Caracterul ilicit al actului prin care interesele cetățeanului au fost lezate ca și condiție generală a protecției diplomatice. Aspecte ale teoriei „clean hands”
Daniel Mazilu - septembrie 1, 2015În cazul La Grand, SUA a ridicat un argument împotriva cererii Germaniei, argument ce părea să intre în categoria „clean hands”. SUA a susținut că observațiile Germaniei erau inadmisibile în baza motivului că aceasta din urmă dorea ca SUA să li se aplice un standard diferit de practica sa proprie. Conform SUA, Germania nu a arătat că propriul său sistem de justiție cerea anularea condamnărilor penale, acolo unde existase o încălcare a obligației de notificare consulară; mai mult, practica Germaniei, în astfel de cazuri nu fusese altceva decât oferirea de scuze publice. SUA a susținut că ar fi contrar principiilor fundamentale ale administrării și aplicării justiției și ale egalității părților în proces să fie aplicate lor, pretinse reguli pe care Germania pare că nu le acceptă ori aplică. Acest fapt a fost negat de către partea germană. Instanța a hotărât că nu este nevoie să decidă dacă argumentul SUA, chiar adevărat, ar fi rezultat în inadmisibilitatea observațiilor Germaniei, atâta timp cât probele aduse de SUA nu justificau concluzia că practica juridică a Germaniei nu era conformă cu standardele cerute a fi respectate de către SUA.[15]
Curtea Internațională de Justiție a respins aplicarea doctrinei „clean hands” în cazul privind Proiectul Gabcikovo-Nagymaros. S-a hotărât că instanța nu poate să nu ia în considerare faptul că tratatul nu a fost pus în aplicare mult timp de către ambele părți și că, într-adevăr, actele și acțiunile lor de facere ori non-facere au contribuit considerabil la situația de fapt existentă. De asemenea, nu se pot trece cu vederea situația de fapt, posibilitățile și imposibilitățile practice ce decurg din aceasta, mai ales atunci când se decid cerințele legale ce vor reglementa în viitor conduita părților. „Asta nu înseamnă că aceste fapte – în acest caz, fapte ce rezultă din conduita ilegală – vor determina legea”.[16]
Mai departe, în cazul Arrest Warrant, judecătorul belgian van den Wyngaert, a apreciat că statul Congo nu a venit în fața instanței „cu mâinile curate”. Prin acuzarea Belgiei pentru investigarea și urmărirea penală a acuzațiilor de crime internaționale, pentru care statul congolez era obligat să investigheze și să urmărească penal, acesta din urmă acționează cu rea-credință.[17]
În cazul Nicaragua judecătorul Schwebel a apreciat că doctrina „clean hands” ar trebui să fie aplicată împotriva statului Nicaragua. Acest stat nu s-a prezentat în fața instanței „cu mâinile curate”. Dimpotrivă, ca agresor, indirect responsabil – dar în cele din urmă responsabil – pentru un număr mare de decese și distrugeri masive înregistrate în El Salvador, număr ce depășește cu mult numărul susținut de Nicaragua, se pare că „mâinile statului Nicaragua sunt evident necurate”. Nicaragua și-a agravat faptele și situația sa prin prezentarea eronată a acestora în fața instanței. De aceea, pentru ambele motive, intervenția armată ilegală în El Salvador și intenția clară de a duce în eroare instanța prin declarațiile false ale miniștrilor săi, cererea statului Nicaragua împotriva SUA a fost respinsă.[18]
În prezentarea orală din faza măsurilor și a jurisdicției provizorii în cazurile prezentate de Yugoslavia împotriva membrilor N.A.T.O. cu privire la legalitatea uzitării de forță, s-a argumentat că deciziile judecătorești pe care Yugoslavia le urmărește nu ar trebui deliberate, deoarece acest stat nu a venit în fața instanței „cu mâinile curate”.
Cazurile prezentate fac mai dificilă argumentarea că doctrina „clean hands” nu se aplică disputelor ori conflictelor ce privesc direct relațiile inter-State. Statele au ridicat și invocat frecvent doctrina „clean hands” în mod direct în cererile ori petițiile inter-State și în nici unul din acestea Curtea Internațională de Justiție nu a statuat că această doctrină ar fi irelevantă pentru cererile inter-State.
2.2. Aplicabilitatea doctrinei „Clean Hands” în protecția diplomatică
Dacă un străin este vinovat de conduită ilegală într-un Stat de reședință, iar prin consecință este privat de libertate ori proprietate în conformitate cu un proces echitabil și real, este improbabil ca Statul de naționalitate să mai intervină în vederea protejării naționalului său. Într-adevăr, ar fi o greșeală din partea Statului de naționalitate să intervină într-un astfel de caz, având în vedere că nici un act ilegal internațional nu a fost comis în circumstanțele date. Din acest motiv, doctrina „clean hands” ajută la înlăturarea sau excluderea posibilității uzitării protecției diplomatice sau face imposibilă invocarea acestei instituții.
