Clauzele prin care se fixează răspunderea debitorului în caz de neîndeplinire a obligațiilor sale contractuale
Vasile Pătulea - septembrie 1, 2015În prezent, principiul nereparării pagubei indirecte a fost eliminat, fiind instituit principiul reparării integrale care include în sfera sa atât pierderea efectivă suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta este lipsit (art. 1531 din Codul civil român). Deci, clauzele prin care s-ar include în contract prevederea că este exclusă repararea pagubelor indirecte ar fi inadmisibilă (lovită de nulitate).
3. Incidența dreptului aplicabil în legătură cu clauzele de excludere sau de limitare a responsabilității. În virtutea principiului libertății contractuale (consacrat și prin art. 1169 din Codul civil român), clauzele de exonerare și de limitare a responsabilității sunt, în principiu, valabile[8]. Există, însă, pe plan comunitar și internațional, o anumită rezervă față de acest tip de clauze, existând anumite sisteme legislative care nu admit exonerarea sau limitarea responsabilității decât în anumite condiții printre care și sistemul legislativ român (art. 11, art. 1169 și art. 1355 din Codul civil român). Așadar, va trebui să se ia în considerare dispozițiile imperative și, în anumite condiții, dispozițiile supletive conținute în legea aplicabilă, exercițiu ce nu va fi lipsit de dificultăți dată fiind diversitatea de soluții adoptate.
În ceea ce privește dispozițiile legale cu caracter imperativ. Sistemele legislative naționale conțin un anumit număr de dispoziții specifice privind inadmisibilitatea clauzelor exclusive sau restrictive de responsabilitate. Există unanimitate de vederi în legătură cu principiul că nu sunt admisibile clauzele de exonerare sau limitare a răspunderii atunci când neîndeplinirea obligației a fost intenționată [de exemplu: art. 100 alin. (1) din Codul obligațiilor elvețian; paragraful 273 alin. (3) din Codul civil german; art. 1355 alin. (1) din Codul civil român].
În schimb, soluțiile sunt divergente în ceea ce privește responsabilitatea pentru dolul prepușilor. De exemplu, în Codul obligațiilor elvețian, la art. 100 alin. (2) se prevede că prin convenție se poate exclude, total sau în parte, răspunderea care derivă din fapta auxiliarilor, aceeași soluție prevăzându-se și la paragraful 278 din Codul civil german. Dar, în tratatele internaționale nu se face nicio diferențiere între încălcările directe ale debitorului și cele ale prepușilor. În Codul civil român, la art. 1310, se prevede în mod expres că reprezentantul neavând împuternicire ori depășind limitele puterilor care i-au fost încredințate, răspunde pentru prejudiciile cauzate terților; per a contrario în celelalte cazuri nu există o diferențiere între încălcările directe ale debitorului și cele comise de reprezentanții săi. Deci, debitorul nu s-ar putea scuza invocând fapta prepusului, întrucât în acest din urmă caz nu este vorba de un eveniment care scapă controlului său[9].
În ceea ce privește răspunderea pentru daune corporale, în jurisprudența franceză se admite, uneori, validitatea unei clauze de excludere sau limitare a responsabilității, contrară unor opinii în sens invers[10]. Situația este similară în Belgia unde se constată, totuși, o răsturnare de tendință, multiplicându-se textele prin care se exclude exonerarea sau limitarea de răspundere pentru daune corporale[11]. O tendință asemănătoare există și în Elveția[12].
Printre regulile aplicabile în Uniunea Europeană figurează și prevederile referitoare la responsabilitatea pentru fapta produselor prin care este instituit un regim de responsabilitate potrivit căruia nu este permis să se deroge și să se protejeze contra oricărei pagube corporale suferite ca urmare a unui produs defectuos [art. 9(a) și 12 din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 referitoare la armonizarea dispozițiilor legale, regulamentare și administrative a Statelor membre în materie de responsabilitate pentru fapta produselor defectuoase, publicate în „Journal Officiel” din 7 august 1985, L216/29].
În Codul civil român, această problemă a clauzelor exoneratorii sau limitative de responsabilitate pentru daunele corporale, fizice, psihice ori ale sănătății este tranșată într-un mod categoric la art. 1355 alin. (3), prevăzându-se că „Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii”.
Clauza prin care obligația este golită de substanță. Potrivit unor sisteme legislative naționale o clauză exoneratoare nu poate conduce la golirea unei obligații de substanța sa. De exemplu, Curtea de Casație franceză a decis că nu este validă clauza potrivit căreia o societate de transport rapid a prevăzut că în caz de nerespectare a termenului de livrare datorită faptei transportatorului, acesta se angajează să ramburseze în mod exclusiv doar prețul transportului, la cererea scrisă a expeditorului. S-a considerat că un specialist în transporturi rapide trebuie să garanteze fiabilitatea și celeritatea serviciului pe care îl prestează, angajându-se să livreze marfa clienților săi într-un termen determinat, el neputând să contrazică întinderea acestui angajament prin clauze limitative de responsabilitate[13].
Într-o altă speță, Curtea de Apel din Bâle-Ville (Elveția) a decis că un vânzător care a promis că va livra o marfă de o anumită calitate nu poate în același timp să excludă responsabilitatea sa pentru lipsa acestei calități[14].
