Aspecte generale ale competenţei actuale a Curţii Constituţionale
Ioan Chelaru - iulie 1, 2015„General aspects of the Constitutional Court’s current jurisdiction”
The authors analyses the Constitutional Court’s jurisdiction, as regulated by art. 146 of the Constitution.
The analysis includes author’s commentary on the Court’s attributions and their nature, on the constitutional review of laws exercised by the Constitutional Court, on normative acts subject to judicial review by the Court, considering the doctrine developed by important names in the field of law (I. Deleanu, C. Ionescu, I. Muraru, M. Constantinescu).
Concluding, the authors present brief explanations regarding the importance of the constitutional review and of the consolidation of the constitutional behavior of public authorities.
Keywords: Constitutional Court; the Court’s jurisdiction; art. 146 of the Constitution, constitutional review of laws.
Competenţa Curţii Constituţionale (în continuare denumită Curtea) este configurată în art. 146 din Constituţie, astfel cum a fost revizuită în anul 2003, ale cărei prevederi sunt dezvoltate de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea instanţei de contencios constituţional, republicată. Articolul 3 din acest act normativ prevede că atribuţiile instanţei de contencios constituţional sunt cele stabilite de Constituţie şi de legea sa organică şi că în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Curtea este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale. Această precizare a legii nu conferă Curţii latitudinea de a-şi suplimenta atribuţiile prin voinţa plenului său, sau de a le extinde pe cele existente la domenii pe care ar considera că le poate atrage în sfera sa de jurisdicţie. Dreptul legal al Curţii Constituţionale de a hotărî asupra competenţei sale se raportează strict la exercitarea atribuţiilor ce îi revin expres prin voinţa iniţială a Adunării Constituante şi, ulterior, a legii sale de organizare şi funcţionare. De pildă, Curtea a constatat în Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999) că nu intră în atribuţiile sale examinarea conformităţii dintre diferite dispoziţii legale, ci numai concordanţa acestora cu principiile şi normele constituţionale.
Potrivit art. 146 din Constituţia României, republicată, „Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.”
Cât priveşte controlul constituţionalităţii legilor exercitat de către Curtea Constituţională, acesta poate fi atât a priori, cât şi a posteriori. De asemenea, este un control concentrat (întrucât se exercită de o singură instituţie), este abstract (se exercită pe calea acţiunii directe, fără existenţa unui litigiu dedus judecăţii unei instanţe), dar poate fi şi concret (se exercită cu ocazia judecării unui proces aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti). Când Curtea Constituţională este sesizată de Avocatul Poporului, potrivit art. 146 lit. d), controlul de constituționalitate poate fi şi abstract.
În legătură cu atribuţiile Curţii, se impune precizarea, de principiu, că acestea sunt de natură constituţională şi rezidă din enunţul constituţional potrivit căruia această autoritate publică este garantul respectării Constituţiei. Se înţelege că atribuţiile Curţii Constituţionale se raportează la această funcţie fundamentală. Desigur, legea organică a Curţii şi Regulamentul ei de organizare şi funcţionare pot să cuprindă şi alte atribuţii legale ale acesteia, dar, în opinia noastră, fără o legătură directă cu scopul pentru care a fost înfiinţată.
Acesta este motivul pentru care Legiuitorul constituant a intenţionat să cuprindă în Legea fundamentală atribuţiile constituţionale ale Curţii, lăsând Parlamentului ca, printr-o procedură legislativă obişnuită, să prevadă şi alte atribuţii ale Curţii Constituţionale, dar care să nu decurgă din funcţia constituţională a acesteia. De altfel, art. 146 din Constituţia României, republicată, enumeră fără echivoc atribuţiile Curţii, lăsând să se înţeleagă că aceasta exercită numai atribuţiile respective. În completarea textului constituţional aprobat în anul 1991, Legea nr. 47/1992 – în redactarea iniţială – a statuat în art. 12 alin. (1) că sesizarea Curţii Constituţionale se poate face „pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 144”, devenit art. 146 după revizuirea Constituţiei în anul 2003.
La vremea respectivă, în literatura de specialitate s-a precizat că „înşiruirea expresă şi limitativă a atribuţiilor Curţii Constituţionale constituie ea însăşi un impediment în calea oricărei tentative de a trece dincolo de hotarul acestor atribuţii”[1].
Ulterior, textul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 a fost modificat, legiuitorul renunţând la caracterul limitativ al enumerării atribuţiilor Curţii Constituţionale. Mai mult chiar, Legea nr. 590/2003 privind tratatele a prevăzut o nouă atribuţie de natură constituţională a Curţii, încălcând astfel voinţa suverană a Adunării Constituante. Mai târziu, prin Legea nr. 177/2010, art. 27 din Legea nr. 47/1992 a fost completat, în sensul extinderii atribuţiilor de control ale Curţii Constituţionale asupra hotărârilor parlamentare. Completarea art. 27 din legea organică a Curţii Constituţionale nu este o fraudă constituţională a legiuitorului, ci numai rezultatul voinţei sale normative exprimate ca urmare a dispoziţiei constituţionale permisive introdusă în Constituţie cu ocazia revizuirii acesteia. Ne referim, desigur, la art. 146 lit. l) din Constituţia României, republicată, potrivit căruia Curtea Constituţională îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea sa organică. În optica Adunării Constituante, atribuţiile Curţii au fost limitativ stabilite în Constituţie. Aşadar, nicio altă activitate care trimitea la rolul Curţii de garant al respectării Legii fundamentale nu putea fi exercitată de către această autoritate publică, în lipsa unei învestiri constituţionale exprese. Această optică a fost schimbată, în opinia noastră fraudulos, prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei, care a completat art. 144 (devenit art. 146 prin renumerotarea Legii fundamentale, după revizuirea sa, cu lit. l), deja citată.
Din lectura textelor constituţionale şi legale care stabilesc atribuţiile Curţii, rezultă că în competenţa acesteia intră, pe lângă controlul propriu-zis al unor acte ale Parlamentului şi Guvernului sau al constituţionalităţii tratatelor sau al altor acorduri internaţionale ori al unor iniţiative legislative exercitate de către cetăţeni, şi verificarea constituţionalităţii unor proceduri care nu au legătură cu procesul legislativ.
Din analiza textelor constituţionale şi legale referitoare la competenţa Curţii Constituţionale, precum şi din jurisprudenţa acesteia, rezultă că această autoritate publică jurisdicţională exercită un control de legalitate, ci nu unul de oportunitate[2]. Curtea Constituţională statuează numai asupra problemelor de drept. Ca atare, în soluţionarea cauzelor ce i-au fost remise, potrivit art. 146 din Constituţie, Curtea Constituţională trebuie să se limiteze la verificarea conformităţii constituţionale a dispoziţiilor legale cu a căror neconstituţionalitate a fost sesizată. Curtea nu ar fi, de pildă, competentă să se pronunţe asupra necesităţii sociale a unei reglementări normative sau a implicaţiilor sale, care nu sunt de natură juridică şi nici, de pildă, asupra oportunităţii înfiinţării unor comisii parlamentare speciale.
Curtea Constituţională nu ar fi competentă, cu ocazia exercitării controlului, să evidenţieze necesitatea completării sau modificării actelor normative supuse controlului său de neconstituţionalitate[3].
Deopotrivă, Curtea Constituţională nu este competentă să interpreteze, la cerere, prevederile Constituţiei, întrucât această atribuţie nu i-a fost stabilită prin Legea fundamentală. Considerăm că o astfel de atribuţie nu i-ar putea fi conferită nici prin legea sa de organizare şi funcţionare.
Nu intră în atribuţiile sale de control şi actele juridice de aplicare a regulamentelor parlamentare. Curtea a apreciat că nu are competenţa să exercite controlul de constituţionalitate asupra modului de interpretare sau asupra modului de aplicare a regulamentelor Parlamentului[4].
Se înţelege că nici autorităţile care au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională nu au libertatea de a-i cere Curţii să se pronunţe în alte cazuri decât cele prevăzute expres chiar în textele Constituţiei. În practica parlamentară, o asemenea interdicţie a fost, însă, nu de puţine ori încălcată, chiar dacă, în final, procedura de sesizare în acest sens a Curţii nu s-a consumat[5]. De asemenea, în exercitarea atribuţiilor sale de control, Curtea Constituţionala nu este competentă să modifice sau să completeze dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate o constată. Cu alte cuvinte, Curtea se limitează doar la a constata neconcordanţa unor prevederi legale cu anumite texte înscrise în Constituţie. Altfel, ar însemna să se confere acestei autorităţi publice calitatea de „legiuitor pozitiv”. În calitate de garant al respectării Constituţiei, Curtea nu îşi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv”[6].
[1] I. Deleanu, Justiţia constituţională, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1995, p. 218.
[2] A se vedea C. Ionescu, Competenţa şi actele Curţii Constituţionale, în “Studii de drept românesc” nr. 1‑2/1996.
[3] Dec. C.C. nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în M. Of. nr. 446 din 23 mai 2006.
[4] Dec. C.C. nr. 196 din 28 aprilie 2004, publicată în M. Of. nr. 417 din 11 mai 2004.
[5] Într-un caz singular, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională, în temeiul art. 146 lit. a) din Legea fundamentală, pentru a se pronunţa în legătură cu încălcarea de către forul legislativ a obiecţiilor de neconstituţionalitate ale unei legi, formulate de Curte printr-o decizie anterioară, deşi sesizarea în sine nu conţinea obiecţii de neconstituţionalitate ale şefului statului faţă de legea adoptată de Parlament şi prin care se asigura că dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale au fost puse de acord cu prevederile constituţionale (a se vedea Dec. C.C. nr.59 din 18 iulie 2005, publicată în M. Of. nr.653 din 22 iulie 2005).
[6] Dec. C.C. nr. 27/1996, publicată în M. Of. nr. 85 din 26 aprilie 1996.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.