Ce lege guvernează nulitatea căsătoriei și efectele acestei nulități conform dispozițiilor din Codul civil român?
Nadia-Cerasela Aniței - decembrie 1, 20171. Ce lege aplicăm nulităţii căsătoriei și efectelor acestei nulități?
Abstract
Given that the new Civil Code, based on which the monistic concept of regulating private law
relations in a single code is in force since 1 October 2011, changes not only the family law
institutions but also the other institutions belonging to them private law it is necessary to develop a
new course of family law.
The new Civil Code dedicates to family relations in the Romanian private international law
Chapter II entitled Family (Article 2585 – Article 2612), which is in turn divided into sections,
paragraphs and articles of the VIIth Book of the Private International Law.
Section (1). is titled The Marriage of the VIIth Book of the Private International Law provisions
contains art. 2588 of the Civil Code with the marginal name The law applicable to the nullity of the
marriage. This article states: „The law governing the legal requirements for marriage is applicable to
the invalidity of the marriage and the effects of this nullity. (paragraph 1) The nullity of a marriage
concluded abroad in violation of the formal conditions may be admitted in Romania only if the
sanction of nullity is also provided in the Romanian law” (paragraph 2)
The article aims to answer the following questions:
1. What law do we apply to the invalidity of the marriage and the effects of this nullity?
2. How is the marriage invalidated in Romanian law?
Keywords: Romanian civil code, Romanian private international law, applicable law of
marriage background, applicable marriage marriage law, applicable marriage law, applicable
marriage nullity law.
1.1. Legea aplicabilă nulității căsătoriei și efectelor acestei nulităţi în funcție de legea aplicabilă condițiilor de fond necesare încheierii căsătoriei
Art. 2588 alin. (1) C. civ. prevede: „Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităţii căsătoriei şi efectelor acestei nulităţi”.
Din dispozițiile art. 2588 alin. (1) C. civ. se observă că legea aplicabilă nulității căsătoriei și efectelor acestei nulităţi este legea care guvernează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei[1] fără a distinge daca este vorba despre condițiile de fond sau condițiile de formă. Din acest motiv suntem tentați să credem că acest aliniat se referă atât la condițiile de fond ale încheierii căsătoriei cât și la condițiile de formă.
În dreptul internațional privat român legea care guvernează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei este reglementată de art. 2586 C. civ. (se referă la legea aplicabilă condițiilor de fond) și art. 2587 C. civ. (se refera la legea aplicabilă condițiilor de formă).
Art. 2586 alin. (1) C. civ. dispune: „Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la momentul celebrării căsătoriei”.
Studiind dispozițiile art. 2586 alin. (1) C. civ. referitoare la condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei[2] și aplicându-le conform art. 2588 alin. (1) C. civ. vom observa că atât nulității căsătoriei încheiate cu nerespectarea condițiilor de fond și cât efectelor acestei nulităţi vom constată că:
a. În cazul în care soții sunt străini cu aceeași cetățenie au să încheiat căsătoria pe teritoriul Românei trebuie să li se aplice în privința nulității căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectelor acestei nulităţi legea națională comună. Spre exemplu, doi soți cetățeni englezi au încheiat căsătoria pe teritoriul Românei va trebui să se aplice atât în situația în care se constata nulitatea căsătoriei cât și efectelor acestei nulităţi normele juridice engleze.
b. Dacă soți au cetățenii diferite dar străine și au încheiat căsătoria pe teritoriul Românei trebuie să se aplice în cazul nulității căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectelor acestei nulităţi legea națională a fiecăruia dintre ei. Spre exemplu unul dintre soți este englez și celălalt soț este italian daca au încheiat căsătoria pe teritoriul Românei trebuie sa se aplice în situația în cace se constată nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond dar și efectelor acestei nulităţi legea națională a fiecăruia dintre ei respectiv, normele engleze referitoare la nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectele acestei nulităţi pentru soțul cetățean englez și legea italiană referitoare la nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectele acestei nulităţi pentru soțul cetățean italian.
c. Dacă soți au cetățenii diferite din care unul cetățean român și celalalt cetățean spaniol dacă au încheiat căsătoria pe teritoriul Românei și se constată nulitatea acestei căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond trebuie sa li se aplice de legea națională a fiecăruia dintre ei referitoare la nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectele acestei nulităţi respectiv: legea română referitoare la nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectele acestei nulităţi pentru soțul cetățean român și legea spaniola referitoare la nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond și efectele acestei nulităţi pentru soțul cetățean spaniol.
Art. 2586 alin. (2) C. civ. dispune: „Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României”.
Din dispozițiile art. 2586 alin. (2) C. civ. deducem că în situația în care există un impediment la căsătorie în privința condițiilor de fond stabilit de legea străină care, potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie după legea străină, deci căsătoria este nulă și implicit efectele unei astfel de căsătorii sunt nule totuși acea căsătoria se va încheia valid din punct de vedere al condițiilor de fond în cazul în care unul dintre viitorii soți este cetățean român și celălalt soț cetățean străin căsătoria se încheie pe teritoriul României cu respectarea condițiilor de fond stabilite de legea română.
În contextul dat avem următoarele observații:
1. Se riscă ca o căsătorie încheiata pe teritoriul României de un viitor soț cetățean străin cu un viitor soț cetățean român să fie lovită de nulitate în țara a cărui naționalitate o are celalalt viitor soț cetățean străin.
2. O căsătorie încheiată cu respectarea condițiilor de fond în conformitate cu dispozițiile din legea națională a fiecăruia dintre soți trebuie să respecte și dispozițiile referitoare la impedimentele la căsătorie din propria lege națională chiar daca ea se încheie pe teritoriul României și unul dintre viitorii soți este cetățean român.
1.2. Legea aplicabilă nulității căsătoriei și efectelor acestei nulităţi în funcție de legea aplicabilă condițiilor de formă[3] necesare încheierii căsătoriei
Din dispozițiile art. 2587 C. civ. reiese că legea care guvernează condițiile de formă ale încheierii căsătoriei este legea statului pe teritoriul căruia se celebrează căsătoria cu excepția situației în care căsătoria se încheie în faţa agentului diplomatic sau a funcţionarului consular al României în statul în care acesta este acreditat aceasta, fiind supusă în privința formalităților legii statului român.
În baza dispozițiilor art. 2588 alin. (1) C. civ. și ale art. 2587 C. civ. avem două situații în privința legii care se aplică nulității căsătoriei și efectelor acestei nulități în funcție de legea care guvernează condițiile de formă ale încheierii căsătoriei:
1. vom aplica nulității căsătoriei și efectelor acestei nulități legea străină ca lege a statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria;
a. dacă un cetățean străin se căsătorește cu un cetățean român în străinătate li se va aplica legea străina ca lege a statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria;
b. dacă doi cetățeni români se căsătoresc în străinătate li se va aplica legea străina ca lege a statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria;
2. vom aplica nulității căsătoriei și efectelor acestei nulități legea română ca lege a statului care a guvernat condițiile de formă ale căsătoriei dacă:
a. căsătoria s-a celebrat pe teritoriul României;
b. căsătoria s-a încheiat în faţa agentului diplomatic sau a funcţionarului consular al României în statul în care acesta este acreditat.
Art. 2588 alin. (2) C. civ. dispune: „Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condiţiilor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română”.
Studiind art. 2588 alin. (2) C. civ. observăm că în situația în care căsătoria a fost încheiată în străinătate cu nerespectarea condițiilor de formă stabilite de legea care o guvernează și declarată nulă de această lege, legiuitorul român folosind verbul „a putea” nu impune, nu obligă autoritatea competentă română să considere nulă căsătoria respectivă. Din punctul nostru de vedere această situație presupune două posibilități:
– în prima situație, poate fi admisă în România nulitatea unei căsătorii încheiate după o lege străină sub condiția ca sancţiunea nulităţii să fie prevăzută şi de legea română[4];
– în a doua situație, poate fi respinsă în România o căsătorie declarată nulă din punctul de vedere al legii care guvernează condițiile de formă chiar dacă căsătoria este validă sub aspectul condițiilor de formă după legea română.
2. Cum este reglementată nulitatea căsătoriei în dreptul românesc?[5]
2.1. Noţiune şi clasificare[6]
Nulitatea actului juridic al căsătoriei este sancţiunea civilă care intervine ca urmare a nerespectării unora dintre cerinţele de valabilitate stabilite de lege, constatarea sau pronunţarea sa înlăturând de regulă efectele acelei căsătorii[7].
Nulitatea căsătoriei se clasifică în funcţie următoarele criterii:
a) în funcţie de consacrarea legislativă, nulităţile căsătoriei pot fi:
– nulităţi exprese – sunt cele expres prevăzute de lege;
– nulităţi virtuale – sunt cele care rezultă implicit din ansamblul dispoziţiilor legale (spre exemplu, căsătoria fictivă, căsătoria cu o persoană al cărei sex este nediferenţiat);
b) în funcţie de regimul juridic aplicabil, nulităţile căsătoriei pot fi:
– nulităţi absolute;
– nulităţi relative.
