Aspecte particulare ale tacticii audierii martorilor la infracțiunile de corupție

Introducere. Fenomenul corupției este prezent chiar din cele mai vechi timpuri, corupția ca fenomen social universal s-a dezvoltat odată cu societatea, cu statul și cu dreptul, căpătând noi forme de existență.

În contemporaneitate, fenomenul corupției se manifestă ca un fenomen tipic statului birocratic, bugetar, reprezentând o amenințare pentru democrație, subminând principiile de bună administrare, echitate și justiție socială, denaturând concurența și împiedicând dezvoltarea economică a statului și stabilirea instituțiilor democratice[1].

Pregătirea ascultării martorilor în special la infracțiunile de corupție este o regulă absolut necesară, îndeosebi în faza de urmărire penală, și se cere respectată în toate împrejurările, indiferent de gradul de dificultate al cauzei[2].

În prezentul demers științific se analizează etapele audierii martorilor în general, acestea aplicându-se în majoritatea situațiilor indiferent de cauza în care este audiat martorul, dar în special se analizează cum are loc audierea martorilor care dețin informații referitoare la o faptă de corupție. Este extrem de importantă audierea unui martor care deține informații despre o faptă de corupție, întrucât în urma declarațiilor oferite de către acesta se poate descoperi adevărul și finaliza cauza, bineînțeles dacă martorul este de bună-credință.

Din punct de vedere statistic se observă un număr de persoane condamnate relativ mic pentru infracțiunile de corupție, cu toate acestea deși numărul de persoane este relativ mic, fenomenul corupției ia amploare și pătrunde cu ușurință în tot mai multe sectoare sociale, fapt care demonstrează capacitatea redusă a instituțiilor abilitate de a interveni prin intermediul actului de justiție în contracararea acestor fenomene[3]. În cele mai multe cazuri chiar în spatele autodenunțului, ca formă de sesizare a organelor judiciare în cazul săvârșirii unei infracțiuni de dare de mită se află un interes al denunțătorului ca urmare a faptului că funcționarul public nu și-a îndeplinit obligația ilicită în urma înțelegerii cu acesta.

Scopul studiului. Pornind de la aceste caracteristici ale corupției, se abordează această temă complexă a audierii martorilor la infracțiunile de corupție, având scopul explicării etapelor audierii martorului într-o cauză de corupție, felurile de întrebări adresate, analiza comportamentului organului judiciar și nu în ultimul rând, tactica ascultării tuturor categoriilor de martori, fie aceștia minori, handicapați, vârstnici.

Rezultate obținute și discuții

A. Audierea martorilor referitoare la infracțiunile de corupție

Audierea martorilor în special la infracțiunile de corupție este o regulă absolut necesară, îndeosebi în faza de urmărire penală, și se cere respectată în toate împrejurările, indiferent de gradul de dificultate al cauzei. În linii mari, pregătirea audierii martorilor ce au cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni de corupție, presupune studierea datelor existente la dosar, stabilirea persoanelor care trebuie ascultate, cunoașterea personalității acestora, a naturii relațiilor pe care le pot avea subiecții infracțiunii, stabilirea locului, a momentului și a modului de citare, precum și pregătirea actelor materiale ce pot fi folosite de către organul judiciar cu acest prilej[4].

Audierea, în calitate de martor, a persoanei care are cunoștință despre o anumită faptă sau împrejurare ce vizează o infracțiune de corupție, în legătură cu cauza penală, astfel informația obținută din respectiva mărturie este de natură să servească aflării adevărului.

În cazul infracțiunilor de corupție, de exemplu dare de mită, persoana care a dat mita și apoi denunță fapta nu se mai poate considera ca fiind vătămată, deoarece ea însăși a comis o faptă penală, dar beneficiază de impunitatea legală. În atare situație poate fi audiată în calitate de martor. Dacă însă calitatea de parte/subiect procesual principal s-a pierdut pe parcursul procesului penal, persoana respectivă poate fi audiată în calitate de martor, fiind aplicate regulile cuvenite[5].

O astfel de situație poate fi avută în vedere și atunci când, ca urmare a solicitării unui inculpat de a fi judecat în baza recunoașterii vinovăției, s-a dispus disjungerea cauzei și condamnarea acestuia, ulterior inculpatul față de care instanța de judecată s-a pronunțat putând fi audiat în calitate de martor în dosarul disjuns, chiar dacă sentința de condamnare nu este definitivă[6].

De asemenea, în practică au fost numeroase cauze în care un dosar de urmărire penală complex a fost disjuns în dosare de urmărire penale mai mici, astfel încât persoane care aveau calitatea de inculpați într-un dosar, au fost trimiși în judecată în această calitate, pentru ca în celelalte dosare disjunse să figureze în calitate de martori[7].

Pentru stabilirea adevărului în cauză și pentru a determina ca martorul audiat să adopte o atitudine sinceră, procurorul trebuie să se comporte adecvat, manifestând stăpânire de sine, cunoașterea temeinică a normelor de drept, precum și a detaliilor faptelor deduse cercetării[8]. Un principiu dovedit de practică în audierea faptelor de corupție, de altfel general valabil, este ca pe parcursul audierii procurorul să adopte față de martorii audiați – același gen de comportament, în care să se evidențieze caracterul său integru, de respect pentru lege și adevăr[9].

A.a. Citarea martorilor și studierea dosarului cauzei infracțiunilor de corupție

În scopul audierii ca martor ce are cunoștință despre infracțiunea de corupție vizată, persoana este citată, aceasta având obligațiile: de a se prezenta în fața organului judiciar care a citat-o la locul, ziua și ora arătate în citație, de a depune jurământ sau declarație solemnă în fața instanței, de a spune adevărul[10].

Chemarea martorului ce are cunoștință despre comiterea infracțiunii de corupție în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată se face prin citație scrisă. Citarea se poate face și prin notă telefonică sau telegrafică, încheindu-se în acest sens un proces-verbal[11].

Studierea dosarului cauzei ce vizează infracțiunile de corupție, dare de mită, luare de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență, are ca scop în primul rând, stabilirea faptelor și împrejurărilor ce pot fi clarificate pe baza declarațiilor martorilor, precum și stabilirea acelor persoane care cunosc, în totalitate sau în parte, aceste fapte, dintre care vor fi selecționați martorii[12].

Analizarea și studierea materialului cauzei ce implică una dintre infracțiunile de corupție nu se rezumă însă numai la aspectele menționate. Aceasta presupune o aprofundare a tuturor datelor, detaliilor, informațiilor existente în caz, a altor materiale cu caracter probator, inclusiv o eventuală documentare, în vederea elucidării unor aspecte de ordin tehnic, care ies din cadrul judiciar, dar care pot servi indirect elucidării unor împrejurări ale cauzei[13].

A.b. Stabilirea martorilor care pot fi audiați

Stabilirea persoanelor care pot fi ascultate în calitate de martori și care dețin informații referitoare la comiterea unei fapte de corupție, se va face pe baza criteriilor procesuale penale și criminalistice[14].

Prima etapă este cea de identificare a persoanelor care au avut posibilitatea să perceapă direct faptele și împrejurările comiterii uneia dintre infracțiunile de corupție, dar și acelea care cunosc sau dețin indirect date referitoare la faptă, din surse sigure, cât mai concrete și aproape de adevăr[15]. Respectiv din acest rând vor fi selecționate persoanele care, potrivit legii, pot depune mărturie.

În situația în care există un număr mare de persoane care dețin informații referitoare la săvârșirea uneia dintre infracțiunile de corupție, este posibilă o selectare a martorilor pe baza calității datelor pe care le dețin, a personalității lor, a obiectivității și poziției față de cauza cercetată, astfel sunt evitate datele inutile, colaterale, lipsite de semnificație, sau care pot deruta ancheta[16]. Clarificarea naturii relațiilor acestora cu persoanele implicate în comiterea infracțiunii de corupție, cunoscut fiind sentimentul de tipul prietenie, dușmănie față de făptuitori sau existența altor interese conduc la alterarea declarațiilor și în multe cazuri chiar la mărturie mincinoasă, de aceea acest aspect trebuie luat în considerare serios la selecționarea martorilor[17].

A.c. Importanța analizei și cunoașterii personalității martorilor

Cunoașterea personalității martorilor care au cunoștință despre săvârșirea faptelor de corupție, este absolut necesară și extrem de importantă pentru eficiența ascultării, presupune date cu privire la profilul psihologic, la pregătirea și ocupația, la natura eventualelor relații cu persoanele antrenate în săvârșirea infracțiunii[18].

Cu certitudine, trebuie cunoscută poziția martorului față de fapta coruptă săvârșită, precum și față de condițiile în care a perceput aspectele în legătură cu care este ascultat.