În ceea ce privește fundamentul responsabilității contractuale și raporturile sale cu clauzele de exonerare sau limitare a răspunderii, de regulă astfel de clauze privesc, în primul rând, responsabilitatea fundamentată pe contract. Cu toate acestea, responsabilitatea contractuală se poate prelungi, în anumite cazuri și condiții și pe plan extracontractual. Acesta este cazul în sistemul legislativ belgian[15], iar în Elveția, după câteva ezitări, atât doctrina, cât și Tribunalul federal au admis liceitatea excluderii convenționale a responsabilității extracontractuale[16].
Principiile UNIDROIT pun în evidență imposibilitatea părților contractante de a se prevala de o clauză de exonerare sau limitare a răspunderii atunci când aceasta, ținându-se seama de scopul contractului, se dovedește a fi, în mod evident, inechitabilă (art. 7.1.6). De altfel, cea mai mare parte a sistemelor legislative naționale acceptă această poziție. Textul art. 7.1.6 din Principiile UNIDROIT pornește de la ipoteza că, ținându-se seama de doctrină, în privința principiului libertății contractuale, clauzele exoneratorii sau limitative de răspundere sunt în principiu valabile. Dar, o parte contractantă nu se poate, însă, prevala de atare clauze dacă acestea ar fi, în mod evident, inechitabile. Această poziție este consacrată indirect și prin art. 1355 alin. (1) din Codul civil român, textul fiind mai precis.
Aplicabilitatea dreptului supletiv. În principiu s-ar părea că, dacă dispoziția legală imperativă nu poate fi înlăturată, dispozițiile legale supletive nu devin, automat, aplicabile, ci numai în măsura în care nu există clauze contractuale prin care s-ar deroga de la aceste din urmă dispoziții. S-a susținut, însă, că în astfel de cazuri ar fi mai potrivit să se aplice regulile generale de interpretare a contractului decât clauzele exoneratoare sau limitative de responsabilitate, ținându-se seama, de exemplu, de faptul că ele ar figura în condițiile generale[17].
II. Clauza penală poate fi definită ca fiind o clauză prin care se stipulează o sumă de bani ce va trebui plătită de debitor în caz de neîndeplinire a obligației contractuale.
Problema care s-a pus în legătură cu acest tip de clauze se referă la funcția lor: indemnitară sau sancționatorie?
Funcția indemnitară constă în fixarea forfetară a pagubei (în engleză liquidated damages sau agreed sum). Avantajul acestei funcții (indemnitare) rezidă în aceea că ușurează situația creditorului care este dispensat să mai facă proba întinderii pagubei pe care a suferit-o, fiind suficient să se dovedească că a suferit o pagubă ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de către debitor.
Funcția coercitivă are scopul, pe de-o parte, să-l amenințe pe debitor pentru a-l determina să-și exercite în mod corect obligațiile contractuale ce-i incumbă, iar, pe de altă parte, să-l pedepsească atunci când și-a încălcat aceste obligații (în engleză penalty clause).
În sistemul legislativ român problema funcției clauzei penale este reglementată la art. 1538 alin. (1) și art. 1539.
La art. 1538 alin. (2) se prevede că „în caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală”, iar la art. 1539 sunt prevăzute următoarele: „creditorul nu poate cere atât executarea silită în natură a obligației principale, cât și plata de penalități, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit, în acest din urmă caz creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și penalitățile dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă fără rezerve executarea obligației”.
În literatura juridică română s-au exprimat păreri diferite în legătură cu prevederile art. 1538 și 1539 din noul Cod civil. Astfel, se susține[18] că clauza penală are o natură mixtă: reparatorie și sancționatorie, urmărindu-se simultan repararea prejudiciului cauzat creditorului, precum și pedepsirea debitorului în caz de neexecutare a obligațiilor sale contractuale.
[8] A se vedea O. Lando, H. Beale, Principes of European Contract Law, Paris, Haga, 2000; UNIDROIT, Principes relatifs aux contrats du commerce international, art. 7.1.6, Roma, 2004.
[9] A se vedea O. Lando, H. Beale, op. cit., nr. 10.
[10] A se vedea M. Fontaine, Geneviève Viney, Les sanctions de lʾinexécutiions contractuelles. Etudes de droit comparé, Bruxelles, Paris, 2001, p. 361 și urm.
[11] A se vedea B. Dubuisson, Les clauses limitatives ou exoneratoires de résponsabilité ou de garantie en droit belge, în „Les clauses applicable en cas dʾinexecution des obligations contractuelle”, Bruxelles, 2001, nr. 30 și 62.
[12] A se vedea L. Thèvenoz, Commentaire romand. Code des obligations, I, Geneve, 2003.
[13] A se vedea Curtea de Casație, camera comercială, decizia din 22 octombrie 1996, în „Bull. civ.” 1996. IV, nr. 261, p. 223.
[14] A se vedea Curtea de Apel din Bâle-Ville, decizia din 22 august 2003, în „Revue suisse de jurisprudence” nr. 100/2004, nr. 79, p. 470.
[15] A se vedea Christine Choppuis, op. cit., p. 71.
[16] Ibidem, p. 71.
[17] A se vedea B. Dubuisson, op. cit., nr. 22 și urm.
[18] A se vedea SCA Mircea și asociații, Contractele în noul Cod civil. Care sunt elementele de noutate, www.avocat.ro
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.