Cazurile în care judecătorul poate dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane
Anjie Diana Goh - aprilie 2, 2019Incidența principiului contradictorialității
Este ușor de observat că indiferent de procedură, fie ea contencioasă sau nu, judecătorul trebuie să pună în discuția părților (respectiv a petentului în cazul procedurii necontencioase) necesitatea introducerii în cauză a unor alte persoane. Mai exact, instanța, înainte de a lua decizia aducerii în proces a unor persoane străine de cauză, dar a căror prezență în cadrul procesual este fundamental necesară, judecătorul va trebui să asculte partea cu privire la această chestiune.
Cât de importantă este însă pentru instanță opinia părții și în ce măsură va trebui să țină cont de ea? Răspunsul poate părea paradoxal. Este foarte important pentru instanță să întrebe părțile și să ia act de poziția lor cu privire la orice chestiune de fapt sau de drept din cursul procesului, deci implicit și cu privire la posibilitatea introducerii în cauză a unor persoane, întrucât altfel s-ar aduce atingere principiului contradictorialității. Cu toate acestea, obligația judecătorului de a ține cont de părerea părții se oprește aici. Instanțele sunt obligate „să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate”[18], dar nu i se impune să țină cont de această părere de fiecare dată. Un bun exemplu este chiar acesta în care este necesară prezentarea necesității și oportunității introducerii în proces a unor alte persoane și punerea spre dezbaterea contradictorie a părților; instanța, deși ținută să întrebe părțile dacă sunt sau nu de acord cu extinderea cadrului procesual, nu este obligată să țină cont de părerea lor, putând lua decizia după cum va considera de cuviință.
Ne-am putea ridica următoarea întrebare: Dacă instanța poate lua oricum orice decizie cu privire la introducerea în proces a altor persoane, chiar în contra voinței părților, atunci de ce le mai întreabă și nu procedează direct la introducerea în cauză a acelor persoane dacă consideră necesar?
Un prim argument constă în faptul că judecătorul nu face dreptate în contra justițiabililor, ci pentru aceștia, așa încât nu hotărăște singur soarta litigiului, ci se ghidează urmărind cererile părților în tot cursul procesului. Modul prin care judecătorul este îndrumat spre a cunoaște voința părților și a stabili adevărul judiciar cât mai apropiat de adevărul faptic constă tocmai în punerea în dezbaterea părților a tuturor actelor procesuale, chiar dacă uneori nu are nevoie de acordul lor. Hotărârea instanței apare ca o oglindire a poziției exprimate de părți de-a lungul litigiului, poziții procesuale de care judecătorul a luat la cunoștință treptat în timpul procesului, prin respectarea principiului contradictorialității. În Codul de procedură civilă acest principiu este reglementat expres și apare constant în cuprinsul dispozițiilor legale, astfel că aproape toate actele procesuale sunt luate de instanță numai după ce sunt puse în prealabil în discuția părților, chiar dacă aceste acte se dispun din oficiu de către instanța: „Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocate în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de instanță din oficiu”[19].
Tot astfel, atunci când consideră necesară introducerea în cauză a unor alte persoane, judecătorul va întreba părțile cu privire la acest aspect. Dacă procedura este necontencioasă sau atunci când procedura este contencioasă dar legea îi rezervă posibilitatea introducerii în cauza a unor alte persoane, judecătorul după ce va asculta părțile, va putea introduce acele persoane în proces, chiar împotriva voinței lor.
Un alt argument pentru care este totuși importantă punerea în discuția părților introducerea forțată în cauză a altor persoane de către instanță din oficiu este că, în fapt, această chemare a unor terțe persoane în proces comportă o limitare. Este important de menționat că atunci când procedura este una contencioasă iar legea nu prevede expres posibilitatea extinderii cadrului procesual cu privire și la alte persoane, instanța va putea în lipsa obținerii acordului de voință a părților [sau măcar a uneia dintre părți, din interpretarea art. 78 alin. (2) „Dacă niciuna dintre părți nu solicită (…)”], per a contrario, dacă măcar una din părți încuviințează introducerea unei terțe persoane în cauză este suficient doar să respingă cererea, fără a o mai judeca. În această situație, părțile pot în continuare să se bucure de principiul disponibilității care nu este în totalitate înlăturat, ci doar limitat, acestea putând alege dacă să continue procesul alături de persoanele introduse în cauză sau să renunțe la judecarea diferendului.
În final, un al treilea argument pentru care judecătorul poate oricum să introducă în cauză anumite persoane dacă consideră necesar, trebuind totuși să întrebe părțile dacă sunt sau nu de acord constă în stabilirea echilibrului între eficacitatea actului de justiție (prin evitarea unor hotărâri nule pentru faptul că provin dintr-un litigiu în care nu au fost părți toate persoanele de care legea lega obligativitatea introducerii în cauză,spre exemplu, partajul făcut fără toți coproprietarii) și respectarea principiilor fundamentale (principiul contradictorialității). Dacă s-ar fi lăsat la aprecierea arbitrară a părților introducerea sau nu în cauză a unor alte persoane, atunci noua reglementare nu ar fi fost cu nimic deosebită de cea anterioară care ridica numeroase probleme, despre care am menționat în prima parte a articolului.
