Clasificarea infracțiunilor contra justiției potrivit legislației penale a Republicii Moldova

Introducere

În general, clasificarea reprezintă o metodă științifică de cunoaștere, care are o importanță deosebită în instrumentarul științific, inclusiv și din domeniul juridico-penal. De către doctrina contemporană, clasificarea este catalogată ca fiind un instrument firesc de sistematizare a obiectului de studiu, care permite cunoașterea realității obiective. Doar în baza unor criterii de clasificare bine definite se face posibilă delimitarea diferitelor entități penale, precum și determinarea naturii juridice a acestora. Prin urmare, metoda clasificării are o importanță teoretico-practică semnificativă, întrucât aceasta constituie un element al activității umane, inclusiv și științific[1].

Conținut de bază

În doctrina dreptului penal au fost expuse trei puncte de vedere referitoare la clasificarea infracțiunilor contra justiției.

Potrivit primei accepțiuni, infracțiunile contra justiției sunt clasificate în funcție de particularitățile subiectului infracțiunii. La acest aspect, infracțiunile contra justiției se disting în patru gupe:

1. infracțiuni comise de persoane cu funcție de răspundere (ofițeri de urmărire penală, procurori, judecători);

2. infracțiuni comise de către persoane particulare care au anumite obligații în activitatea de înfăptuire a justiției;

3. infracțiuni comise de către condamnați sau de către alte persoane în privința cărora au fost aplicate anumite măsuri de constrângere;

4. infracțiuni comise de către alte persoane care împiedică înfăptuirea justiției[2].

După același criteriu, infracțiunile contra justiției sunt clasificate în trei categorii și de către alți autori, identificându-se:

– infracțiuni săvârșite de către persoane cu funcție de răspundere adică de către reprezentanții organelor de anchetă, procurori, judecători;

– infracțiuni săvârșite de către persoane private care sunt implicate în realizarea actului de justiției;

– infracțiuni care constau în eschivarea de la executarea pedepsei[3].

Reieșind din semnele ce particularizează subiectul infracțiunii (autorul infracțiunii), în doctrină se propune următoarea clasificare a infracțiunilor contra justiției:

a. infracțiuni comise de către persoane cu funcție de răspundere;

b. infracțiuni comise de către persoane particulare ce sunt antrenate în înfăptuirea justiției și care posedă anumite calități speciale prevăzute de lege;

c. infracțiuni contra justiției săvârșite de către persoane care nu trebuie să posede anumite calități prevăzute de legea penală[4].

O altă clasificare, după semnele subiectului infracțiunii, poate fi în ordinea care succedă:

1)  infracțiuni săvârșite de către persoanele cu funcție de răspundere, de către judecători și de către alți lucrători a organelor de drept;

2)  infracțiuni săvârșite de persoane private și de persoane cu funcție de răspundere, care sunt antrenate în activitatea de înfăptuire a justiției sau care este legată de înfăptuirea justiției;

3)  infracțiunile săvârșite de persoane în privința cărora justiția a fost realizată sau de către persoane care sunt obligate să execute o hotărâre a instanței de judecată[5].

Acest criteriu este promovat și de către un alt cercetător științific, potrivit căruia se pot distinge următoarele categorii de infracțiuni contra justiției:

a. infracțiuni săvârșite de către persoane care efectuează justiția [art. 306-310, 315, 318, 322 alin. (2) C. pen.];

b. infracțiuni săvârșite de către persoane în privința cărora au fost aplicate măsuri de constrângere juridică (art. 317, 319 și 321 C. pen.);

c. infracțiuni săvârșite de către persoane obligate potrivit legii sau datoriei cetățenești de a acorda ajutor justiției sau de a nu împiedica înfăptuirea ei (art. 303-305, 310-316, 320, 322 alin.(1), 323)[6].

Avem rezerve față de denumirea primului grup de infracțiuni cu expresia Infracțiuni săvârșite de către persoane care efectuează justiția.

O asemenea formulare contravine însăși semnificației termenului de „justiție”, care după cum vom vedea în cele ce urmează, reprezintă o activitate ce poate fi realizată în exclusivitate de către instanțele judecătorești. De exemplu, la această categorie a fost plasată infracțiunea de tragere cu bună știință la răspunderea penală a unei persoane nevinovate de către persoana care efectuează urmărirea penală (art. 306 C. pen.). Organul de urmărire penală însă nu este un organ de justiție, ci este un organ care contribuie la înfăptuirea acesteia.

Din punctul nostru de vedere, ar fi fost mai întemeiată utilizarea formulării: Infracțiuni săvârșite de către persoane care efectuează justiția sau contribuie la înfăptuirea justiției.

Potrivit celui de al doilea punct de vedere, infracțiunile contra justiției urmează a fi clasificate în funcție de conținutul obiectului juridic al infracțiunii.

Reieșind din natura relațiilor sociale la care se atentează, în literatura de specialitate se atestă următoarea clasificare a infracțiunilor contra justiției:

1. infracțiuni din sfera asigurării independenței judecătorilor și a protejării securității, cinstei și demnității acestora;

2. infracțiuni care atentează la corectitudinea realizării justiției de către persoanele cu funcție de răspundere din cadrul organelor de justiție;

3. infracțiuni din sfera îndeplinirii de către cetățeni a obligațiilor de cooperare cu organele de drept sau de neîmpiedicare a activității acestora;

4. infracțiuni din sfera executării sentințelor, hotărârilor sau a altor acte emise de către instanțele de judecată[7].

În baza aceluiași criteriu, poate fi evidențiată și următoarea clasificare:

– infracțiuni ce împiedică funcționarii din domeniul justiției de a-și realiza sarcinile legate de activitatea de înfăptuire a justiției;

– infracțiuni ce împiedică obținerea probelor de către organele de justiție;

– infracțiuni ce împiedică obținerea de către organele care înfăptuiesc justiția a informațiilor despre infracțiuni și a circumstanțelor în care au fost comise;

– infracțiunile care împiedică realizarea măsurilor de constrângere stabilite în sentințe sau hotărâri ale instanțelor judecătorești[8];

După același criteriu, în doctrina științifică se disting următoarele infracțiuni contra justiției:

– infracțiuni ce atentează la realizarea principiilor constituționale de înfăptuire a justiției;

– infracțiuni ce atentează la activitatea organelor de drept ce urmează a fi realizată în conformitate cu scopurile și sarcinile prestabilite;

– infracțiuni ce încalcă ordinea procesuală care reglementează obținerea de probe de către organele de drept;

– infracțiuni care atentează la activitatea organelor de drept legată de combaterea și descoperirea infracțiunilor;

– infracțiuni ce atentează la relațiile sociale privitoare la executarea actelor emise de către instanțele de judecată[9].

În sfârșit, ghidându-se după obiectul juridic special, în materia dreptului penal se menționează că infracțiunile contra justiției pot fi clasificate în:

– infracțiuni ce atentează la autoritatea instanțelor de judecată;

– infracțiuni ce atentează la activitatea legată de realizarea sarcinilor justiției;

– infracțiuni săvârșite în sfera justiției penale[10].

Exponenții celei de a treia viziuni clasifică infracțiunile contra justiției potrivit unor criterii mixte, care, de fapt, sunt asociate cu diferite semne ale componenței de infracțiune.

Astfel, o părere științifică diferențiază următoarele categorii de infracțiuni contra justiției:

– infracțiuni care atentează la viața, sănătatea, onoarea și demnitatea persoanelor care înfăptuiesc justiția;

– infracțiuni care împiedică activitatea lucrătorilor organelor de drept la realizarea scopurilor și sarcinilor justiției;

– infracțiuni săvârșite în procesul realizării justiției de către persoane cu funcție de răspundere.

– infracțiuni care împiedică executarea pedepsei sau repararea pagubei cauzate prin comiterea infracțiunii[11].

