Aspecte privind obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului
Alexandru-Nicolae Volintiru - septembrie 30, 2016Matters relating to the acquisition of traffic and localisation data processed by providers of public communications networks or providers of publicly available electronic communication services
The present article is intended as an analysis of the legal subject area relating to the acquisition of traffic and localisation data processed by providers of public communications networks or providers of publicly available electronic communication services in the Romanian criminal law system.
In judicial practice, criminal prosecution bodies frequently use this special research method for the investigation of a wide range of crimes, given the fact that, nowadays, almost every person uses an Internet connection and has a mobile terminal, and those who perpetrate criminal acts can also be found among these people.
Thus, there is a consistent increase in the possibilities offered by electronic communications, data relating to the use of electronic communications being extremely important in the prevention, investigation, detection and criminal prosecution of offenses.
Consequently, I decided to further analyse the provisions comprising the applicable law concerning this special research method by reference to the succession of rules governing the legal instrument internally and concerning the need for compatibility of these rules, as well as the evidentiary method with domestic and international regulations regarding human rights.
Keywords: traffic and localisation data, electronic communications, special method for criminal investigation
1. Considerații introductive
Prezentul articol se doreşte a fi o analiză a materiei privind obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului în sistemul dreptului procesual penal român.
În practica judiciară, organele de urmărire penală se folosesc de această metodă specială de cercetare în mod frecvent pentru investigarea unei game largi de infracţiuni, având în vedere faptul că aproape orice persoană, în zilele noastre, se foloseşte de o conexiune la internet şi deţine un terminal mobil, între aceste persoane regăsindu-se şi acelea care comit fapte de natură penală.
Astfel, se constată o creştere semnificativă a posibilităţilor oferite de comunicaţiile electronice, datele referitoare la utilizarea comunicaţiilor electronice fiind deosebit de importante în vederea prevenirii, cercetării, descoperirii şi urmăririi penale a infracţiunilor.
Această instituţie se regăseşte în cuprinsul Titlului IV, Capitolul IV din Codul de procedură penală, sediul materiei fiind reprezentat de art. 138 şi art. 152 C. pr. pen., dar şi de Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice[1], aşa cum a fost modificată de Legea nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice[2].
Cu privire la această instituţie trebuie precizat faptul că a reprezentat o transpunere a Directivei 2006/24/CE[3] a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, transpunere ce s-a efectuat în legislaţia românească odată cu adoptarea Legi nr. 298/2008[4] şi, ulterior prin Legea nr. 82/2012[5].
Cu privire la aceste acte normative trebuie menţionat faptul că Legea nr. 298/2008 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1.258 din 8 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României[6]. Nici Legea nr. 82/2012 nu a trecut de controlul de constituţionalitate al instanţei de contencios constituţional, întrucât, în urma Deciziei nr. 440 din 08.07.2014[7], acest act normativ a fost declarat neconstituţional.
Cât priveşte legislaţia de la nivelul Uniunii Europene, respectiv Directiva 2006/24/CE, aceasta a fost invalidată ca urmare a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 08.04.2014 pronunţată în cauzele reunite Digital Rights Ireland Ltd (C-293/12) şi Kärntner Landesregierung (C-594/12)[8].
În principal, în considerentele celor două decizii ale Curţii Constituţionale şi din Hotărârea CJUE pronunţată în cauzele reunite C-293/12 şi C-594/12, s-a reţinut că „ingerința în drepturile fundamentale privind viața intimă, familială și privată, secretul corespondenței și libertatea de exprimare este de o mare amploare și trebuie considerată ca fiind deosebit de gravă, iar împrejurarea că păstrarea datelor și utilizarea lor ulterioară sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat cu privire la aceasta este susceptibilă să imprime în conștiința persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată face obiectul unei supravegheri constante”.
De asemenea, s-a statuat că „legea criticată nu cuprinde norme clare și precise cu privire la conținutul și aplicarea măsurii reținerii și utilizării [n.a. datelor], așa încât persoanele ale căror date au fost păstrate să beneficieze de garanții suficiente care să asigure o protecție eficientă împotriva abuzurilor și a oricărui acces sau utilizări ilicite”, iar „accesul autorităților naționale la datele stocate nu este condiționat, în toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de către o instanță sau de o entitate administrativă independentă, care să limiteze acest acces și utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmărit”.
Având în vedere toate aceste aspecte, mi-am propus să analizez în continuare dispoziţiile ce cuprind sediul materiei referitor la această metodă specială de cercetare prin raportare la succesiunea de norme ce reglementează instituţia în plan intern şi la necesitatea compatibilităţii acestor norme, ca de altfel şi a procedeului probator cu reglementările interne şi internaţionale privind drepturile omului.
2. Analiză asupra instituției
Aspecte generale. În conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. j) C. pr. pen., obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului constituie una dintre metodele de supraveghere şi cercetare prevăzute de legislaţia naţională.
Trebuie menţionat în primul rând că această metodă specială de cercetare reprezintă din punct de vedere procesual un procedeu probatoriu în înţelesul art. 97 alin. (3) C. pr. pen., aceasta constituind mijlocul prin care este obţinută proba care atestă, de exemplu, că o anumită persoană s-a aflat la un moment dat într-un anumit loc.
De asemenea, arăt că trebuie făcută distincţie între metodele speciale de supraveghere cum sunt cele prevăzute la lit. a)-e) din articolul menţionat anterior şi metodele de cercetare cuprinse la lit. f)-j), între care se regăseşte şi instituţia analizată. Astfel, în timp ce metodele de supraveghere sunt folosite de către organele de urmărire penală pentru a primi în timp real anumite informaţii despre persoanele investigate şi pentru a se putea folosi de un moment operativ în vederea prinderii în flagrant şi documentării activităţii infracţionale a suspecţilor, metodele speciale de cercetare sunt folosite pentru primirea de informaţii după comiterea infracţiunilor şi servesc în primul rând la identificarea autorilor de infracţiuni, iar apoi la probarea infracţiunilor săvârşite.