În principiu, datele despre martor sunt necesare în prima fază a procesului penal și mai puțin în faza de judecată când, de regulă faptele și împrejurările cauzei sunt conturate[19]. Oricum, aceasta nu înseamnă că instanța, pentru pronunțarea unei soluții temeinice, pentru infirmarea sau confirmarea învinuirii, nu trebuie să manifeste un rol activ și pe planul cunoașterii martorilor[20].

Organele judiciare pot obține datele referitoare la persoana martorului din studierea materialelor cauzei, din audierea altor persoane ascultate în cauza de corupție, de asemenea pot lua cunoștință despre personalitatea martorului de la locul în care își desfășoară activitatea, de la domiciliu etc.[21].

A.d. Stabilirea ordinii, momentului și locului audierii martorilor

Ordinea de audiere a martorilor se stabilește după planificarea problemelor ce se cer clarificate sau verificate. În principiu, cei care au perceput nemijlocit faptele, adică martorii principali, vor fi ascultați înaintea martorilor indirecți care au obținut datele prin intermediul altor persoane sau din zvon public[22].

Determinarea ordinii de ascultare a martorilor se mai stabilește și în funcție de natura relațiilor dintre martorul ce urmează a fi audiat și părțile din proces, la fel ca și poziția lor față de cauză[23]. În funcție de complexitatea și specificul anchetei, audierea martorilor poate fi efectuată fie înainte, fie după ascultarea persoanei vătămate sau a suspectului.

Atunci când se stabilește ordinea de audiere a martorilor, totodată, se are în vedere și posibilitatea verificării declarațiilor obținute de la alți martori, suspecți, în scopul obținerii unor date reale și concrete. Un element tactic, aflat în strânsă corelație cu ordinea de ascultare relatată anterior, este stabilirea momentului și locului audierii martorilor. Momentul audierii unui martor principal care deține informații directe într-o cauză de corupție, sau unui martor indirect, care a obținut datele prin intermediul altor persoane, este ales în funcție de mai mulți factori, de care organul judiciar este obligat să țină seama[24]. Respectiv:

a) Este necesară evitarea posibilei înțelegeri între martori, ca și influențarea celui care va fi audiat de către diverse persoane interesate în cauză (inculpat, suspect, parte vătămată, parte civilă), astfel, pentru aceasta trebuie ca citarea să se facă de urgență, la ore sau zile diferite, în așa mod încât să nu existe posibilitatea întâlnirii martorilor la sediul organului judiciar și nici suficient timp pentru a-și comunica date referitoare la declarațiile făcute, sau referitoare la întrebările puse de anchetator[25]. Indicat și de preferat ar fi, când condițiile o permit, martorii să fie citați în aceeași zi la intervale mici de timp și respectiv invitați în diferite încăperi, astfel se reduce mult posibilitatea contactului și a unei eventuale înțelegeri între martori[26]. În practică, în special între declarațiile martorilor ce au cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni de corupție, apar situații de contradicții izbitoare, latură de natură să pună sub semnul întrebării buna lor credință, cu atât mai mult cu cât, în situația dată, nu se constată o diferență evidentă în posibilitățile de percepere fixare și redare[27];

b) Tot la stabilirea momentului audierii, trebuie de avut în vedere programul de activitate și profesia martorului care urmează a fi ascultat, desigur numai dacă este posibil și fără a se submina obiectivitatea anchetei și autoritatea magistratului, de asemenea, dacă situația nu o impune, martorii pot fi ascultați în afara orelor de program, excepție fac cazurile deosebite, de genul infracțiunilor flagrante sau al infracțiunilor cu un grad ridicat de pericol[28]. Locul audierii martorilor nu este indicat expres în lege, de regulă, martorul este audiat la sediul organului judiciar, însă nu se exclude posibilitatea audierii la serviciu, la locul săvârșirii faptei, la spital, la domiciliu sau reședință și nu este recomandabilă audierea în sediile unor persoane juridice, ale unor instituții, servicii administrative etc.[29].

Nu se are în vedere, sub nici o formă, poziția socială, „forța” economică, politică sau diverse demnități mai mult sau mai puțin onorabile, deținute temporar de către martorii principali sau indirecți audiați cu referire la comiterea unei infracțiuni de corupție[30].