Deşi se păstrează clasificarea din dreptul comun, cea în nulităţi absolute şi nulităţi relative, astfel cum am arătat, legiuitorul a căutat să atenueze consecinţele pe care efectul retroactiv al nulităţii le produce potrivit dreptului comun. Acesta este motivul pentru care, în unele cazuri, deşi actul este sancţionat cu nulitatea absolută, în interesul menţinerii familiei, el poate fi confirmat, spre deosebire de dreptul comun. Soţul de bună-credinţă este apărat, în sensul că efectele nulităţii se vor produce faţă de el numai de la data când a rămas definitivă hotărârea prin care s-a declarat nulă sau anulată căsătoria, iar în privinţa copiilor, în toate cazurile, anularea căsătoriei nu are niciun efect[8].
Căsătoria este sancţionată cu nulitatea relativă în cazul viciilor de consimţământ: eroarea, dolul şi violenţa[9].
2.2. Cazuri de nulitate absolută[10]
Nulitatea absolută a căsătoriei intervine în următoarele situaţii:
a) Încheierea căsătoriei fără respectarea dispoziţiilor legale referitoare la consimţământul personal şi liber al soţilor [art. 293 alin. (1) raportat la art. 271 noul C. civ.]. Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie neviciat, să fie actual, să fie dat personal şi simultan de viitori soţi, să fie constatat în mod direct de ofiţerul de stare civilă. Lipsa consimţământului la încheierea căsătoriei poate fi de natură psihică (în cazul debililor şi alienaţilor mintali) sau de natură materială, când unul dintre viitorii soţi răspunde negativ sau tace la întrebarea ofiţerului de stare civilă şi acesta îi declară căsătoriţi.
b) Încheierea căsătoriei de către o persoană care deja este căsătorită [art. 293 alin. (1) raportat la art. 273 noul C. civ.]. În situaţia în care o persoană este căsătorită, nu poate încheia o nouă căsătorie, întrucât se încalcă principiul monogamiei. Ca excepţie, în cazul în care soţul unei persoane declarate moartă s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.
c) Încheierea căsătoriei între rude în grad prohibit de lege [art. 293 alin. (1) raportat la art. 274 noul C. civ.]. Interdicţia căsătoriei între rude vizează rudenia în linie dreaptă, indiferent de gradul de rudenie (spre exemplu, tatăl cu fiica, mama cu fiul, bunicul cu nepoata, bunica cu nepotul), precum şi rudenia colaterală până la al patrulea grad inclusiv (spre exemplu, fratele cu sora, unchiul cu nepoata, mătuşa cu nepotul, vărul cu vara lui), întemeiată pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun, însă numai până la gradul IV inclusiv, adică veri primari, fără a deosebi după cum rudenia este din căsătorie (din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite) ori din afara căsătoriei.
d) Încheierea căsătoriei între persoane legate prin adopţie [art. 293 alin. (1) raportat la art. 274 alin. (3) noul C. civ.]. Este interzisă căsătoria între: adoptator şi adoptat, ascendenţii adoptatorului şi adoptat, adoptator şi descendenţii adoptatului, ascendenţii adoptatorului şi descendenţii adoptatului, copiii celui care adoptă şi adoptat, copiii celui care adoptă şi copiii adoptatului, între cei adoptaţi de aceeaşi persoană, precum şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.
e) Încheierea căsătoriei de persoane care suferă de debilitate mintală sau alienaţie mintală [art. 293 alin. (1) raportat la art. 276 noul C. civ.]. Alienaţia sau debilitatea mintală anulează discernământul, or, în lipsa discernământului nu se poate vorbi de consimţământ, iar reprezentarea nu este permisă în materie de căsătorie.
f) Încheierea căsătoriei fără respectarea dispoziţiilor referitoare la celebrarea căsătoriei[11] [art. 293 alin. (1) raportat la art. 287 alin. (1) noul C. civ.]. Astfel, viitorii soţi sunt obligaţi să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-şi da consimţământul la căsătorie în mod public, în prezenţa a 2 martori, în faţa ofiţerului de stare civilă.
g) Încheierea căsătoriei fără respectarea dispoziţiilor referitoare la vârsta matrimonială (art. 294 noul C. civ.). Vârsta minimă pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani. Totuşi, prin excepţie, pentru motive temeinice (de exemplu, sarcina femeii), minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui. Totuşi, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut ori a rămas însărcinată.
h) Lipsa de diferenţiere sexuală. Diferenţierea sexuală rezultă din certificatele de naştere ale viitorilor soţi, care atestă şi sexul persoanei.
i) Încheierea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Căsătoria nu se poate încheia decât între bărbat şi femeie.
j) Interzicerea parteneriatelor civile între persoane de sex opus sau de acelaşi sex. Parteneriatele civile între persoane de sex opus sau de acelaşi sex nu sunt recunoscute în România.
k) Necompetenţa ofiţerului de stare civilă. În cazul în care căsătoria a fost încheiată de o persoană necompetentă care a exercitat public funcţia de ofiţer de stare civilă, iar soţii au fost de rea-credinţă, cunoscând această împrejurare, căsătoria este nulă.
l) Încheierea unei căsătorii fictive (art. 295 C. civ.). Sintagma „căsătorie fictivă” desemnează căsătoria încheiată în orice alt scop decât acela al întemeierii unei familii. Căsătoria este fictivă dacă:
– consimţământul exprimat la încheierea actului juridic nu reflectă voinţa reală a persoanei;
– scopul urmărit de unul sau de amândoi viitori soţi este acela de obţine unele efecte secundare ale căsătoriei, cu alte cuvinte, căsătoria este doar un mijloc de a obţine anumite avantaje, iar nu însuşi obiectivul manifestării de voinţă[12].
Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută.
Totuşi, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, a intervenit convieţuirea soţilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.
2.3. Cazuri de nulitate relativă[13]
Nulitatea relativă a căsătoriei intervine în următoarele situaţii:
a) Căsătoria este încheiată fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui ori fără autorizarea instanţei de tutelă, necesare în situaţia în care este vorba despre căsătoria unui minor care a împlinit 16 ani.
b) Căsătoria este încheiată fără încuviinţarea părintelui care exercită autoritatea părintească. În cazul în care unul dintre părinţi este decedat sau nu îşi poate manifesta voinţa, este suficientă încuviinţarea celuilalt părinte.
* Articol prezentat la Sesiunea Științifică anuală, 17-18 noiembrie 2017, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane, Academia Română, Filiala Cluj-Napoca.
[1] N.C. Aniței, Which is the law applicable to the substantive conditions required for the conclusion of marriage under Romanian Civil Code provisions?, pp.24-32, The Centre s Journal: International Family Law, Policy and Practice, More Cross-Border Influences in the Modernisation of Family Justice in England and Wales, Volume 3, Number 1 • Summer 2015, online at www.famlawandpractice.com. http://www.famlawandpractice.com/journals/journal4.pdf.
[2] Încheierea unei căsătorii valabile presupune existenţa a trei condiţii: a) condiţii de fond; b) lipsa impedimentelor; c) condiţii de formă.
[3] N.C. Aniței, Ce lege guvernează condițiile de formă ale căsătoriei în dreptul internațional privat român?/ What law governs the formalities of marriage in Romanian private international law? Revista Moldovenească de Drept internațional și Relații internaționale/ Moldavian Journal of International Law and International Relations / Молдавский журнал международного права и международных отношений, 2017 (în curs de publicare).
[4] N.C. Aniței, Ce lege guvernează condițiile de formă ale căsătoriei în dreptul internațional privat român?/ What law governs the formalities of marriage in Romanian private international law? Revista Moldovenească de Drept internațional și Relații internaționale/ Moldavian Journal of International Law and International Relations/ Молдавский журнал международного права и международных отношений, no. 3, 2017 SSRN, ISSN 1857-1999, http://rmdiri.md/wp-content/uploads/2016/03/RMDIRI-2016-nr.-3.pdf (în curs de publicare).
[5] N.C. Aniței, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 53-62; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2006, pp. 219-226; C. Mareș, Dreptul familiei, ed. 2-a, Ed. C.H. Beck, București, 2015, pp. 131-148; T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pp. 37-45; D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pp. 184-189; T. Bodoașcă, Examen de ansamblu si observații critice privind familia și căsătoria în reglementarea noului Cod civil, în Dreptul nr. 11/2009, p. 25-26.
[6] N.C. Aniței, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 53-62.
[7] E. Florian,Dreptul familiei, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011 p. 51; N.C. Aniţei, Considerations on the Relative Nullity of Marriage under the Provisions of the Civil Code, în Supliment Jurnalul de Studii Juridice nr. 3-4/2010. pp. 227-237
[8] Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012, op. cit., p. 123.
[9] Idem, p. 131.
[10] N.C. Aniței, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 53-62.
[11] Avem în vedere aici atât solemnitatea căsătoriei, cât şi publicitatea ei.
[12] E. Florian,Dreptul familiei, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, pp. 61-63.
[13] N.C. Aniței, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 53-62.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.