După cum prevăd dispoziţiile art. 152 alin. (1) C. pr. pen. coroborat cu art. 121 din Legea nr. 506/2004, obiectul măsurii speciale de cercetare, constă în obţinerea de către organele de urmărire penală a datelor de trafic şi localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
În cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b1) din Legea nr. 506/2004 a fost definită noţiunea de date de identificare a echipamentului ca fiind datele tehnice ale furnizorilor de servicii de comunicaţii destinate publicului şi ale furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice, care permit identificarea amplasamentului echipamentelor de comunicaţii ale acestora, prelucrate în scopul transmiterii unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice sau în scopul facturării contravalorii acestei operaţiuni.
De asemenea, în cuprinsul lit. c) şi d) ale alineatului menţionat anterior au fost definiţi şi termenii date de localizare, care reprezintă orice date prelucrate într-o reţea de comunicaţii electronice sau prin intermediul unui serviciu de comunicaţii electronice, care indică poziţia geografică a echipamentului terminal al utilizatorului unui serviciu de comunicaţii electronice destinate publicului, şi comunicare, aceasta reprezentând orice informaţie schimbată sau transmisă între un număr determinat de participanţi prin intermediul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului.
Analizând dispoziţiile nou introduse în cadrul Legii nr. 506/2004 prin Legea nr. 235/2015, se constată că, spre deosebire de prevederile Legii nr. 82/2012 care în cuprinsul art. 1 alin. (1) stabilea obligaţia acestor entităţi de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor pentru punerea acestora la dispoziţia organelor judiciare, în prezent, legiuitorul nu a mai prevăzut o atare obligaţie de reţinere a datelor, prelucrarea acestora fiind făcută în scopul facturării şi asigurării serviciului de comunicaţii.
Competenţa de a dispune această măsură aparţine procurorului care instrumentează cauza, după ce în prealabil a solicitat şi a primit autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi. Deşi legiuitorul nu precizează în cuprinsul articolului care este instanţa competentă de a soluţiona cererea procurorului de dispunere a măsurii de obţinere a datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, apreciem că cererea va fi soluţionată, la fel ca în cazul soluţionării cererii de emitere a mandatului de supraveghere tehnică, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a soluţionat cererea.
Cât priveşte actul prin care este formulată cererea de către procuror, acesta este reprezentat de un referat în conformitate cu dispoziţiile art. 286 alin. (4) C. pr. pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionând cauza printr-o încheiere motivată ce nu este supusă niciunei căi de atac.
Din punct de vedere procesual observăm că legiuitorul a stabilit ca analiza cererii să se facă în camera de consiliu, nefiind impusă condiţia participării procurorului. Judecătorul de drepturi şi libertăţi are obligaţia să se pronunţe asupra solicitării organelor de urmărire penală în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii. Bineînţeles că soluţionarea acestui tip de solicitări se va face în condiţii de confidenţialitate, la soluţionarea cauzei nefiind citată vreo persoană.
În doctrină[9] s-a opinat în sensul că „apare ca nejustificată necesitatea autorizării judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru o serie de metode de cercetare, cum ar fi: obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, măsură prevăzută de art. 152 C. pr. pen. […], având în vedere nivelul redus de imixtiune în viaţa persoanei şi faptul că toate datele sunt din categoria celor existente, fiind fapte consumate”, autorizarea acestor metode putând rămâne în sarcina procurorului pentru a putea fi păstrat un nivel ridicat de operativitate.
Nu putem fi de acord cu această opinie, întrucât chiar dacă metodele speciale de cercetare sunt folosite pentru a culege informaţii din trecut, prin intermediul acestora se stabilesc obiceiurile din viaţa de zi cu zi a persoanelor, deplasările zilnice, activităţile desfăşurate, locaţiile în care persoanele domiciliază, relaţiile sociale ale acestora, aspecte care constituie ingerinţe în dreptul la viaţă privată şi familială a persoanei, protejat de art. 8 din CoEDO şi art. 26 din Constituţia României. În acest sens este şi Decizia CCR nr. 440/08.07.2014 (par. 57) care a statuat că accesul autorităţilor naţionale la datele stocate trebuie să fie condiţionat, în toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de o instanţă sau de o entitate administrativă independentă, care să aibă rolul de a limita acest acces şi utilizarea datelor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmărit. Astfel, considerăm că această garanţie conferită de legiuitor nu reprezintă o piedică pusă în faţa organelor de urmărire penală menită să facă mai dificilă sarcina organelor judiciare în probarea activităţii infracţionale a infractorilor, ci scopul acesteia este de a ghida activitatea acestora în conformitate cu necesitatea respectării principiului preeminenţei dreptului şi a idealurilor democratice.
[1] Publicată în M. Of. nr. 1101 din 25 noiembrie 2004.
[2] Publicată în M. Of. nr. 767 din 14 octombrie 2015.
[3] Publicată în JO L 105, 13.4.2006, p. 54-63 – ediție specială în limba română: capitol 13 volum 053 p. 51-57 şi disponibilă la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1471421637208&uri=CELEX:32006L0024
[4] Privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în M. Of. nr. 780 din 21 noiembrie 2008.
[5] Privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, publicată în M. Of. nr. 406 din 18 iunie 2012.
[6] Publicată în M. Of. nr. 798 din 23 noiembrie 2009.
[7] Publicată în M. Of. nr. 653 din 04 septembrie 2014.
[8] ECLI:EU:C:2014:238.
[9] N. Volonciu (coordonator), Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 304.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.