Se poate observa că, la acest aspect, se utilizează două criterii: conținutul obiectului juridic special al infracțiuni și semnele subiectului infracțiunii. Astfel, infracțiunile din primele două grupe și din cea din a patra sunt stabilite în baza conținutului obiectului juridic special al infracțiuni, iar infracțiunile din cel de al treilea grup sunt stabilite în baza semnelor subiectului special al infracțiunii.

Criteriul mixt de clasificare a infracțiunilor contra justiției este utilizat pe larg și în doctrina de specialitate autohtonă. Din această perspectivă se distinge următoarele categorii de infracțiuni contra justiției:

a) infracțiuni contra justiției care atentează la viața și sănătatea, cinstea și demnitatea judecătorilor, persoanelor care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiției (art. 304 și 305 C. pen. al R. Moldova);

b) infracțiuni care împiedică îndeplinirea de către judecător sau colabora­torii organelor de drept a obligațiilor lor în vederea realizării sarcinilor și scopurilor justiției (art. 303, 310, 311, 312, 313, 314, 315, 316, 323 din pen. al R. Moldova);

c) infracțiuni contra justiției comise de către judecători sau de către persoane­le care efectuează urmărirea penală (art. 306, 307, 308, 309 C. pen. al R. Moldova);

d) infracțiuni contra justiției îndreptate spre împiedicarea executării pe­depsei sau neexecutarea hotărârii instanței de judecată (art. 317, 318, 319, 320, 321, 322 C. pen. al R. Moldova)[12].

Această accepțiune este una similară cu cea expusă anterior, în sensul că primele două grupe și cea de a patra sunt identificate în baza conținutului obiectului juridic special al infracțiunii, iar cea de a treia – semnelor speciale ale subiectului infracțiunii. Mai este de menționat că această clasificare și-a pierdut din actualitate, întrucât faptele din primul grup, adică calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiției (art. 304 C. pen.) și atentarea la viața judecătorului sau a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiției (art. 304 C. pen.) au fost excluse din Codul penal al Republicii Moldova[13].

În baza unui criteriu mixt, infracțiunile contra justiției sunt clasificate și de alți cercetătorii științifici. Potrivit acestora, tipologia infracțiunilor prevăzute în Capitolul XIV din Partea Specială a Codului penal,  poate fi prezentată în felul următor:

– infracțiuni care împiedică îndeplinirea de către judecători sau colaboratori a organelor de drept a obligațiilor lor în vederea realizării sarcinilor și scopurilor justiției (art. 303,310-316 și 323 pen. al R. Moldova);

– infracțiuni săvârșite de către judecători sau de către persoane care efectuează urmărirea penală (art.306-309 pen. al R. Moldova);

– infracțiuni presupunând aplicarea torturii sau contribuirea la aplicarea torturii (art. 3091 pen. al R. Moldova);

– infracțiuni îndreptate spre împiedicarea executării pedepsei sau spre neexecutarea hotărârii instanței de judecată (art. 317-322 pen. al R. Moldova).

De această dată, infracțiunile contra justiției sunt clasificate în baza a trei subelemente ale componenței de infracțiune: obiectul juridic principal – primul și cel de al patrulea grup; semnele subiectului special – al doilea grup; metoda de comitere a infracțiunii – al treilea grup. Mai este de menționat că, faptele precizate în cel de al treilea grup au fost excluse din Codul penal prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 252 din 08.11.2012[14].

În viziunea autorului, cel mai reușit criteriu de clasificare a infracțiunilor contra justiției îl constituie obiectul juridic special, potrivit căruia acestea urmează a fi grupate în funcție de natura relațiilor sociale la care se atentează prin comiterea faptelor infracționale stipulate în Capitolul XIV din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova.

După cum este specificat, pe bună dreptate în doctrina dreptului penal, clasificarea infracțiunilor contra justiției în funcție de obiectul juridic special reflectă acele relații sociale omogene cărora un anumit grup de fapte le provoacă daune sau care sunt periclitate prin comiterea lor[15].

