Condiția și termenul – modalitățile actului juridic civil în reglementarea noului Cod civil
Gabriel Tița-Nicolescu - mai 1, 20162.5. Îndeplinirea condiției. Îndeplinirea sau, dimpotrivă, neîndeplinirea condiției, este o chestiune esențială în determinarea efectelor contractului, având în vedere faptul că vorbim despre o obligație condițională, adică o obligație afectată de modalitatea condiției. Practic, în funcție de acest aspect, se va stabili dacă obligația asumată va lua naștere sau, dimpotrivă, dacă se va stinge, ori dacă obligația va suferi modificări. Esențial de reținut este faptul că, spre deosebire de termen, care se va împlini, așa cum vom vedea, cu siguranță (în mod cert), condiția, prin definiție, se poate îndeplini sau, dimpotrivă, este posibil să nu se îndeplinească niciodată; de aici, din acest element de deosebire derivă toate consecințele pe care le produce faptul îndeplinirii / neîndeplinirii condiției. Însă, înainte de orice discuții referitoare la îndeplinirea condiției, se cuvine să precizăm un aspect care elimină, din capul locului, orice discuții pe această temă, și anume, faptul că legea recunoaște dreptul părții de a renunța la condiție. Astfel, potrivit art 1.406 NCC, partea în al cărei interes exclusiv a fost stipulată condiția este liberă să renunțe unilateral la aceasta, atât timp cât condiția nu s-a îndeplinit. În mod automat, renunțarea la condiție face ca obligația să devină simplă, adică nu va mai fi afectată de condiție.
Ceea ce trebuie însă lămurit, cu adevărat, aici, este modul în care se constată îndeplinirea condiției, întrucât, deși nu ar trebui să creeze probleme, acest aspect poate duce, totuși, la discuții contradictorii între părțile contractante. Sub acest aspect, legea vine cu câteva reguli și criterii, menite să elimine, pe cât posibil, astfel de controverse.
Astfel, primul principiu aplicabil este acela că îndeplinirea condiției se apreciază, în mod firesc, după criteriile stabilite de părți sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere, după împrejurări. Dacă și aceste criterii, deși convenite de părți, lasă loc, în continuare, unor neînțelegeri între părțile contractante, se vor aplica, în subsidiar, alte reguli prevăzute de lege, reguli obligatorii în temeiul cărora se poate lămuri aspectul în discuție. Aceste reguli pleacă de la două ipoteze de lucru, și anume, fie de la existența unei condiții care trebuie să se producă, fie de la existența unei condiții care nu trebuie să se producă.
În prima situație, când obligația este contractată sub condiția producerii unui eveniment într-un anumit termen, condiția este socotită neîndeplinită, în mod logic, dacă termenul s-a împlinit fără ca evenimentul să se producă (de pildă, un acționar al unei societăți pe acțiuni se obligă să își vândă acțiunile pe care le are în proprietate, doar dacă, până la o anumită dată, expres stipulată, prețul acțiunilor va scădea cu 50 %; dacă la acea dată, prețul acțiunilor nu a scăzut conform convenției, este cert că nu s-a îndeplinit condiția). Legea mai prevede că, în lipsa unui termen, condiția se consideră neîndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va produce (de pildă, în exemplul dat, dacă societatea emitentă a acțiunilor va intra în faliment, este cert că nu se va mai îndeplini condiția, pentru simpul fapt că legea instituie o interdicție specială de tranzacționare a acțiunilor în acest caz, astfel că, implicit, nu mai putem vorbi despre un preț al acestora).
În cea de-a doua situație, când obligația este contractată sub condiția că un eveniment nu se va produce într-un anumit termen, condiția se consideră îndeplinită dacă evenimentul nu s-a produs până la acel termen; în lipsa unui termen, condiția nu se consideră îndeplinită decât atunci când este sigur că evenimentul nu se va produce.
