Aspecte cu privire la consacrarea onorariului de succes și a pactului de quota litis rezultate din activitatea Curţii de Conturi
Verginia Vedinaș - august 1, 2016Issues concerning the consecration of the success fee and quotalitis pact resulted from the Court of Accounts’ activities
The study aims to analyze some aspects regarding the consecration, in contracts for legal assistance/representation concluded by public entities, the success fee and, if applicable, the quota litis pact, resulted from the Romanian Court of Accounts’ activity.
The outsourcing of legal aid is a procedure found in the work of public entities that fall under the control /audit activity conducted by the Romanian Court of Accounts and, therefore, an object of its activity.
In this regard, following the control activity, was found that the use of such services is not only met in public entities that do not have a special legal structure, but it is also met in those which have such structures, this being a first illegality found.
A second one refers to the amount and the structure of the fee established by legal assistance contracts and the payments of these fees.
It’s about the consecration of disproportionatefees related to the concrete work done, or about the consecration of additional payments which often require distinction on their legal nature, that of success fees, which are allowed under the law, either about the quota litis pacts, which are prohibited by law.
In addition to the purely doctrinal approach, the study also relates to certain findings resulted from the verification process, in order to bring necessary clarifications for both public authorities and institutions within the jurisdiction of control of the Romanian Court of Accounts, as well as for the law firms that provide such services.
Keywords: public entity, authority, public institution, public funds, fee, success fee, quota litis pact, legal representation/assistance.
I. Consideraţii generale privind Curtea de Conturi a României
Curtea de Conturi[1] este o autoritate tradițională în România, creată în 1864 de luminatul domnitor Alexandru Ioan Cuza, care are astăzi o existență de peste 150 de ani și a existat inclusiv în perioada regimului totalitar[2], într-o formă specifică și a cărei misiune este să controleze modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Un asemenea rol îndrituiește calificarea conform căreia exercită rolul de garant al legalității cheltuirii banului public, similar, prin semnificație, celui de garant al supremației Constituției, pe care îl exercită Curtea Constituțională.
În exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de Legea organică nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi[3], ea adoptă regulamente, cel mai important dintre ele este regulamentul de organizare și desfășurare a activităților specifice (R.O.D.A.S.), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I[4].
II. Regimul juridic al pactului de quota litis şi al onorariului de succes
Reglementarea actuală a profesiei liberale de avocat se regăseşte în Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare[5]. Acestei legi se adaugă Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011[6] cu modificările și completările ulterioare, Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană[7], Regulamentul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi de desfăşurare a şedinţelor Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, aprobat prin Hotărârea nr. 5 din 8 iulie 2011, cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 301/decembrie 2011 a Consiliului U.N.B.R.[8].
În conformitate cu art. 31 din lege, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.
Onorariul poate fi exprimat în mai multe forme, respectiv, în baza unui contract de consultanţă care poate fi denumit „abonament lunar”[9]. De asemenea, onorariul plătit avocatului pentru activitatea prestată poate fi stabilit sub forma unui onorariu orar sau onorariu de succes.
Separat de acestea, legea reglementează şi pactul de quota litis, care reprezintă o convenţie încheiată între avocat şi clientul său înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare[10].
Legea interzice expres stabilirea onorariului sub forma unui pact de quota litis, ceea ce înseamnă că el nu poate fi prevăzut între avocat şi clientul său. Nu este mai puţin adevărat că, în practică, un asemenea pact, asumat verbal între aceştia, reprezintă un procedeu care s-a amplificat, cu atât mai mult în cazul litigiilor având ca obiect retrocedările de imobile[11] însă, cum am menţionat anterior, consacrarea lui printr-un contract este interzisă de lege.
Pactul de quota litis este considerat nelegal tocmai pentru că fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al cauzei indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.
Spre deosebire de acest pact reglementat ca fiind nelegal, onorariul de succes îndeplinește condiția proporționalității în raport de natura și complexitatea cauzei în care a fost acordată asistență juridică și totodată, este acordat și cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Pentru a fi apreciat onorariu de succes convenția încheiată între părți trebuie să prevadă atât posibilitatea unui câștig, cât și riscul unei pierderi, fără să existe certitudinea asupra obținerii rezultatului, cum este în cazul pactului de quota litis[12].
