitabile, având în vedere că legea a urmărit pedepsirea acestor infracţiuni cu scopul de a asigura imparţialitatea funcţionarilor publici. Cu titlu de exemplu, pe viitor, fapta de a atribui un contract unei societăţi la care funcţionarul public a fost angajat constituie infracţiunea de conflict de interese, în timp ce fapta de a atribui un contract unei societăţi la care funcţionarul public a avut calitatea de acţionar sau de asociat nu mai este incriminată, deşi periculozitatea socială este cel puţin la fel de gravă.
Această inechitate ar putea fi înlăturată dacă Parlamentul României, în termen de 45 de zile, ar pune de acord norma neconstituţională cu prevederile legii fundamentale [art. 147 alin. (1)]. Acest fapt ar însemna definirea sintagmei de „raport comercial”, în sensul că această noţiune să nu fie lipsită de claritate şi previzibilitate. În acest sens, norma penală nu ar mai contraveni principiului legalităţii incriminării, iar conţinutul constitutiv al infracţiunii de conflict de interese ar putea fi determinat cu exactitate. În caz contrar, inechitatea se va păstra în sensul menţionat.
Astfel, după punerea de acord a normei neconstituţionale cu dispoziţiile constituţionale, infracţiunea de conflict de interese şi-ar păstra integral conţinutul constitutiv, respectiv în forma actuală. Dacă această punere de acord nu se va realiza în termenul prevăzut de lege, ne vom afla într-un alt mod de ieşire din vigoare a legii.
În consens cu alţi autori[16], considerăm că deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale au capacitatea de a scoate din vigoare astfel de norme. Acesta este motivul pentru care prevederile neconstituţionale nu mai pot fi puse de acord cu Constituţia după împlinirea termenului de 45 de zile menţionat, ci numai în interiorul acestui termen (câtă vreme aceste prevederi sunt în vigoare, dar sunt suspendate de drept).
Ca atare, în această etapă, efectul constatării neconstituţionalităţii normei de incriminare constă în dezincriminarea faptei, la fel ca în cazul abrogării, fapt care presupune, sub aspect procesual penal, soluţia clasării în cursul urmăririi penale sau a achitării în cursul judecăţii, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală [art. 16 alin. (1) lit. b) C. pr. pen.].
De altfel, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că dacă norma neconstituţională nu a fost pusă de acord cu Constituţia în termenul legal, ”… neconstituţionalitatea este atât o sancţiune ultimă aplicată de instanţa constituţională cu repercusiuni asupra existenţei normative a legii, cât şi parte integrantă a ordinii juridice normative”[17].
De asemenea, Curtea Constituţională[18] a ajuns la concluzia că este o sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ. Astfel, ieşirea din vigoare a unei norme pe calea constatării neconstituţionalităţii acesteia constituie o sancţiune ultimă a nerespectării preeminenţei Constituţiei de către legiuitor.
Acestea sunt considerentele pentru care apreciem că instanţa constituţională, în aceste ipoteze, funcţionează ca un „legiuitor negativ”, în sensul că decupează şi înlătură din legislaţie norme penale care nu sunt conforme cu legea fundamentală. Ca atare, deciziile de neconstituţionalitate invalidând norme juridice, fără a avea prerogativa legiferării pozitive, creează un vid legislativ ce ar trebui urgent complinit.
În schimb, Parlamentul se constituie într-un „legiuitor pozitiv”, deoarece legiferează, creează acte normative. Chiar şi când adoptă legi de abrogare, Parlamentul funcţionează tot ca legiuitor pozitiv, chiar dacă înlătură o normă din sistem, pentru că are prerogativa legiferării şi a menţinerii a ceea ce rămâne, creând, implicit, un nou sistem, suficient şi prezumtiv articulat[19].
Desigur, aspectele de neconstituţionalitate ale normei de incriminare, referitoare la natura juridică şi efectele create prin constatarea neconstituţionalităţii normei de incriminare ar putea constitui obiectul de analiză a unei alte lucrări, date fiind opiniile diferite exprimate în doctrină, dar şi practica judiciară neunitară în materie.
[15] Noțiunea de „raporturi comerciale” a fost declarată neconstituțională deoarece nu mai este expres definită prin legislația în vigoare, împrejurare ce lipsește de claritate, precizie și previzibilitate sintagma cuprinsă în norma penală, fapt care contravine principiului legalității incriminării (Dec. C.C. nr. 603/2015, M. Of. 845/2015).
[16] Fl. Streteanu, D. Niţu, Drept penal, Partea generală, Vol. 1, Ed. Universul Juridic Bucureşti, 2014, p. 75.
[17] Decizia Curţii Constituţionale nr. 223 din 13. 03. 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 26 aprilie 2012.
[18] Deciziile Curţii Constituţionale nr. 414/2010 şi 1039/2012, publicate în M. Of. nr. 291 din 4 mai 2010 şi nr. 61/2013.
[19] V. Paşca, Curs de drept penal, Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 19.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.