Aspecte privind principalele cauze ale accidentelor rutiere
Ștefan-Gelu Fumureanu - octombrie 1, 20201. Consideraţii introductive
Preocuparea pentru existenţa unui cadru legislativ eficient în domeniul circulaţiei rutiere s-a manifestat constant în trecut, iar prezentul şi viitorul se află sub incidenţa armonizării acestuia cu tendinţele celorlalte reglementări europene şi nu numai, pe linia siguranței rutiere, concretizată în reducerea numărului accidentelor de circulație.
O evoluţie deosebită a transporturilor însoţită de o creştere semnificativă a parcului auto au stat la baza intensificării preocupărilor şi eforturilor pe multiple planuri în vederea asigurării siguranţei circulaţiei rutiere[1]. În contextul creşterii numărului de accidente, practic proporţional cu mărirea numărului de autovehicule cu performanţe tehnice de excepţie este firească o reglementare coerentă şi concisă a infracţiunilor la regimul circulaţiei.
Nu se poate ignora o realitate dură a zilelor noastre, reflectată în mod obiectiv în procente, respectiv faptul că peste 30% din totalul deceselor şi al vătămărilor din culpă[2] sunt generate de accidente din domeniul transporturilor auto. Trebuie să menţionăm, de asemenea şi nu în ultimul rând, pagubele materiale însemnate generate de aceste evenimente, constând în degradarea parţială sau totală a autoturismului implicat în accident, dar şi costurile pe care le implică tratarea vătămărilor suferite de victimele accidentelor rutiere, care pot avea drept rezultat diferite grade de invaliditate sau o deteriorare majoră a calităţii vieţii, costul anual al acestor vătămări fiind estimat la 2% din PIB-ul UE[3].
În acest context, putem astfel să concluzionăm că o tratare serioasă şi complexă a ceea ce generează şi înseamnă accidente de circulaţie nu poate fi decât utilă şi necesară.
De-a lungul vremii s-a acordat o atenţie aparte cauzelor care generează accidentele rutiere, urmărindu-se atât prevenirea, cât şi combaterea acestora. Fără a se putea stabili o preeminenţă constantă a uneia dintre cauze, apreciem că este cert faptul că în cvasitotalitatea situaţiilor pot fi identificaţi mai mulţi factori care conlucrează la producerea evenimentului rutier, întrucât corect s-a apreciat că aceste accidente nu sunt pe deplin accidentale[4].
S-a conturat în literatura de specialitate punctul de vedere că[5], accidentele rutiere sunt provocate de acţiunea independentă sau conjugată în principal, a trei factori: uman, tehnic şi rutier.
2. Factorul uman
Factorul uman s-a considerat că este preponderent, potrivit statisticilor, aproximativ 90% din totalul accidentelor fiind generate de acţiunea umană[6], concretizată prin: neatenţia participanţilor la trafic, conducerea autoturismului după ingerarea de alcool, neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic sau nerespectarea vitezei legale pe anumite sectoare de drum, nerespectarea normelor rutiere, într-o idee.
Având în vedere tocmai factorul uman ca fiind decisiv în producerea unui eveniment rutier, s-a apreciat în literatura de specialitate că „nu există accidente de automobile, ci accidente de automobilişti”[7].
Deşi activitatea de conducere a unui autovehicul poate fi realizată de o persoană cu capacităţi normale, ceea ce este dovedit de numărul mare de şoferi amatori, ce poate face diferenţa între producerea sau evitarea unui accident rutier este, în multe cazuri, experienţa personală în domeniu.
În ultimii 10 ani, statisticile au reţinut ca principale cauze generatoare ale accidentelor rutiere: viteza excesivă sau neadaptată reproşată şoferilor şi traversările neregulamentare ale pietonilor, în concluzie, se poate sublinia importanţa covârşitoare a factorului uman în producerea unui eveniment rutier.
Conducerea autovehiculului solicită și implică persoana în ansamblul său, din punct de vedere fizic, psihic și intelectual. Analizând structura sarcinilor cu care se confruntă conducătorul auto, se constată că acestea nu solicită forţa fizică, pe prim plan situându-se solicitările ansamblului neuropsihic.
Principalele componente care susţin comportamentul de conducere auto au fost apreciate ca fiind[8]:
– componenta senzorială, care se referă la informaţia care ajunge la şofer din diferite surse, respectiv: de la autovehicul (vizând starea şi modul de funcţionare al acestuia), de la rută (incluzând sistemul semnelor şi indicatoarelor rutiere, informaţiile obţinute de la ceilalţi participanţi la trafic etc.), de la ambianţa de fond (semnale ce derivă din fenomenele meteorologice, ceaţă, precipitaţii), sau de la persoanele din autovehicul, care pot fi surse pasive sau active de emitere a semnalelor şi chiar conducătorul auto reprezintă o sursă de informaţie pentru sine însuşi;
– componenta mnezică a comportamentului la volan, conducătorul auto folosind elementele informaţional-instrumentale, specifice, elaborate şi învăţate anterior, în reglarea comportamentului la volan, memoria fiind o componentă absolut indispensabilă.
– atenţia, care este o funcţie psihică prin care se realizează orientarea şi concentrarea selectivă a activităţii psihice asupra unui grup limitat de obiecte, fenomene şi acţiuni definite, conducerea auto fiind considerată ca fiind o activitate prin excelenţă legată de atenţie.
– componenta intelectuală şi gândirea, care nu trebuie neglijate, întrucât circulaţia rutieră creează conducătorului auto numeroase situaţii problematice noi, care reclamă o rapidă orientare şi găsire a strategiei celei mai adecvate de soluţionare, fiind evident că în asemenea situaţii critice, participarea inteligenţei devine absolut indispensabilă.
– componenta afectiv-emoţională, apreciată ca o componentă permanentă în structura oricărei activităţi este prezentă şi în timpul conducerii, conducătorul auto trecând prin diferite stări şi trăiri emoţionale: surpriză, alertă, frică, spaimă, stupoare, la un pol, respectiv bucurie, încântare, exaltare, la celălalt pol, dinamica trăirilor emoţionale, implicate în comportamentul de conducere auto, depinzând nu numai de caracteristicile obiective ale stimulilor, ci şi de tipologia afectivă a persoanei (hipoemotiv, normoemotiv sau hiperemotiv).
– componenta motivaţională, care se manifestă sub forma unui complex de tendinţe, impulsuri, trebuinţe, interese, idealuri, care îndeplinesc funcţiile de declanşare orientare şi susţinere. Fiecare conducător auto trebuie să conştientizeze motivele care exercită o influenţă pozitivă şi cele care au efect dezorganizator pentru a le consolida pe primele şi respectiv a le diminua sau elimina pe cele din urmă.
– componenta volitivă şi de autocontrol. Conducerea auto este o activitate de tip voluntar, la realizarea căreia intervin mobilizarea şi orientarea deliberată a sistemului personalităţii în raport cu o anumită mulţime de sarcini şi în concordanţă cu un anumit scop.
– componenta evaluativă, se include în structura oricărei activităţi, deci şi în cea de conducere auto, pe lângă operaţiile şi acţiunile orientate nemijlocit în direcţia rezolvării sarcinilor specifice şi obţinerii performanţelor scontate.
În conducerea auto, componenta evaluativă este implicată atât în reglarea raporturilor dintre nivelul de aspiraţie, nivelul de expectaţie şi nivelul de realizare, cât şi în reglarea comportamentului concret la volan.
– componenta executiv motorie, fără de care nu poate fi conceput un comportament orientat spre acţionarea unui obiect extern, în funcţie de participarea deliberării şi controlului conştient la desfăşurarea lor, componentele motorii împărţindu-se în: involuntare sau necondiţionate, voluntare sau intenţionate şi automatizate.
– factorii de personalitate. Pe lângă aşa-numitele componente direct operatorii, cum sunt cele cognitive, volitive, motivaţionale şi afective, comportamentul este susţinut şi de coordonate dinamico-energetice definite ca factori de personalitate. În conducerea auto, importanţa trăsăturilor temperamentale şi atitudinal caracteriale este deosebită, dat fiind coeficientul relativ mare de risc pe care îl implică traficul rutier modern şi complexitatea sistemului relaţiilor psihosociale interpersonale din domeniul transporturilor auto.
Mai mult chiar, în problematica stabilirii cauzelor producerii accidentelor de circulaţie de către conducătorii auto s-au propus şi o serie de soluţii prin prisma modelelor sistemice ale relaţiei dintre recepţionare, prelucrare, decizie şi reacţie [9].
Pe lângă factorii psihici generatori de accidente, voi enumera şi alţi factori, respectiv: consumul de alcool, consumul de droguri, ingerarea de medicamente, starea de sănătate a conducătorului auto, experienţa şi practica în conducerea autovehiculelor.
În anul 2018[10], 25.300 de persoane şi-au pierdut viaţa pe drumurile din Uniunea Europeană, iar multe altele, aproximativ 135.000, au suferit vătămări permanente cu consecinţe asupra calităţii vieţii; România şi Bulgaria fiind statele membre UE cu cea mai mare rată a accidentelor mortale.
De remarcat, cu privire la numărul de accidente rutiere produse în ţara noastră de la începutul anilor ’90 până în prezent, este o creştere semnificativă şi în consecinţă alarmantă a acestora, rata accidentelor fatale fiind în ultimii 3 ani de două ori mai mare decât rata medie UE (de exemplu[11], „în anul 2018 în România au fost înregistrate 96 de decese la un milion de locuitori în raport cu media continentală de 49 de decese la un milion de locuitori”), potrivit statisticilor Comisiei Europene publicate pe 4 aprilie 2019, statele cu cele mai sigure drumuri fiind Regatul Unit (28 de decese/milion de locuitori), Danemarca (30), Irlanda (31), la polul opus aflându-se ţara noastră (cu 96 decese /milion de locuitori), Bulgaria (88), Letonia (78) şi Croaţia (77), România aflându-se pe ultimul loc la siguranţa circulaţiei rutiere.
[1] E. Stancu, Tratat de criminalistică, ed. a IV-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 615.
[2] Ibidem.
[3] https://www.ec.europa.eu.
[4] Gh. Scripcan, M. Terbancea, Patologie medico-legală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, p. 218.
[5] Em. Stancu, op. cit, p. 617.
[6] P. Ciobanu, Criminalistică. Sinteze, Editura Universul Juridic, Bucureşti, p. 114.
[7] Em. Stancu, op. cit., p. 617.
[8] C-tin D. Blaj, Comportamentul la volan, Editura medicală, Bucureşti, 1982, p. 53 şi următoarele.
[9] C-tin D. Blaj, Psihologia conducătorului auto, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 122.
[10] Comisia Europeană (4 aprilie 2019), Publicarea statisticilor preliminare privind siguranţa rutieră, 2018: https://europa.eu/rapid/prestrelease_IP-19-1951_enhtm.
[11] www.auto-bild.ro.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.