Această poziționare presupune o caracteristică diferită, în care un act ilegal internațional este comis de Statul respondent drept răspuns la actul ilegal al străinului, de exemplu, atunci când un străin suspectat de comiterea unei infracțiuni este subiectul torturii ori al unui proces neechitabil. În astfel de cazuri, Statul de naționalitate poate exercita protecția diplomatică în numele naționalului său datorită existenței actului ilegal internațional. În această situație doctrina „clean hands” nu poate fi aplicată naționalului lezat în drepturi printr-o violare a dreptului internațional, în primul rând, pentru că cererea, petiția, reclamația a obținut caracter internațional, la nivelul relației Stat vs. Stat, iar, în al doilea rând, deoarece naționalul, persoană fizică, nu are personalitate juridică internațională și de aceea, cu excepția domeniului dreptului penal internațional, nu poate fi ținut responsabil pentru violarea dreptului internațional. Pe scurt, ca o consecință a ficțiunii că o lezare a naționalului este o lezare a Statului însuși, petiția în numele naționalului subiect al unui act ilegal internațional devine o petiție internațională, iar doctrina „clean hands” poate fi ridicată împotriva Statului protector numai pentru conduita sa și nu împotriva naționalului pentru comportament ilegal ce ar fi putut precede actul ilegal internațional.
Dacă naționalul comite un act ilegal în Statul de reședință, iar ca urmare este judecat și condamnat în cadrul unui proces echitabil, atunci nu are loc nici un act ilegal internațional și doctrina „clean hands” este irelevantă din acest punct de vedere. Dacă conduita ilegală a naționalului sub auspiciile legii interne poate da naștere unui act ilegal din punctul de vedere al dreptului internațional cu privire la tratamentul acordat de Statul respondent acestuia, atunci cererea devine internațională dacă Statul de naționalitate exercită protecția diplomatică. În acest caz doctrina „clean hands” poate fi invocată numai împotriva Statului reclamant cu privire la conduita sa. Acest lucru poate fi ilustrat de cele două cazuri La Grand și Avena. În ambele cazuri, cetățeni străini au comis infracțiuni grave, li s-au garantat procese echitabile și condamnări corespondente, dar SUA a încălcat normele dreptul internațional cu privire la urmărirea lor penală prin neasigurarea accesului la drepturile consulare. Spre deosebire de cazurile ce implică direct petițiile inter-State în care doctrina „clean hands” a fost frecvent invocată, cazurile de protecție diplomatică în care această doctrină să fie invocată sunt mai puține. Printre acestea de referință sunt Ben Tillett arbitration[19] și Virginius[20].
Dominique Carreau este cel care menționează și analizează aceste două cazuri în lucrarea sa[21] în vederea susținerii aserțiunii că individul pentru care Statul exercită sau pretinde să exercite protecția sa diplomatică trebuie să se abțină de la a avea o conduită blamabilă. Anumiți autori își exprimă acordul în favoarea invocării doctrinei „clean hands” în contextul protecției diplomatice, dar nu oferă argumente solide în susținerea punctului lor de vedere.[22] De exemplu, Bin Cheng citează petiția Clark din 1862, în care un membru al comisiei americane de studiere a cazului se împotrivește exercitării protecției diplomatice în numele unui național american atât timp cât el nu a avut o conduită legală.[23] Alți autori devin sceptici atunci când vine vorba despre această doctrină și despre puterea argumentativă a punctului de vedere ce ar trebui să o susțină.[24] Punctul de vedere al lui Rousseau are o semnificație importantă. El susține că doctrina „clean hands” nu poate să fie considerată drept o instituție cutumiară.[25]
În paragraful 330 al celui de-al doilea raport despre Răspunderea Statului[26], James Crawford arată că „apărarea gen clean hands” a fost ridicată de cele mai multe ori și nu întotdeauna în contextul protecției diplomatice. Chiar și în acest context, punctul de vedere care ar da autoritate acestei doctrine este încă dezbătut și neunitar. Conform studiului lui Salmon, în cazurile în care petiția a fost considerată ca inadmisibilă, caracteristica principală a fost încălcarea de către victimă a dreptului internațional ca singura și principala cauză a prejudiciului cauzat, iar cu privire la relația cauză-efect dintre prejudiciu și conduita victimei, aceasta este pură, fără existența unor posibilele acte ilegale din partea Statului respondent. Când Statul respondent a încălcat dreptul internațional prin luarea de măsuri represive împotriva victimei, arbitrii ori judecătorii nu au declarat niciodată petiția ca fiind inadmisibilă.
Referitor la regimul teoriei „clean hands” remarcile conclusive ale celui de-al șaselea Raport referitor la protecția diplomatică[27] sunt edificatoare. Dacă doctrina este aplicabilă tuturor petițiilor ce implică protecția diplomatică este o întrebare ce încă nu a găsit un răspuns clar. Deși unii autori se exprimă în favoarea existenței și aplicabilității acestei doctrine în contextul protecției diplomatice, această idee nu primește sufragiul necesar de încredere. Mai mult decât atât, voci puternice precum Rousseau și Salmon se proclamă împotriva unei astfel de doctrine. În aceste circumstanțe, Raportorul Special John Dugrad nu a considerat necesar să includă în proiectul său de articole o normă privitoare la teoria „clean hands”.