Procedura introducerii forțate în cauză a altor persoane
Sedes materiae: Art. 9, art. 14, art. 22, art. 78, art. 478 alin. (1), art. 494 C. pr. civ.
Atunci când sunt cumulativ întrunite cele trei condiții necesare, instanța va putea din oficiu să introducă în cauză alte persoane.
Pentru o mai bună vizualizare se vor reatașa condițiile:
1. Instanța consideră că pentru soluționarea cauzei este necesară introducerea în proces a unor anumite persoane;
2. În procedura contencioasă legea să prevadă expres posibilitatea introducerii din oficiu în cauză a altor persoane/în procedura necontencioasă poate fi făcută în orice situație[20];
3. Judecătorul trebuie să pună în discuția părților, respectând astfel principiul contradictorialității[21].
Dar dacă nu sunt îndeplinite condițiile?
Dacă prima dintre condițiile enumerate nu este îndeplinită, atunci nu se mai poate pune problema instituției introducerii forțate în cauză, întrucât atunci când nici măcar instanța nu consideră necesar pentru justa soluționare a cauzei introducerea unui terț în pricina dedusă judecății, atunci această construcție juridică nu își găsește aplicabilitatea. Bineînțeles, dacă una dintre părți dorește să introducă în cauză o anumită persoană, acesteia îi sunt deschise alte mecanisme procesuale, ca spre exemplu chemarea în judecată a altei persoane[22] sau chemarea în garanție[23].
Dacă cea de-a doua condiție nu este îndeplinită (există o procedură contencioasă, iar legea nu prevede expres judecătorului posibilitatea introducerii în cauză a unei alte persoane; acesta după ce va pune în discuția părților împrejurarea, va proceda în funcție de poziția acestora). Dacă părțile agreează extinderea cadrului procesual și cu privire la alte persoane fără de care litigiul nu poate fi soluționat, atunci judecătorul va introduce terții respectivi în proces. Dacă părțile inițiale aleg să refuze aducerea în judecată a altor persoane, atunci cererea va fi respinsă[24], părțile putând ataca cu apel hotărârea. Sancțiunea este dură, întrucât nu doar că procesul încetează prin respingerea cererii „în legătură cu care a apărut necesitatea litisconsorțiului obligatoriu”, ci vor fi respinse toate cererile cu care a fost sesizată în dosar[25]. Hotărârea prin care cererea este respinsă este supusă doar apelului[26].
Dacă cea de-a treia condiție nu este îndeplinită și judecătorul introduce din oficiu în cauză terțe persoane, fără să pună în discuția părților această împrejurare, atunci hotărârea va fi nulă, chiar dacă ar fi fost posibil ca în urma supunerii spre dezbaterea contradictorie a părților, instanța să fi dispus exact aceeași măsură. Nerespectarea principiului contradictorialității[27], așa cum este prevăzut în Codul de procedură civilă aduce sancțiuni aspre, cum ar fi nulitatea hotărârilor luate cu nerespectarea acestuia.
Trecând peste chestiunea condițiilor, ajungem la termenul în care poate fi dispusă introducerea în cauză a terților de către instanță din oficiu: „până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe”[28]. Limitarea în timp este firească și decurge din necesitatea stabilității și previzibilității procesului. Dacă judecătorul ar putea introduce direct în apel un terț în proces, atunci cadrul procesual s-ar lărgi ca urmare a introducerii în cauză a unei alte persoane. Or, acest lucru ar contraveni[29] dispoziției din art. 478 alin. (1) C. pr. civ., cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului („Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe”). În mod corespunzător, „dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice[30] (…)”. După cum bine a prevăzut legiuitorul, ar putea totuși exista în practică situații în care din diferite motive nu este cunoscută încă din etapa cercetării procesului necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, aceasta fiind „constatată cu ocazia deliberării. În această ipoteză, cauza va fi repusă pe rol, iar părțile vor fi citate”. Și în acest caz, chiar dacă legiuitorul a permis o derogare de la termenul inițial („până la terminarea cercetării procesului”) aceasta există doar pentru cazul în care necesitatea chemării în cauză a terților nu a fost cunoscută anterior; în continuare nu poate fi invocată direct în apel sau recurs. Introducerea în cauză va fi dispusă prin încheiere[31].
Cu privire la procedura efectivă, art. 79 alin. (1) statuează că „cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, și încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum și înscrisurile anexate acestora”. Asemănător celorlalți intervenienți forțați din procesul civil, și persoana introdusă în cauză din oficiu de către instanță va avea dreptul să i se aducă la cunoștință principalele înscrisuri din dosar, așa încât aceasta să își poată pregăti apărările. În vederea pregătirii acestor apărări, persoana introdusă forțat în proces va fi încunoștințată chiar prin citație[32] despre termenul pe care îl are la dispoziție pentru a arăta eventualele excepții procesuale sau dovezi. Termenul acordat de instanță comportă o limitare constând în faptul că acesta nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză. Atât prin restricția temporală menționată cât și prin faptul că terțul introdus în cauză din oficiu de către judecător va putea „lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces” se urmărește respectarea termenului optim și previzibil al procesului despre care se face vorbire în numeroase reglementări naționale sau internaționale printre care amintim: Codul de procedură civilă[33], Legea nr. 304/2004[34] privind organizarea judiciară, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[35].
În urma introducerii lor în cadrul procesual, persoanele introduse în cauză în condițiile art. 78-79 C. pr. civ. încetează să fie privite ca simplii extranei dobândind rolul unor veritabile părți, întrucât deși nu au trecut prin procedura admisibilității în principiu odată aduse în proces, ele au drepturi și obligații, hotărârea le este opozabilă și cu deplină autoritate de lucru judecat. Se impun două observații.
O primă observație poartă asupra admisibilității în principiu sau mai bine spus asupra lipsei acesteia în reglementarea de față. Este adevărat că dintre toate construcțiile juridice aparținând Secțiunii a 3-a („Alte persoane care pot lua parte la judecată”) din care face parte și introducerea forțată din oficiu a altor persoane, doar acesteia nu îi e aplicabilă verificarea admisibilității în principiu, din motive ușor de înțeles. Procedura admisibilității în principiu a fost concepută pentru ca instanța să verifice și să tempereze extinderea cadrului procesual față de alte persoane care, fie intervin voluntar (intervenția voluntară principală, intervenția voluntară accesorie), fie sunt aduse în cauză de părțile inițiale (chemarea în judecată a unei alte persoane, arătarea titularului unui drept real, chemarea în garanție). Or, din moment ce instanța introduce chiar ea („din oficiu”) anumite persoane în cauză, atunci ar fi inutilă o reverificare de către aceeași instanță a propriei hotărâri. Astfel, ar fi absurd ca după ce judecătorul constată întrunite în speța cumulativ cele trei condiții ale introducerii forțate în cauza (dintre care una este chiar necesitatea chemării în proces a acelor persoane) să își verifice ulterior hotărârea și eventual să o și respingă.
Cea de-a doua observație se raportează la situația intervenientului forțat care beneficiază de anumite dispoziții legale prin care s-a încercat limitarea disconfortului procesual survenit în urma introducerii sale involuntare în proces. Dintre aceste mici „înlesniri” fac parte și comunicarea înscrisurilor prevăzute în art. 79 alin. (1), acordarea facilității de a propune noi probe și mai ales posibilitatea acordată de lege ca acesta să ceară readministrarea probelor deja administrate (celorlalți intervenienți voluntari sau forțați legea nepermințându-le readministrarea probelor).
În cele ce urmează vor fi prezentate exemplificativ câteva situații în care instanța poate din oficiu, introduce forțat în cauză anumite persoane.
În materie contencioasă:
1. Art. 39 C. pr. civ. – Situația procesuală a înstrăinătorului și a succesorilor săi
„(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale. Dacă însă transferul este făcut, în condițiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.
(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanța va decide, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.
(3) Hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepția cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular”.
[18] Art. 14 alin. (5) C. pr. civ., Contradictorialitatea.
[19] Art. 14 alin. (4) C. pr. civ., Contradictorialitatea.
[20] Art. 78 alin. (1) C. pr. civ., Condiții. Termen:
„În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
[21] Art. 78 alin. (2) C. pr. civ., Condiții. Termen:
„În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”.
[22] Art. 68 alin. (1) C. pr. civ., Formularea cererii. Termene:
„Oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul”.
[23] Art. 72 alin. (1) C. pr. civ., Condiții:
„Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri”.
[24] Art. 78 alin. (2) C. pr. civ., Condiții:
„Dacă niciuna din părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea fără a se pronunța pe fond”.
[25] M. Tăbârcă, V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, vol. I – art. 1-526, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 222.
[26] Art. 78 alin. (5) C. pr. civ., Condiții.
[27] Art. 14 C. pr. civ., Contradictorialitatea:
„(1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.
(3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.
(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii”.
[28] Art. 78 alin. (3) C. pr. civ., Condiții, Termen.
[29] G. Boroi (coord.), D.N. Teohari ș.a., Noul Cod de procedură civilă, comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, 2013, Vol. I, p. 230.
[30] Art. 494 C. pr. civ., Reguli privind judecata.
[31] Art. 78 alin. (3) C. pr. civ., Condiții. Termen.
[32] Art. 79 alin. (1) C. pr. civ., Procedura de judecată:
„Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, și încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum și înscrisurile anexate acestora. Prin citație i se va comunica și termenul până la care va putea să arate excepțiile, dovezile și celelalte mijloace de apărare de care înțelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză”.
[33] Art. 6 C. pr. civ., Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil:
„(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în faza executării silite”.
[34] Art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară:
„Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii”.
[35] Art. 47 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil:
„Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.
Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.