Aspecte teoretice și practice referitoare la infracțiunea de viol

Introducere. Libertatea sexuală este definită ca posibilitatea persoanei, indiferent de sex, de a lua hotărâri în domeniul vieții sexuale, fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău. Faptele de încălcare a libertății sexuale sau de exercitare abuzivă a acesteia sunt incluse într-o categorie distinctă de infracțiuni, în Capitolul al VIII-lea din noul Cod penal.

În reglementarea noului Cod penal infracțiunea de viol este definită ca fiind raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, legiuitorul incriminând infracțiunea cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar pentru variantele agravante legiuitorul stabilind pedepse mai mari, acestea urmând a fi analizate în prezentul demers științific. Prin urmare, cu prilejul noii codificări legiuitorul a simțit nevoia de a modifica definiția legală anterioară instituită de art. 197 C. pen. vechi care prevedea „săvârșirea infracțiunii prin act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex”, astfel potrivit noului Cod penal „infracțiunea poate fi săvârșită prin raport sexual ori act sexual oral sau anal cu o persoană”[1].

Scopul studiului. Faptul că săvârșirea infracțiunii de viol se comite „prin constrângerea fizică sau punerea în imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare”[2], vine cu scopul spre studierea detaliată a acestei teme, deoarece nimeni nu are dreptul de a efectua nicio acțiune sau alegere, asupra sau în numele cuiva, fără consimțământul acestuia.

Anume această idee a controversat autorul, venind spre finalul acestui demers științific cu propuneri de lege ferenda, care după părerea sa ar influența micșorarea ratei violurilor și ar diminua reaua credință a făptuitorilor.

Rezultate obținute și discuții

1. Elemente de istoric ale infracțiunii de viol

O istorie a violului nu s-a scris încă. Totul conduce însă spre ea. Statisticile și procesele-verbale actuale, referitoare la violențele sexuale, dau mai mult ca oricând o direcție a anchetei istorice[3]. În vremea din urmă, plângerile s-au înmulțit brusc, iar condamnările, mai ales cele pentru agresiuni asupra copiilor, au devenit de șase ori mai numeroase în ultimii zece ani[4]. În cele din urmă, încă de acum două secole se observă o bulversare referitoare la violența sexuală, Jacques-Louis Ménétra confirmând faptul, în special prin afirmația: „totul conduce spre o istorie a violului”. Trecând de la o tăcere relativă la o expunere tumultoasă, violența sexuală ca niciodată este prezentă în anchetele poliției, în procesele-verbale de audieri și în articolele din presă sau în opinia publică[5].

Istoria proceselor și a procedurilor arată și mai profund în ce măsură istoria violului nu s-ar putea limita la cea a violenței. Ea ne reamintește întrepătrunderea complexă dintre corp, privire, morală. De pildă, rușinea încercată irepresibil de victimă ține de actul intim suportat, de imaginea ce i se dă, de posibila sa publicitate. Ea e alimentată de tema opacă a murdăririi, a înjosirii prin contact: răul străbătând victima, pentru a o transforma în ochii celorlalți. E o rușine ce se diferențiază, inevitabil, o dată cu istoria: cu atât mai dureroasă, cu cât universul păcatului îi condamnă concomitent pe ambii actori; cu atât mai apăsătoare, cu cât rațiunea rămâne în mod perfid prizoniera certitudinii spontane a contactului degradant[6].

După Unirea din 1859 a Principatelor Române, în cadrul bogatei activități legislative desfășurate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a elaborat și „Codul penal român”, redactat în 1864 și pus în aplicare la 1 mai 1865, la scrierea căruia s-a avut în vedere Codul penal francez din 1810 și în oarecare măsură Codul penal prusian din 1851[7].