III. Aspecte concrete rezultate din constatările Curţii de Conturi în domeniu
Legalitatea cheltuirii banului public prin plata onorariului de avocat reprezintă o preocupare pentru Curtea de Conturi a României, cu atât mai mult cu cât, s-a constatat, în practică, angajarea de servicii de asistenţă şi reprezentare juridică (externalizarea acestora), atât în cazul unor autorităţi şi instituţii publice care nu au organizate structuri cu specialitate juridică (direcţii, servicii), cât şi de către autorităţi şi instituţii publice care dispun de asemenea structuri, ceea ce a reprezentat dintru început o procedură a cărei legalitate a fost pusă sub semnul întrebării și a legitimat o atenție deosebită în verificarea încheierii şi plăţii efective a unor contracte de acest gen.
Un prim demers întreprins de Curtea de Conturi a României a fost analiza la nivel naţional și întocmirea în anul 2010, a Raportului privind situația cheltuielilor efectuate cu angajarea unor servicii externe de asistență juridică și reprezentare de către entitățile publice centrale și locale care au structuri cu profil juridic[13].
Din conţinutul acestui raport a rezultat că în perioada de referinţă (2008-2010) s-a cheltuit de către entitățile publice centrale și locale suma totală de 377.853.466,61 lei, cu plata unor asemenea servicii. Lucrul cel mai grav l-a reprezentat faptul că o mare parte din această sumă a fost plătită de entităţi publice care aveau în structura lor compartimente de specialitate, ale căror atribuții vizau susţinerea întregii activități juridice a instituţiei respective.
Raportul a fost înaintat, potrivit legii şi reglementărilor subsecvente de organizare şi desfăşurare a activităţii Curţii de Conturi a României, atât Parlamentului, Guvernului, cât şi altor autorităţi publice care se circumscriu conţinutului raportului.
Menţionăm faptul că el a generat nenumărate dezbateri, la nivelul opiniei publice, ca regulă, cu caracter critic în concordanță şi cu concluziile raportului cu privire la cheltuirea, cu încălcarea legii, a banului public.
Putem spune chiar că era şi este vorba în continuare, pentru că din păcate practica nu a dispărut, despre o dublă cheltuială ilegală, respectiv cea a serviciilor juridice externalizate, deşi existau structuri cu specialitate juridică şi cheltuiala cu salarizarea personalului din aceste structuri juridice a căror activitate era desfăşurată de societatea de avocatură.
Ca o reacţie la concluziile raportului și pentru a stăvili tendința autorităților publice de a angaja în continuare astfel de cheltuieli cu încălcarea literei și spiritului actelor normative și a principiilor care guvernează cheltuirea banului public, în anul 2012 a fost adoptată O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative[14] din al cărei conținut rezultă următoarele:
a) autorităţile şi instituţiile publice care dispun de personal de specialitate juridică nu au, în principiu, dreptul să angajeze servicii juridice externe cu societăți, cabinete de avocatură[15];
b) prin excepţie, o asemenea posibilitate este recunoscută în cazurile în care complexitatea unui litigiu sau alte aspecte justifică externalizarea serviciilor juridice, însă este obligatorie întotdeauna aprobarea organului colegial de conducere, care are rol deliberativ, respectiv consiliile locale şi judeţene, diferite consilii de administraţie, adunări generale etc.[16].
Putem afirma că reglementarea a reprezentat un prim pas, important ca semnificaţie, însă nu şi ca efecte, dat fiind faptul că entităţile auditate, cum defineşte Legea nr. 94/1992[17] autoritățile şi instituţiile publice supuse activităţii de control, au continuat să angajeze societăţi de avocatură, încălcând reglementările O.U.G. nr. 26/2012, atât în litera, cât şi în spiritul ei.
Curtea de Conturi a României a manifestat vigilenţă – și continuă să o facă – în acest domeniu, descoperind în continuare aceste nereguli care relevă o cheltuire abuzivă a fondurilor publice, prin servicii prestate de societăţi şi cabinete de avocatură.
În acest sens, între obiectivele de control ale Curţii de Conturi se regăsesc aspecte care privesc cuantumul onorariului, obiectul contractului, modalitatea de plată, structura onorariului în sensul în care el include sau nu clauza de succes, precum şi documentele prin care se justifică prestarea efectivă a serviciilor care fac obiectul contractului și plata onorariului. Aceasta deoarece, legile care guvernează finanțele publice centrale și locale, Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare[18] şi Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările ulterioare[19], prevăd că orice plată – cheltuială publică trebuie să aibă la bază documente justificative, iar per a contrario, în absenţa acestora, este ilegală.