B. Modalitatea tactică identificării martorului la infracțiunile de corupție

Etapa identificării martorului care deține informații și date despre săvârșirea unei infracțiuni de corupție, în care o includem și pe aceea a depunerii jurământului de către martor, constă potrivit prevederilor art. 119 C. pr. pen., în adresarea întrebărilor acestuia despre nume, prenume, poreclă, starea civilă, cetățenie, studii, situația militară, profesia ori ocupația, domiciliul, locul de muncă și adresa unde locuiește momentan[31]. În cele din urmă relatate, trebuie de menționat faptul că martorul este întrebat și cu privire la adresa la care dorește să-i fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfășoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul în care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, precum și cu privire la orice alte date pentru stabilirea situației personale[32].

Respectiv, martorului i se comunică obiectul cauzei și apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soț al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părți din procesul penal, dacă se află în relații de prietenie sau de dușmănie cu aceste persoane, la fel și dacă a suferit vreo pagubă în urma infracțiunii de corupție comise[33]. Conform art. 120 C. pr. pen., după stabilirea situației personale a martorului, i se comunică drepturile și obligațiile, acestea fiind:

a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecție și de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în fața organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege;

b) obligația de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate dispune împotriva sa sancțiunea prevăzută de art. 283 alin. (2);

c) obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenția că. În cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de aducere împotriva sa[34]. După îndeplinirea acestor condiții absolut importante, potrivit art. 121 C. pr. pen., martorul depune jurământul sau declarația solemnă, iar organul judiciar este obligat să se conducă după câteva reguli tactice, proprii debutului audierii, absolut necesare creării unui climat psihologic adecvat obținerii de declarații complete și sincere[35].

a) Este important ca primirea martorului să aibă loc într-o manieră corectă, civilizată, care trebuie să fie prezentă din momentul așteptării până în momentul audierii propriu-zise, astfel reamintim necesitatea luării de măsuri destinate evitării contactului cu alți martori, cu alte părți din proces;

b) Necesitatea creării unui cadru de ascultare sobru, caracterizat de seriozitate, lipsit de factori stresanți, care pot distrage atenția martorului, de exemplu, cum ar fi, prezența unor persoane străine, a unor obiecte, aparate sau instalații ce pot stârni teamă sau curiozitate;

c) Comportarea organului judiciar într-un mod încurajator, calm, în așa fel încât să fie redusă încordarea neliniștea firească a martorului audiat, în sens juridic doar făptuitorul este persoana care comite o faptă, săvârșită cu vinovăție, care prezintă pericol social și este prevăzută de legea penală[36].

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] G. Negruț, Măsura confiscării în cazul infracțiunilor de corupție, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 7.

[2] E. Stancu, Tratat de Criminalistică, ed. a VI-a, revăzută, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 422.

[3] http://www.mai-dga.ro/wp-content/uploads/2017/01/Raport-de-cercetare_crima-organizata-coruptie.pdf.

[4] Ibidem.

[5] E. Stancu, A.C. Moise, Criminalistica elemente de tehnică și de tactică a investigării penale, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București 2014, p. 204.

[6] C. Banciu, L. Ciupercă, Infracțiunile de corupție, Ghid de interpretare și investigare, Ed. C.H. Beck, București 2017, p. 92.

[7] Ibidem.

[8] https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Metodica%20anchetei%20in%2
0cazul%20cercetarii%20inflactiunilor%20de%20dare%20de%20mita%20si%20de%20luare%20de%20mita.pdf.

[9] Ibidem.

[10] M. Alexandru, Curs universitar, Procedură penală partea generală, Ed. Pro Universitaria, București, 2016, p. 138.

[11] A se vedea art. 257 C. pr. pen., publicat în M. Of. la data de 15 iulie 2010, actualizat la data de 18 aprilie 2017.

[12] E. Stancu, op.cit., p. 422.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] E. Stancu, A.C. Moise, op. cit., p. 217.

[16] Ibidem.

[17] E. Stancu, op. cit., p. 423.

[18] E. Stancu, A.C. Moise, op. cit., p. 212.

[19] E. Stancu, op. cit., p. 423.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] E. Stancu, A.C. Moise, op. cit., pp. 212-213.

[26] Ibidem.

[27] E. Stancu, op. cit., p. 424.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] E. Stancu, A.C. Moise, op. cit., pp. 213-214.

[32] Ibidem.

[33] E. Stancu, op. cit., p. 425.

[34] Ibidem.

[35] E. Stancu, A.C. Moise, op. cit., pp. 213-214.

[36] I. Doltu, V. Drăghici, Criminologie, Ed. Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța, 2004, p. 24.

Aspecte particulare ale tacticii audierii martorilor la infracțiunile de corupție was last modified: iulie 8th, 2019 by Andriana Cotorobai

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii