Audierea martorilor. Aspecte controversate. Jurisprudență (Partea I)
Anjie Diana Goh - iunie 2, 20201. Organele de cercetare penală sau de constatare, cum ar fi spre exemplu lucrătorii de poliție, pot fi audiați ca martori chiar în cauzele în care au întocmit diferite acte? Există vreo diferență de valoare probatorie între procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliție care au constatat săvârșirea unei infracțiuni si cel încheiat de lucrătorii de poliție judiciară?
Această întrebare s-a ivit în practică atunci când, în unele situații singurii martori, sau poate chiar martorii cei mai relevanți din anumite cauze, erau chiar organele de cercetare penală sau agenții constatatori care întocmiseră procesele verbale prin care consemnau constatarea infracțiunilor. Or, deși Codul de procedură nu interzice în mod expres posibilitatea lucrătorilor de poliție de a fi audiați ca martori, totuși în practică s-a ridicat problema dacă aceștia prezintă garanții de obiectivitate în momentul în care sunt audiați în calitate de martori despre infracțiunile pe care chiar aceștia le-au constatat. În plus, ce se întâmplă în situația în care singura probă incriminatorie ar fi declarația acestora, eventual chiar în contrabalansarea declarațiilor suspectului sau inculpatului [11], care susține că afirmațiile organului de constatare sunt neadevărate? Codul de procedură penală prevede în primul alineat al art. 114, sub denumirea marginală „Persoanele audiate ca martor” că: „Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală”, fără a se face vreo distincție cu privire la calitatea acestora. Sub imperiul Codului de procedură penală anterior, problema era la fel de acută, iar la nivel doctrinar s-a apreciat că „îndatorirea de a fi martor are un caracter general, în sensul că orice persoană fizică, fără deosebire de sex, vârstă, religie, cetățenie, situație socială etc., dacă este chemată în fața autorităților judiciare pentru a fi consultată în această calitate, trebuie să răspundă acestei chemări” [12]. Legiutorul noului Cod de procedură penală a ales sa rezolve această controversă, prin introducerea alin. (4) care stautează expres că „Pot fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62.” Prin completarea reglementării procesual penale, mai exact prin introducerea acestui alineat, care nu își are corespondent în vechiul Cod de procedură penală, nu se creează vreo contradicție față de vechile exigențe, întrucât codul anterior, este adevărat, nu prevedea expres această posibilitate, dar nici nu o interzicea. În plus, dispozițiile art. 115 VCPP[13] excludeau din sfera persoanelor ce puteau da declarații în calitate de martor, numai părțile și subiecții procesuali principali[14]. Deși, din cele expuse anterior, balanța înclină covârșitor către legala și legitima admisibilitate a audierii organelor de constatare în procedurile judiciare penale, în practică sunt numeroși profesioniștii[15], care privesc cu reticență această opțiune legislativă adoptată în noul Cod de procedură penală. Practica instanțelor, sub reglementarea actuală, este unitară, așa încât nu s-a impus intervenția Înaltei Curți de Casație si Justiție, rămânând mai mereu îndatorirea judecătorului de cameră preliminară să arate că este legală și admisibilă, în condițiile legii[16], proba cu martori, obținută în urma audierii organelor de constatare.
Înainte de a continua cu exemple din jurisprudența recentă (2015-2018), este important de reamintit cine sunt organele de constatare și cum se manifestă acestea în plan procesual. Prezente și în dispozițiile Codului de procedură penal anterior, conformația și puterile acordate organelor de constatare înfățișează unele deosebiri față de actualul Cod de procedură penală. Astfel, în primul rând, noul Cod de procedură penală extinde sfera persoanelor care intră sub titulatura de organ de constatare și la „organele inspecțiilor de stat (…) ale instituțiilor publice”[17], dar și la „organele de control şi cele de conducere (…) ale instituţii (lor) publice”[18], lărgind astfel sfera funcționarilor cu atribuții de control și constatare. În al doilea rând, legiuitorul noului Cod de procedură penală impune obligativitatea acestora, nu doar de a proceda la „luarea unor declarații” [19] sau în varianta modernă, de a „încheia un proces-verbal”[20], ci și de a lua „măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă”[21], pe când VCPP atribuia doar dreptul (deci nu obligația) acestora de a „reţine corpurile delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor, precum şi să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta”[22].
Nu în ultimul rând, și poate cel mai important de menționat, rezultatul constatărilor realizate de aceste organe abilitate să consemneze despre comiterea și împrejurările aferente ale unei infracțiuni, sunt înregistrate conform actualului Cod de procedură penală într-un proces-verbal lipsit de valoare probatorie, spre deosebire de reglementarea anterioară, prevăzută de vechiul Cod de procedură penală. Așa încât, în prezenta reglementare, se menționează că „Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrative”[23], putând fi pe bună dreptate considerate fine de neprimire[24], pe când, sub lumina codului anterior, aceste constatări erau privite prin ele însele drept veritabile „mijloace de probă”[25].
În prima speță[26], se înfațișează problema expusă anterior cu privire la legalitatea, sau mai bine spus admisibilitatea probei cu martori obținută prin audierea persoanelor care au calitatea de organe de constatare. Astfel, într-o primă opinie, susținută de avocatul apărării, prin însăși poziția lor manifestă o prezumție de subiectivism, din moment ce acestea coincid cu persoanele care au denunțat comiterea infracțiunii: „Chiar dacă art. 114, alin 4 C. Proc. Pen. prevede posibilitatea ca persoanele care au întocmit procese-verbale in temeiul disp. Art. 61 si 62 C. Proc. Pen să fie audiate în calitate de martor având în vedere cele invocate anterior prin care au solicitat excluderea ca mijloc de probă a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de aceste persoane, s-a apreciat că se impune excluderea declaraţiilor de martor date de persoanele care au încheiat procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante declaraţia acestora este subiectivă având în vedere ca aceştia au dat o nota raport și au încheiat acte în prezentul dosar”[27].
Elemente de jurisprudență ref. la pct. 1
– Critica asupra legalității și loialității s-a impus a fi ridicată în camera preliminară[28], întrucât, pe de o parte, ar face obiectul acesteia[29], iar, pe de altă parte, așa cum arata apărătorul inculpatului, respingerea excepției, ar atrage, în decizia părții formularea unei plângeri penale împotriva organelor de constatare, care ar fi prejudiciate de o formulare ulterioară a unor plângeri penale: „S-a considerat că aspectele invocate nu sunt apărări de fond, ci trebuie analizate în procedura de camera preliminara, întrucât în situaţia în care se resping se vor formula plângere pentru mărturie mincinoasa fata de aceşti martori și neavând posibilitatea de a beneficia în situaţia în care probele sunt administrate loial și legal să se prevaleze de procedură”[30].
În considerentele expuse de instanță, aceasta a apreciat că „audierea în calitate de martori a numiţilor BM si PL, persoane care au întocmit procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante este în concordanţă cu prevederile art. 114 alin. 4 Cod pr.pen.”, și, prin urmare, nu se impune excluderea probelor obținute, dar și că aprecierea caracterului presupus subiectiv al declarațiilor obținute prin audierea agenților constatatori nu reprezintă un aspect de verificat în camera preliminară întrucât excedează obiectul acesteia, implicând aprecieri asupra fondului cauzei: „Împrejurarea susţinută de contestatori privind caracterul subiectiv al declaraţiilor date reprezintă o chestiune de fond care nu poate fi antamată în cadrul procedurii de cameră preliminară, ci doar în cursul cercetării judecătoreşti a fondului cauzei. (…) Nu există nicio dispoziţie legală care să fi fost încălcată cu ocazia administrării probelor menţionate în prezentul paragraf şi în paragraful anterior şi care să conducă la excluderea lor din ansamblul probator iar fiabilitatea probelor propuse de acuzare nu poate fi analizată în prezenta procedură”[31].
În speță, se ridică o problemă asemănătoare, de această dată cu privire la organele de cercetare penală, întrucât cauză vizează doi polițiști care, nu doar ca au întocmit procesul-verbal prin care au constatat săvârșirea infracțiunii, dar au efectuat și acte de urmărire penală. În linii mari, argumentele aduse de apărătorul inculpaților sunt aceleași, în plus, s-a pus accentul pe dreptul la un proces echitabil[32] și la loialitatea[33]administrării probelor.
– „Audierea celor doi poliţişti care au efectuat acte de constatare şi urmărire penală în cauză după ce inculpaţii au susţinut în fata instanţei că acele 2 sacoşe nu se aflau în habitaclu, audiere ulterioară acestei susţineri vine să întărească argumentaţia mai sus expusă, din punctul nostru de vedere calitatea avută în dosar de aceştia exclude posibilitatea audierii ca martori din perspectiva respectării unor reguli de minima echitabilitate si loialitate”[34].
Soluția instanței a fost, de asemenea, în conformitate cu prevederile exprese ale Codului de procedură penală, care admit că și organele de constatare și implicit cele de cercetare penală, în anumite condiții pot fi audiați ca martori, dacă, în mod nemijlocit și cu propriile simțuri, au luat la cunoștința săvârșirea unei infracțiuni:
– „În ceea ce priveşte înlăturarea declaraţiilor celor doi lucrători de poliţie ascultaţi în calitate de martor în cursul urmării penale prezentul complet apreciază că aceştia au calitatea de organe de constatare conform art. 61 Cod de procedură penală şi implicit pot fi ascultaţi conform art. 114 al.4 Cod de procedură penală”[35].
Se impune totuși o observație. Nu trebuie confundată valoarea probatorie a proceselor verbale întocmite de organele de constatare prevăzute la art. 61-62 Cod. proc. pen. cu cea a proceselor verbale întocmite de organele de cercetare ale poliției judiciare. Cu alte cuvinte, deși toți agenții constatatori de mai sus se manifestă prin întocmirea unor procese verbale, acestea au un rol distinct în economia procesul penal.
Dacă exemplificativ, în cazul constatărilor făcute de comandanții de nave sau de aeronave perspectiva este clară, fiind vorba în acest caz de întocmirea unor procese verbale care, după cum am menționat anterior, sunt lipsite de valoare probatorie, fiind simple acte de sesizare a instanței, în ipoteza agenților de politie, lucrurile sunt ceva mai complexe. Astfel, lucrătorii de politie care „constată încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează”[36] încheie procese verbale în sensul art. 61, alin. (5) „(Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ)”, pe când lucrătorii de poliție judiciară când efectuează anumite acte în cursul urmăririi penale încheie procese verbale ce pot servi drept mijloace de probă, conform art. 198, alin. (2) Cod proc. pen., care stauează că „Procesul-verbal ce cuprinde constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată este mijloc de probă (…).”
Într-o altă speță[37], s-a pus problema dacă avocatul care pune concluzii pentru o parte, poate să fie audiat că martor, în aceeași cauză. Codul de procedură penală prevede într-adevăr că primează calitatea de martor în procesul penal, față de cea de avocat, însă numai „cu privire la faptele şi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate”. Așa încât, per a contrario, pentru situațiile despre care a lua la cunoștință ulterior dobândirii calității procesuale de avocat, articolul 114, alin. (3) mai sus citat nu mai este aplicabil, devenind incidente prevederile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat:
– „Audierea avocatului în calitate de martor. Potrivit art. 102 alin. 2 din Codul de procedură penală, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Potrivit prevederilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat:
«(2) Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii niciunei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză.»
Din actele şi lucrările existente la dosarul de urmărire penală, judecătorul constată că doamna avocat nu a avut dezlegare prealabilă expresă şi scrisă din partea inculpatului, motiv pentru care organele de urmărire penală nu puteau proceda la ascultarea acesteia în calitate de martor, fiind încălcate prevederile art. 116 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală”[38].
[11] Totuși, într-o atare situație, când singurele probe din cauza sunt declarațiile organelor de constatare, este foarte puțin probabil ca făptuitorul să dobândească dpdv. procesual calitatea de inculpat, întrucât aceasta calitate este dobandită numai după punerea în mișcare a acțiunii penale, ce are loc atunci când există o bănuială rezonabilă ce se bazează pe probe temeinice („când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia”– Art. 15 Cod proc. pen. Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale). Or, pentru ca această condiție să fie îndeplinită, probele trebuie să fie de regulă, consistente, sau cel puțin foarte grăitoare.
[12] Theodoru G., Tratat de drept procesual penal, Ed. a 2-a, Editura Hamangiu, București, 2008, p. 387, Doctrină Lege5.
[13] Vechiul Cod de Procedură Penală, cu referire la Codul de procedură penală anterior, intrat în vigoare la 12 noiembrie 1968, în prezent înlocuit de actualul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014.
[14]Art. 115, alin. (1) Cod procedura penală anterior – Capacitatea de a fi martor
Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.