Totodată, clasificarea după obiectul juridic oferă posibilitatea evidențierii condițiilor în care poate fi desfășurată justiția, care de fapt, derivă din natura relațiilor sociale supuse protecției juridico-penale.

Un argument în plus îl constituie și faptul că anume obiectul juridic al infracțiunii constituie acel criteriu care stă la baza sistematizării Părții speciale a legislațiilor penale, inclusiv și a Republicii Moldova.

Este de menționat că, după criteriul obiectului juridic al infracțiunii, infracțiunile contra justiției sunt clasificate într-o altă idee, după cum urmează:

– infracțiuni contra justiției care împiedică realizarea principiilor constituționale privitoare la activitatea organelor care înfăptuiesc justiția;

– infracțiuni contra justiției ce atentează la realizarea principiului procesual penal al aflării adevărului;

– infracțiuni contra justiției care împiedică realizarea principiului operativității în procesul penal;

– infracțiuni contra justiției care sunt îndreptate contra asigurării executării hotărârilor judecătorești[16].

Concluzii

Plecând de la asemenea premise deloc neglijabile, considerăm că, în funcție de natura relațiilor sociale ce formează obiectul juridic special al infracțiunilor contra justiției, acestea pot fi clasificate după cum urmează:

 1. infracțiuni care împiedică îndeplinirea obligațiilor de către reprezentanții organelor care înfăptuiesc sau contribuie la înfăptuirea justiției. Din această primă categorie fac parte următoarele infracțiuni: amestecul în înfăptuirea justiției și în urmărirea penală (art. 303 C. pen.); falsificarea probelor (art. 310 C. pen.); denunțarea calomnioasă (art. 311 C. pen.); declarația mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă (art. 312 C. pen.); refuzul sau eschivarea martorului ori a părții vătămate de a face declarații (art. 313 C. pen.); determinarea la depunerea de declarații mincinoase, la formularea de concluzii false sau la efectuarea de traduceri incorecte (art. 314 C. pen.); divulgarea datelor urmăririi penale (art. 315 C. pen.) alin. (1); divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate față de judecător și participanții la procesul penal (art. 316 C. pen.); favorizarea infracțiunii (art. 323 C. pen.);

2. infracțiuni de serviciu care atentează la legalitatea realizării justiției de către persoanele cu funcție de răspundere din cadrul organelor de justiție. La acest grup pot fi catalogate: tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate (art. 306 C. pen.); pronunțarea unei sentințe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii (art. 307 C. pen.); reținerea sau arestarea ilegală (art. 308 C. pen.); constrângerea de a face declarații (art. 309 C. pen.);

3. infracțiuni care împiedică activitatea instituțiilor penitenciare legate de executarea pedepselor privative de libertate. La această categorie pot fi atribuite: evadarea din locurile de deținere (art. 317 C. pen.); înlesnirea evadării (art. 318 C. pen.) eschivarea de la executarea pedepsei cu închisoare (art. 319 C. pen.); nesupunerea prin violență cerințelor administrației penitenciarului (art. 321 C. pen.); transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deținute în penitenciare (art. 322 C. pen.);

4. infracțiuni care atentează la ordinea de executare a hotărârilor instanței de judecată: neexecutarea hotărârii instanței de judecată (art. 320 C. pen.).

Deși optăm pentru acest mod de abordare a problematicii analizate, recunoaștem că nu poate fi neglijată nici importanța teoretico-aplicativă a clasificării infracțiunilor contra justiției în baza semnelor subiectului infracțiunii. Acesta facilitează stabilirea în procesul calificării juridice a subiectului infracțiunii și tragerea la răspunderea penală a acestuia în strictă consonanță cu principiul legalității aplicării legii penale.