În Codul penal de la 1865, infracțiunile privitoare la viața sexuală se regăseau în Titlul IV („Crime și delicte contra particularilor”), la Capitolul I, Secțiunea a V-a, intitulată „Atentate în contra bunelor moravuri”. Fapta de viol era incriminată și denumită „Atentat contra pudoarei, cu violență” în art. 264, modificat prin Legea din 17 februarie 1874. Textul avea următorul conținut: „oricine va comite un atentat contra pudoarei, îndeplinit sau cercat, cu violență, în contra unui individ bărbătesc sau femeiesc, se va pedepsi cu maximum închisorii, iar dacă crima s-a comis în contra persoanei unui copil mai mic de 15 ani împliniți, culpabilul se va pedepsi cu maximum recluziunii”[8].

2. Elemente de drept comparat

Franța. În Codul penal francez infracțiunea de viol este reglementată în Paragraful I, „Despre viol”. Art. 222-23 definește infracțiunea de viol ca „orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi, comis asupra persoanei aproapelui prin violență, constrângere, amenințare sau surprindere constituie un viol. Violul se pedepsește cu cincisprezece ani „închisoare penală”. Art. 222-24, (Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13 în M. Of. din 18 iunie 1998), (Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 VIII în M. Of. din 19 martie 2003), reglementează infracțiunea de viol că s-ar pedepsi cu douăzeci ani închisoare penală[9]:

„1. dacă a provocat o mutilare sau infirmitate permanentă; 2. dacă este comisă asupra unui minor de cincisprezece ani; 3. dacă este comisă asupra unei infirmități, unei deficiențe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor; unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli; 4. dacă este comisă de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de orice altă persoană ce are autoritate asupra victimei; 5. dacă este comisă de o persoană care abuzează de autoritatea pe care i-o conferă funcțiile sale; 6. dacă este comisă de mai multe persoane ce acționează în capacitate de autor sau complice; 7. dacă este comisă cu utilizarea sau amenințarea unei arme; 8. dacă victima a fost pusă în legătură cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinația unui public nedeterminat, a unei rețele de telecomunicații; 9. dacă a fost comisă din cauza orientării sexuale a victimei”[10].

Violul se pedepsește cu treizeci de ani închisoare penală dacă a provocat moartea victimei. Primele două aliniate din art. 132-23 cu privire la perioada de cauțiune se aplică infracțiunii prevăzute de acest articol, reglementează art. 222-25[11]. Art. 222-26 incriminează violul cu închisoare penală pe viață dacă este precedat, însoțit sau urmat de torturi sau de acte de barbarie. Respectiv primele două aliniate din art. 132-23 cu privire la perioada de cauțiune se aplică infracțiunii prevăzute de acest articol[12].

Republica Moldova. În Codul penal al Republicii Moldova infracțiunea de viol se găsește în Capitolul IV, art. 171, intitulat „Infracțiunile privind viața sexuală”[13]. Infracțiunea de viol în Codul penal al Republicii Moldova este definită astfel: (1) Violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani[14]. Se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani violul: a) săvârșit de către o persoană care anterior a mai săvârșit un viol prevăzut la alin. (1); b) săvârșit cu bună-știință asupra unui minor; b1) săvârșit cu bună-știință asupra unei femei gravide; b2) săvârșit asupra unui membru de familie; „[art. 171 alin. (2) lit. b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art. 551]; c) săvârșit de două sau mai multe persoane; varianta d) exclusă; e) însoțit de contaminarea intenționată cu o boală venerică; f) săvârșit cu deosebită cruzime, precum și din motive sadice, [art. 171 alin. (2) lit. f) în redacția LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art. 855]; varianta g) exclusă[15]. Variantele agravate ale infracțiunii de viol, art. 171 alin. (3) C. pen. al Republicii Moldova, se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 de ani sau cu detențiune pe viață, aceste variante fiind violul: a) persoanei care se află în grija, sub ocrotirea, protecția sau paza, la educarea sau tratamentul făptuitorului; b) unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani; c) însoțit de contaminarea intenționată cu maladia SIDA; d) care a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății; e) care a provocat din imprudență decesul victimei; f) soldat cu alte urmări grave[16].

Infracțiunea de viol art. 171 C. pen. al Republicii Moldova reflectă o majoră asemănare cu infracțiunea de viol, art. 218 C. pen. român, întrucât legiuitorul Republicii Moldova s-a inspirat în mare parte din legislația României.

Spania. În Codul penal spaniol infracțiunea de viol este reglementată în Titlul VIII, „Infracțiuni împotriva libertății și indemnității sexuale”, Capitolul I intitulat „Agresiunile sexuale”, art. 178-179[17]. Art. 178 C. pen. spaniol definește agresiunea sexuală „persoana care atentează la libertatea sexuală a altei persoane, prin violență sau intimidare, va fi pedepsită ca răspunzătoare de agresiune sexuală cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani”[18]. Violul în Codul penal spaniol este reglementat în art. 179 „Când agresiunea sexuală constă în accesul carnal pe cale vaginală, anală sau bucală sau introducerea de membre corporale sau obiecte pe una din primele două căi, persoana responsabilă va fi pedepsită pentru viol cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani”.

1°. Comportamentele anterioare vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani pentru agresiunile prevăzute în art. 178 și de la 12 la 15 ani pentru cele prevăzute în art. 179, când concură una din următoarele circumstanțe: 1. când violența sau intimidarea exercitată îmbracă forme deosebit de degradante sau umilitoare; 2. când faptele sunt comise prin participarea a două sau mai multor persoane; 3. când victima este deosebit de vulnerabilă, datorită vârstei, bolii sau situației și, în orice caz, când aceasta este mai mică de 13 ani; 4. când, pentru înfăptuirea delictului, persoana responsabilă s-a prevalat de o relație de superioritate sau de rudenie, este ascendent, descendent sau frate natural sau prin adopție, sau prin afinitate cu victima; 5. când autorul face uz de obiecte periculoase, susceptibile de a provoca moartea sau una din vătămările prevăzute în articolele 149 și 150 ale acestui Cod, fără a se aduce atingere pedepsei care s-ar putea aplica pentru moartea sau vătămările cauzate.

2°. Dacă concură două sau mai multe din circumstanțele anterioare, pedepsele prevăzute în acest articol se vor aplica în jumătatea lor superioară[19].

3. Analiza factorilor preexistenți ai infracțiunii de viol

Obiectul infracțiunii. Obiectul juridic special. Obiectul juridic special al infracțiunii de viol îl constituie relațiile sociale care se referă la libertatea sexuală a oricărei persoane de a întreține relații sexuale după propria sa voință.

Faptele menționate lezează nu numai valori sociale importante ale persoanei, cum ar fi libertatea și inviolabilitatea sexuală, ci pot aduce atingere și altor valori sociale referitoare la persoană, cum ar fi: viața, integritatea corporală sau sănătatea victimei, care poate constitui obiect juridic secundar al infracțiunii[20].

Obiectul material. Obiectul material al infracțiunii este reprezentat de corpul unei persoane asupa căreia se săvârșesc raporturi sexuale, acte cu caracter sexual oral sau anal. Aceste acțiuni comise asupra unui cadavru vor constitui infracțiunea de profanare de cadavre sau morminte (art. 383 Cod penal)[21]. Corpul unei persoane vii reprezintă obiectul material al infracțiunii de viol și este foarte important de specificat faptul dacă violul are loc asupra unei persoane decedate, aceasta va constitui infracțiunea de profanare de cadavre și nu infracțiunea de viol.

Mihail Udroiu definește obiectul material al infracțiunii de viol ca fiind corpul persoanei în viață, iar în cazul în care o persoană întreține cu știință un act sexual cu o persoană decedată, se va reține săvârșirea infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte (art. 383 C. pen.)[22].

Subiectul activ. În sens juridic, infractorul este persoana care comite o faptă, care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală[23]. Subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, atât de sex masculin, cât și de sex feminin, care prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința, o supune unui raport sau act sexual oral sau anal.