[15] Cu referire la avocați, care sunt considerați „profesioniști ai dreptului”, fiind în același timp membrii unei profesii liberale, așa cum reiese deopotrivă din art. (1) alin. (1) al Legii 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat: „Profesia de avocat este libera și independentă, cu organizare și functionare autonome, în condițiile prezentei legi si ale statutului profesiei” și din art. 1, alin. (1) Statutul profesiei de avocat: „Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare, funcţionare şi conducere autonome, stabilite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/2995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, şi ale prezentului statut”. În același sens, art. 134, alin. (1) Statutul profesiei de avocat: „Avocatul îşi va reprezenta clientul cu diligenta unui bun profesionist, în limitele legii.”
A se vedea Ben W. Heineman Jr., William F. Lee, David B. Wilikins, Avocaţii ca profesionişti şi cetăţeni: Roluri şi responsabilităţi esenţiale în secolul al XXI-lea, Centrul de Cercetare privind Profesia de Avocat, Facultatea de Drept, Universitatea Harvard, p. 32: „În această funcţie corporativă importantă, avocaţii acţionează atât ca profesionişti, datorită experienţei privind normele şi instituţiile, dar şi ca cetăţeni, deoarece nu deţin monopol asupra multiplilor factori şi considerente care contribuie la decizia finală cu privire la ceea ce este în interesul companiei în legătură cu părţile interesate şi societate – şi, mai pe larg, cu privire la ceea ce trebuie să constituie civism corporativ pentru o anumită întreprindere.”
[16] Chiar dacă este legală proba cu martori în aceste condiții, totuși, pentru administrarea acesteia se impune ca proba să nu se regăsesacă în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 100, alin. (4) NCPP („Administrarea probelor”), când organul judiciar poate, în mod legitim, să refuze administrarea acesteia pentru alte considerente:
„Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:
a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;
b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;
c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obţinut;
e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;
f) administrarea probei este contrară legii.”
[17] Art. 61, alin. (1) Cod proc.pen. – Actele încheiate de unele organe de constatare.
[18] Ibidem.
[19] Art. 214, alin. (1) VCPP – Actele încheiate de unele organe de constatare.
[20]Art. 61, alin. (1) Cod. proc. pen. – Actele încheiate de unele organe de constatare.
[21] Art. 61, alin. (2) Cod proc. pen. – Actele încheiate de unele organe de constatar.
Organele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
[22] Art. 214, alin. (2) VCPP- Actele încheiate de unele organe de constatare.
[23] Art. 61, alin. (5) Cod proc. pen. – Actele încheiate de unele organe de constatare.
Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
[24] Finele de neprimire sunt acele acte juridice care sunt exceptate de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, pe larg despre finele de neprimire la nivelul legislației naționale în Mata D. Ct., Actele administrative exceptate de la controlul de legalitate în contenciosul administrativ, Revista Universul Juridic, nr. 5/2019.
[25] Art. 214, alin. (5) VCPP- Actele încheiate de unele organe de constatare
Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.
[26] Tribunalul Suceava, Decizia penală nr. 47/2018, www.sintact.ro.
[27] Ibidem.
[28] Pentru mai multe detalii despre camera preliminară și obiectul acesteia, a se vedea Udroiu M., Camera Preliminară, INM lex fișiere, http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1284/camera%20preliminara%20-%20jud.%20dr.%20Mihail%20Udroiu%20.pdf
[29] Art. 342 Cod proc. pen. – Obiectul procedurii în camera preliminară.
[30] Tribunalul Suceava, Decizia penală nr. 47/2018, www.sintact.ro.
[31] Ibidem.
[32] Dreptul la un process echitabil este prevazut atât în Codul de procedură penală (art. 8 Cod proc. pen., cu denumirea marginală „Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal” ), cât și în Convenția CEDO pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 6. A se vedea și Bratu R., Dreptul la un proces echitabil. Judecarea cauzei într-un termen rezonabil – art. 6 C.E.D.O., Revista PRO Lege, nov/2017: „Dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție; examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege; publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești”.
[33] Principiul loialității este prevăzut la art. 101 NCPP -Principiul loialităţii administrării probelor
(1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
[34] Idem.
[35] Idem.
[36] Art. 61, alin. (1), lit. a) Cod proc. pen. – Actele încheiate de unele organe de constatare.
[37] Judecătoria Liliești, încheierea din 05.05.2015, portal.just.ro, apud. Legal Land.
[38] Idem.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.