 

Referințe bibliografice:

1) Lege pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 277-XVI din 18.12.2008 Monitorul Oficial nr. 41-44/120 din 24.02.2009;

2) Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 252  din  08.11.2012 // Monitorul Oficial nr. 263-269/855 din 21.12.2012;

3) Borodac A., Manual de drept penal. Partea generală, Chișinău, Ed. Tipografia Centrală, 2005;

4) Brânză S., Ulianovschi X., Drept penal. Partea specială, Chișinău, Ed. Cartier, 2005;

5) Chernykh I.M., Crime împotriva justiției socialiste, Moscova, 1964;

6) Chuchaev A.I., Infracțiuni împotriva justiției, Ulyanovsk, 1997;

7) Golodnyuk M.N., Infracțiuni împotriva justiției // Curs de drept penal. Partea specială, Vol.5, Moscova, 2002;

8) Glistin V.K., Infracțiuni împotriva justiției, în Cursul de drept penal sovietic (partea specială), Vol. 4, Leningrad, 1978;

9) Rashkovskaya Sh.S., Infracțiuni împotriva justiției, Moscova, 1978;

10) Kuznetsov A., Marshakova N., Idrisov K., Clasificarea crimelor împotriva justiției ca obiect al cercetării științifice, Moscova, 2007;

11) Khloptseva E.Yu., Protecția juridică penală a justiție, Ekaterinburg, 1995;

12) Kozachenko I. Ya., Neznamova Z. A., Novoselov G. P., Drept penal. Parte specială, Moscova, 2001;

13) Kruglikov L. L., Drept penal al Rusiei. Partea specială, Moscova, 1999;

14) Ulianovschi Gh., Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, Chișinău, Ed. Garuda-art, 1999.


[1] Kuznetsov A., Marshakova N., Idrisov K., Clasificarea crimelor împotriva justiției ca obiect al cercetării științifice, Moscova, 2007, p. 7.

[2] Rashkovskaya Sh.S., Infracțiuni împotriva justiției, Moscova, 1978, p. 14.

[3] Glistin V.K., Infracțiuni împotriva justiției, în Cursul de drept penal sovietic (partea specială), Vol. 4, Leningrad, 1978, p. 344.

[4] Khloptseva E.Yu., Protecția juridică penală a justiție, Ekaterinburg, 1995, p. 40.

[5] Kozachenko I. Ya., Neznamova Z. A., Novoselov G. P., Drept penal. Parte specială, Moscova, 2001, p. 527.

[6] Borodac A., Manual de drept penal. Partea generală, Chișinău, Ed. Tipografia Centrală, 2005, pp. 450-451.

[7] Kruglikov L. L., Drept penal al Rusiei. Partea specială, Moscova, 1999, pp. 679-680.

[8] Chernykh I.M., Crime împotriva justiției socialiste, Moscova, 1964, p. 124.

[9] Chuchaev A.I., Infracțiuni împotriva justiției, Ulyanovsk, 1997, p. 25.

[10] Kuznetsov A., Marshakova N., Idrisov K., Clasificarea crimelor împotriva justiției ca obiect al cercetării științifice, Moscova, 2007, p. 7.

[11] Golodnyuk M.N., Infracțiuni împotriva justiției // Curs de drept penal. Partea specială, Vol. 5, Moscova, 2002, p. 145.

[12] Brânză S., Ulianovschi X., Drept penal. Partea specială, Chișinău, Ed. Cartier, 2005. p. 582.

[13] Lege pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 277-XVI din 18.12.2008 // Monitorul Oficial nr. 41-44/120 din 24.02.2009.

[14] Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 252  din  08.11.2012 // Monitorul Oficial nr. 263-269/855 din 21.12.2012.

[15] Golodnyuk M.N., Infracțiuni împotriva justiției // Curs de drept penal. Partea specială, Vol. 5, Moscova, 2002, p. 145.

[16] Ulianovschi Gh., Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, Chișinău, Ed. Garuda-art, 1999, pp. 34-37.

Clasificarea infracțiunilor contra justiției potrivit legislației penale a Republicii Moldova was last modified: noiembrie 9th, 2020 by Eugeniu Piterschi

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Eugeniu Piterschi

Este doctorand la Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.