În concluzie, în contextul protecţiei diplomatice, teoria „clean hands” este adusă drept argument pentru a împiedica statul naţional să acorde protecţie (dacă persoana fizică în favoarea căreia se efectuează protecţia a fost prejudiciată) ca rezultat al comportamentului său ilegal. Susţinătorii teoriei nu aduc argumente convingătoare în favoarea opiniei lor. În majoritatea cazurilor ei doar afirmă că partea solicitantă a protecţiei trebuie să fie cu „mâinile curate”. Apariţia unor opinii sceptice cu privire la aplicarea acestei teorii în cazurile de protecţie diplomatică este şi rezultatul lipsei izvoarelor autoritare din care să rezulte faptul dat.
Nu există nici o prevedere internaţională care ar putea împiedica statul naţional să acorde protecţie diplomatică cetăţenilor săi prejudiciaţi pe teritoriul altor state, chiar dacă nu a fost respectată legea statului teritorial. Din acest motiv, precum şi datorită scopului său, teoria „clean hands” trebuie să se aplice domeniului protecţiei diplomatice. Ea, însă, nu priveşte şi nu afectează admisibilitatea intervenţiei statului naţional, ci se referă la circumstanţele atenuante sau care absolvă statul reclamat de răspundere.
[15] La Grand case, 2001, Rapoartele Curții Internaționale de Justiție Un argument similar celui descris mai sus a fost ridicat în cazul Avena, Case concerning Avena and other Mexican Nationals, 2004, Rapoartele Curții Internaționale de Justiție.
[16] Case concerning the Gabcikovo-Nagymaros Project, 1997, Rapoartele Curții Internaționale de justiție.
[17] Arrest Warrant Case, 2002, Rapoartele Curții Internaționale de Justiție.
[18] Nicaragua Case, 1986, Rapoartele Curții Internaționale de Justiție.
[19] În data de 21 august 1896, Ben Tillet, un național englez, sindicalist convins, a ajuns în Belgia în scopul participării la o întâlnire a muncitorilor din porturi. În aceeași zi el a fost arestat, reținut pentru câteva ore și expulzat către Anglia. Statul englez, reclamând în numele cetățeanului său, a arătat că Belgia a încălcat propria sa lege și a cerut o compensare materială a prejudiciului produs în valoare de 75.000 de franci. După un rând de negocieri nereușite, cazul a fost decis de un arbitru. Din textul înțelegerii arbitrale dintre cele două state, precum și din cel al hotărârii arbitrale reiese faptul că problema inadmisibilității protecției diplomatice nici măcar nu a fost luată în calcul ori considerată ca atare. Anglia a exercitat în mod corect și deplin protecția diplomatică în numele lui Ben Tillet, dar a pierdut procesul pe motive de substanță, principala cauză fiind că actul comis de Belgia nu se constituie într-un act ilegal internațional, în opoziție cu interpretarea lui Carreau.
[20] În data de 31 octombrie 1873, vaporul cu același nume a fost capturat de o navă de război spaniolă în marea liberă. Virginius, care avea arborat un drapel american (mai târziu a reieșit că arborarea era ilegală), transporta arme, muniție și potențiali rebeli cu destinația Cuba. Virginius a fost ancorat în portul Santiago de Cuba, unde 53 de persoane dintr-un total de 155 pasageri, inclusiv echipajul navei, au fost în mod sumar condamnate pentru piraterie de o curte marțială și executate. Printre persoanele executate s-au numărat și naționali ai SUA și Anglia. Din documentele întocmite în timpul negocierilor dintre SUA și Spania a reieșit faptul că nu a existat nici un dezacord ori neînțelegere cu privire la recunoașterea dreptului SUA de a exercita protecția diplomatică în această situație. De asemenea, ambele țări au căzut de acord că Spania era responsabilă pentru violarea dreptului internațional, cu toate că Virginius arborase ilegal drapelul SUA și că fusese angajat în transportul de echipament militar și de potențiali rebeli către Cuba. Cazul nu a fost trimis către arbitrare datorită faptului că Spania a plătit compensații către SUA și Anglia pentru familiile naționalilor executați.
[21] Carreau, D., Droit international, 7th ed., 2001.
[22] Ruzie, D., Droit international public, 14th ed., 1999; Combaca, J., and Sur, S., Droit international public 5th ed, 2001; and Malanczuk, P., Akehurst’s Modern introduction to international law, 7th rev. Ed, 1997.
[23] ”Can he be allowed, so far as the United States are concerned, to profit by his own wrong?…. A party who asks for redress must present himself with clean hands.”
[24] Salmon, J., Annuaire francais de droit international, 1964 – ”des mains propres comme condition de recevabilite des reclamations internationales” și Dictionnaire de droit international public, 2001.
[25] Rousseau, Ch., Droit international public, vol.5, 1983 – ”Il n’est pas possible de considerer la theorie des mains propres comme une institution du droit coutumier general, a la difference des autre causes d’irrecevabilite a l’etude desquelles on arrive maintenant.”
[26] A/CN.4/498/Add.2.
[27] A/CN.4/546.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.