Următoarea categorie de reguli referitoare la această chestiune are în vedere acțiunea părții cu privire la îndeplinirea / neîndeplinirea condiției convenite. Aceste reguli constituie, de fapt, o sancțiune aplicată părții care, prin atitudinea sa activă sau chiar omisivă, intervine cu rea-credință în evoluția și soarta acelui eveniment viitor, eveniment convenit de părți ca fiind condiție. Sancțiunea este firească, dat fiind că, în acest mod, este afectat cel de-al doilea element caracteristic al condiției (ca modalitate a actului juridic civil), și anume, caracterul incert, nesigur al acesteia. În principiu, oricare dintre părțile contractante poate interveni în evoluția evenimentelor care reprezintă condiția convenită prin contract. Însă, în cazul în care caracterul incert este profund și în mod evident alterat prin voința uneia dintre părți, legea trebuie să intervină categoric (și o face), instituind soluțiile aplicabile. Astfel, condiția se consideră îndeplinită dacă debitorul obligat sub această condiție împiedică realizarea ei. Tot astfel, condiția se consideră neîndeplinită dacă partea interesată de îndeplinirea condiției determină, cu rea-credință, realizarea evenimentului.
Constatarea îndeplinirii sau, după caz, a neîndeplinirii condiției, este un aspect (esențial, obligația fiind, prin ipoteză condițională) lăsat de lege, în mod firesc, la latitudinea părților, care ar trebui să se înțeleagă în acest sens. Dacă există însă controverse (ceea ce este destul de probabil), legea acordă expres posibilitatea formulării unei cereri judiciare, în sensul că partea interesată poate cere oricând instanței să constate îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției.
2.6. Efectele îndeplinirii condiției. Efectele pe care le produce îndeplinirea unei condiții sunt reglementate de art. 1.407 NCC, text de lege care disociază aceste efecte, în mod riguros, în funcție de natura suspensivă sau, dimpotrivă, rezolutorie, a condiției.
Prima regulă, general aplicabilă, indiferent de tipul condiției, este aceea că o condiție constatată ca fiind îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voința părților, natura contractului ori dispozițiile legale nu rezultă contrariul. Deosebirile de efecte specifice pe care le produce fiecare dintre cele două tipuri de condiție sunt însă evidente și importante, astfel că se impune a fi lămurite.
Astfel, efectele retroactive în cazul condiției suspensive, au semnificația consfințirii obligațiilor asumate. În caz de îndeplinire a unei astfel de condiții, debitorul este obligat la executare ca și cum obligația ar fi fost simplă. Practic, obligația de executare a prestației se confirmă, devine certă, la adăpost de orice dubiu; ea trebuie îndeplinită întocmai așa cum a fost asumată. Mai mult, caracterul retroactiv se păstrează și în privința actelor juridice încheiate deja, în sensul că actele încheiate de proprietarul sub condiție suspensivă sunt valabile în cazul îndeplinirii condiției (sunt consolidate, confirmate) și produc efecte de la data încheierii lor.
În schimb, efectele retroactive ale îndeplinirii unei condiții rezolutorii au semnificația, întocmai ca și în cazul rezoluțiunii contractului, desființării contractului și, implicit, a tuturor obligațiilor asumate prin acest contract. Se consfințește practic, faptul că acele obligații nu mai trebuie îndeplinite și că nu trebuiau îndeplinite niciodată. Pe cale de consecință, atunci când condiția rezolutorie produce efecte retroactive, în caz de îndeplinire, fiecare dintre părți este obligată să restituie celeilalte prestațiile pe care le-a primit în temeiul obligației ca și cum obligația însăși nu ar fi existat niciodată (într-o astfel de situație, dispozițiile legale referitoare la restituirea prestațiilor se vor aplica în mod corespunzător). Există însă o excepție (ca și în cazul rezilierii), și anume în cazul contractelor cu executare continuă (contractul de furnizare) sau succesivă (contractul de locațiune) afectate de o condiție rezolutorie; în acest caz, îndeplinirea condiției, în lipsa unei stipulații contrare, nu are niciun efect asupra prestațiilor deja executate.
-
3. Termenul și obligația afectată de termen
3.1. Aspecte introductive. Noțiune şi clasificarea termenelor. Și cea de-a doua modalitate a actului juridic cunoaște, în doctrină, o definiție pe cât de concisă, pe atât de clară, definiție pe care o întemeiem însă, în prezent, pe dispozițiile noului cod civil. Termenul este modalitatea actului juridic civil care constă într-un eveniment viitor dar sigur ca realizare (spre deosebire de condiție, unde, în mod esențial, evenimentul trebuia să fie nesigur, incert), de care depinde executarea sau, dimpotrivă, stingerea obligației asumate.