Participația penală datorită modului de comitere este posibilă în toate formele sale – coautorat, instigare, complicitate.

Având în vedere că actul sexual de orice natură presupune o mare varietate de acțiuni prin care se poate realiza elementul material al laturii obiective, se consideră că, în formularea actuală, este posibilă săvârșirea de acte de natură sexuală concomitent de mai mulți autori, asupra aceleiași persoane, astfel coautoratul devenind posibil[24].


[1] A se vedea art. 218 alin. (1) C. pen.

[2] Ibidem.

[3] A se vedea N. Henry, A. Powell, A. Flynn, Rape Justice: Beyond the Criminal Law, Palgrave Macmillan, 2015; C. McGlynn, V. E. Munro, Rethinking Rape Law: International and Comparative Perspectives, Routledge, 2010; N. Westmarland, G. Gangoli, International Approaches to Rape, The Police Press, Bristol, 2012.

[4] De la un număr de 46 de condamnări pentru viol comis asupra unor minori în vârstă de mai puțin de 15 ani în 1984 se ajunge la 305 în 1993 (C. Burricand, M. Monteil, Les condamnations pour infraction aux moeurs de 1984 anul 1993, Infostat Justice, Ministère de la justice nr. 44/1996).

[5] Georges Vigarello, Istoria Violului: sec. XVI-XX (trad. B. Stanciu), Ed. Armarcord, Timișoara, 1998, p. 5.

[6] Idem, p. 6.

[7] http://www.cristidanilet.ro/continut/carti-monografii/2002-disertatie-masterat/78-02-evoluia-incriminrii-violului-in-dreptul-romanesc, secțiunea 2.

[8] Ibidem.

[9] https://ro.scribd.com/doc/93392414/Codul-Penal-Francez, art. 222-23.

[10] https://ro.scribd.com/doc/93392414/Codul-Penal-Francez, art. 222-24., (Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13 M. Of. francez din 18 iunie 1998), (Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 VIII M. Of. francez din 19 martie 2003).

[11] https://ro.scribd.com/doc/93392414/Codul-Penal-Francez, art. 222-25.

[12] https://ro.scribd.com/doc/93392414/Codul-Penal-Francez, art. 222-26.

[13] http://lex.justice.md/md/331268/, Capitolul IV, „Infracțiunile privind viața sexuală”, art. 171.

[14] http://lex.justice.md/md/331268/, Capitolul IV, art. 171, alin. (1).

[15] http://lex.justice.md/md/331268/, Capitolul IV, art. 171, alin. (2), [art.171 al. (2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art. 551], [art.171 alin. (2), lit. f), în redacția LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855].

[16] http://lex.justice.md/md/331268/, Capitolul IV, art. 171, alin. (3).

[17] https://ro.scribd.com/doc/91084903/Codul-Penal-Spaniol, Titul VIII „Infracțiuni împotriva libertății și indemnității sexuale”, Capitolul I „Agresiunile sexuale”, art. 178-179.

[18] https://ro.scribd.com/doc/91084903/Codul-Penal-Spaniol, Titul VIII „Infracțiuni împotriva libertății și indemnității sexuale”, Capitolul I „Agresiunile sexuale”, art. 178.

[19] https://ro.scribd.com/doc/91084903/Codul-Penal-Spaniol, TITLUL VIII „Infracțiuni împotriva libertății și indemnității sexuale”, Capitolul I „Agresiunile sexuale”, art. 179.

[20] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 123.

[21] Ibidem.

[22] M. Udroiu, Drept penal. Partea specială: Sinteze și Grile, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2015, p. 152.

[23] I. Doltu, V. Draghici, Criminologie, Ed. Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța, 2004, p. 24.

[24] A. Boroi, op. cit., p. 123.

Aspecte teoretice și practice referitoare la infracțiunea de viol was last modified: iulie 19th, 2019 by Andriana Cotorobai

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii