Codul muncii: Modificările punct cu punct

În M. Of. nr. 52 din 22.01.2015, s-a publicat Legea nr. 12/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii (republicată în M. O.f nr. 345 din 18.05.2011) cu modificările și completările ulterioare.

În Legea nr. 12/2015, se prevede modificarea mai multor articole din Codul muncii, și anume articole din Titlul II privitor la contractul individual de muncă, (mai exact, încheierea contractului individual de muncă, încetarea de drept a contractului individual de muncă, munca prin agent de muncă temporară) și din Titlul III privitor la timpul de muncă și timpul de odihnă (concediul de odihnă anual și alte concedii ale salariaților).

Modificări survenite cu privire la contractul individual de muncă

Modificarea art. 16

Art. 16, care face parte din capitolul privitor la încheierea contractului individual de muncă, se modifică prin introducerea a două alineate, alin. (5) și (6).

Potrivit alin. (5), „Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă”.

Conform alin. (6), „Fac excepție de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesională fără plată, acordate în condițiile art. 155 și 156”.

Modificarea art. 56

Art. 56, care face parte din capitolul privitor la încetarea de drept a contractului individual de muncă reglementând cazurile de încetarea a contractului individual de muncă de drept.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 56 prevedea, la lit. c) încetarea de drept a contractului individual de muncă „La data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare”.

Noua reglementare

În noua reglementare art. 56 prevede, la lit. c), încetarea de drept a contractului individual de muncă „La data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.

 

Modificarea art. 92
Art. 92, care face parte din capitolul privitor la munca prin agent de muncă temporară, se modifică prin introducerea a două alineate, alin. (3) și (4).

Conținutul alin. (3) și (4), conform noii reglementări

Potrivit alin. (3), „Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primește salariatul utilizatorului, care prestează aceeași muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar”.

Conform alin. (4), „În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă și care prestează aceeași muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului”.

Modificari aduse cu privire la timpul de muncă și timpul de odihnă

În continuare vom prezenta modificările survenite la art. 145 și 146 care fac parte din capitolul privind concediile, mai exact din secțiunea referitoare la concediul de odihnă anual și alte concedii ale salariaților

Modificarea art. 145

La art. 145, se modifică alin. (2) și se introduc trei alineate, alin. (4)-(6).

Vechea reglementare

În vechea reglementare, se prevedea la alin. (2): Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la alin. (2), se stabilește: Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile”.

Potrivit alin. (4), „La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată”.

La alin. (5), se dispune „În situația în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situația de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate”.

Potrivit alin. (6), „Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual și în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține, în condițiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui îi care acesta s-a aflat în concediu medical”.

 

Modificarea art. 146

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 146 era constituit din patru articole, care prevedeau următoarele:

Potrivit alin. (1), „Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an”.

La alin. (2), se prevedea o excepție de la prevederile alin. (1), astfel efectuarea concediului în anul următor era permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.

La alin. (3), se prevedea: „Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul”.

Potrivit alin. (4), „Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.

Noua reglementare

În noua reglementare, art. 146 are trei articole, care conțin următoarele prevederi:

Potrivit alin. (1), Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an”.

La alin. (2), se prevede „În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”.

Potrivit alin. (3), Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.

 

Abrogarea unor dispoziții din alte acte normative la data intrării în vigoare a Legii nr. 12/2015

Conținutul art. 22 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007

Vechea reglementare

La art. 22 alin. (3), anterior adoptării acestei măsuri, se prevedea „În cazul în care funcționarul public, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde concediul de odihnă neefectuat, până la sfârșitul anului următor”.

Noua reglementare

Conform noii reglemenări, se abrogă art. 22 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, (publicată în M. Of. nr. 66 din 29.01.2007, cu modificările și completările ulterioare), aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările ulterioare.

Conținutul art. 23 alin. (4) din O.G. nr. 10/2008
Vechea reglementare

La art. 23 alin. (4), se prevedea, anterior adoptării acestei măsuri „Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. În cazul în care, din motive justificate, personalul contractual din sectorul bugetar nu a putut efectua concediul de odihnă la care avea dreptul într-un an calendaristic, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, se abrogă art. 23 alin. (4) din O.G. nr. 10/2008 (publicată în M. Of. nr. 79 din 1.02.2008), aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008 (publicată în M. Of. nr. 706 din 17.10.2008), cu modificările și completările ulterioare. privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 (publicată în M. Of. nr. 138 din 31.03.2000) privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 (publicată în M. Of. nr. 266 din 16.07.1998, ulterior abrogat) privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.

 

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Codul muncii: Modificările punct cu punct was last modified: mai 18th, 2015 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Căutare