Spre deosebire de condiție, unde cea mai importantă clasificare făcută de Codul civil este cea între condiția suspensivă și condiția rezolutorie, în cazul termenului, vorbim despre două clasificări, ambele deopotrivă de importante. Prima clasificare se face în funcție de efectele termenului; cea de-a doua clasificare se face în funcție de modul de stabilire a termenului.
În funcție de efectele pe care le poate produce împlinirea unui termen stabilit cu privire la executarea unei obligații, există două tipuri de termene, respectiv:
- termenul suspensiv (care amână sau suspendă executarea); termenul suspensiv este, așadar, acel termen care, până la împlinirea sa, amână executarea obligației, iar la momentul împlinirii termenului, obligația trebuie executată, sub sancțiunile prevăzute de lege;
- termenul extinctiv (care duce la extincția unei obligații); termenul extinctiv este acel termen care, la împlinirea sa, atrage automat stingerea obligației, obligaţie care, așa cum vom vedea, se consideră că nu a existat niciodată.
În funcție de modul de stabilire a termenului, există trei tipuri de termene :
- Termen convențional, termen care este convenit de părți prin contractul încheiat ;
- Termen judiciar, termen care este stabilit de instanță;
- Termen legal, termen care este prevăzut în mod expres de lege.
Termenul convențional se concretizează în situațiile tipice și practice în care părțile stabilesc, în contract, unul din cele două tipuri de termene, suspensiv sau extinctiv, prevăzând, de cele mai multe ori, în mod expres și detaliat, consecințele juridice ale împlinirii termenului. Termenul judiciar este fixat de instanță, la cererea uneia dintre părți (însă ținând seama de câteva elemente prevăzute de lege, cum ar fi natura obligației, situația părților și orice alte împrejurări), atunci când părțile convin să amâne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre ele sarcina de a-l stabili și când, după o durată rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă stabilit; instanța poate, de asemenea, să fixeze termenul atunci când, prin natura sa, obligația presupune un termen și nu există nicio convenție prin care acesta să poată fi determinat. Pentru celeritate, având în vedere că vorbim despre un element esențial al contractului care-l conține, cererea pentru stabilirea termenului se va putea soluționa potrivit regulilor aplicabile ordonanței președințiale (cererea este însă supusă prescripției, ce începe să curgă de la data încheierii contractului). În fine, termenul legal, impus în mod expres și inechivoc de lege, reprezintă, de asemenea, o situație destul de frecventă în practică, fiind incident, de regulă, doar atunci când părțile nu au stipulat un termen de comun acord. Vorbim aici, desigur, pentru a evita orice confuzii, despre termenul de drept substanțial, ca modalitate a actului juridic, în funcție de care, așa cum s-a arătat, se determină executarea sau stingerea obligației asumate, iar nu despre termenul procedural, care face obiectul dreptului procesual civil și care are cu totul altă natură juridică și o altă sancțiune în caz de nerespectare (de cele mai multe ori, decăderea din dreptul de a mai acționa pe cale judecătorească). Exemple de termene substanțiale (materiale) legale sunt prevăzute în legislația noastră, însă amintim doar câteva cazuri reprezentative din actualul cod civil : termenul extinctiv de 15 zile pentru plata prețului bunului mobil vândut (art. 1.727 NCC), termenele (suspensive) de 10 zile (pentru bunuri mobile) și de 30 de zile (pentru bunuri imobile) în care se exercită dreptul de preempțiune (art. 1.730 NCC), etc.
În fine, mai amintim și aspectul cu adevărat inedit adus de noile reglementări legale, și anume, conceptul de termen rezonabil, utilizat frecvent de codul civil în vigoare, cum ar fi, de pildă, termenul pentru denunțarea viciilor ascunse sau termenul de înlocuire a bunului în perioada de garanție, însă acesta se poate referi, mai degrabă, la un termen procesual iar nu la unul material.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.