Nu este mai puţin adevărat că se are în vedere, în realizarea şi concluziile actului de control şi specificitatea activităţii de avocat, faptul că ea se concretizează într-un mod care, nu întotdeauna este exprimat în termeni precişi, sub aspectul timpului, al programului de lucru şi al modului de realizare efectivă a ei.
Iar avocatul, ca regulă, se află în permanenţă, în condiţii rezonabile evident, la dispoziția clientului[20].
Printre constatările frecvente ale Curții de Conturi, se regăsesc:
a) disproporția dintre cuantumul onorariului și obiectul contractului
Exemplificăm astfel situația în care o entitate publică a fost obligată printr-o măsură dispusă de Curtea de Conturi să recupereze o sumă de aproximativ 8.000 lei, apreciată a fi ilegală, iar respectiva entitate a înțeles să conteste actul de control în justiție și să angajeze, pentru reprezentare, o casa de avocatură căreia i-a plătit onorariu de 100.000 euro plus T.V.A.
Este evident, în opinia noastră, cuantumul exagerat al onorariului, cu atât mai mult cu cât, era vorba despre administrația locală a unui municipiu reședință de județ, care dispunea de un compartiment juridic suficient, iar speța în sine nu presupunea o complexitate, nici prin cuantumul prejudiciului, nici prin conținutul său.
b) formalizarea excesivă a condiţiei aprobării de către organele colective, deliberative, a contractelor de asistență juridică, golind practic de conţinut U.G. nr. 26/2012
Vom exemplifica cu un contract încheiat cu o localitate din judeţul Ilfov al cărui obiect este reprezentat de şapte categorii de activităţi prevăzute la art. 1 din contract, şi el consta, în principal, în acordarea asistenţei, consultanţei şi reprezentării juridice a clientului în faţa atât a debitorilor, cât şi a instituţiilor şi persoanelor care exercită profesiuni liberale, în procesul de recuperare a creanţelor bugetare ale unităţii administrativ-teritoriale.
Era vorba, în speţă, în egală măsură despre persoane juridice/fizice autorizate care fac parte din puterea executivă şi judecătorească.
Prin acest contract s-a stabilit o sumă fixă lunară în cuantum de 2.300 lei plus T.V.A. și un onorariu de succes.
Plata onorariului stabilit în contract, inclusiv a onorariului de succes, nu era, ca regulă, supusă condiţiei ca societatea de avocatură să exercite cumulativ toate activităţile care formează obiectul contractului, inclusiv cele privind existenţa unor litigii în care entitatea să fie reprezentată de către avocat.
Potrivit contractului de asistenţă juridică, onorariul de succes se achita societății de avocatură în dosarele în care aceasta acorda clientului asistenţă juridică şi reprezentare în faţa categoriilor de subiecte menţionate la punctul anterior, demersuri care au ca finalitate recuperarea efectivă a creanţelor mai mari de 1000 lei, conform prevederilor art. 2 din contract.
Crasa nelegalitate şi neoportunitate, în egală măsură, a acestui contract, rezultă din faptul că documentele pe care se obliga să le redacteze societatea de avocați făceau obiectul de reglementare a Ordinului comun al Ministrului Administraţiei şi Internelor şi al Ministrului Finanţelor Publice nr. 75/30.04.2009 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor şi taxelor locale, desfăşurată de către organele fiscale locale[21] și a Ordinului Viceprim – ministrului, Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 2068/2015 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale[22].
Practic, nu era nevoie de o specializare juridică pentru redactarea acestor formulare, care, în mod normal ar fi trebuit completate de către personalul cu atribuții în acest sens, în condițiile în care conținutul lor se regăsea în actele normative, din care funcționarii din respectiva entitate puteau să le preia și să le completeze.
Cu toate acestea, entitatea a încheiat contractul cu societatea de avocatură respectivă, atât pentru onorariu fix, cât și pentru onorariu de succes, ceea ce apreciem că nu este legal.
O altă problema pe care a pus-o respectiva speță a fost aceea a determinării naturii juridice a sumei plătite suplimentar față de onorariul fix lunar reprezentând procentul de 8% din fiecare creanță mai mare de 1000 lei care fusese recuperată de către entitatea controlată.
Putea fi vorba despre onorariu de succes, care, cum am arătat în secțiunea a II-a prezentului studiu, era permis de legislația profesiei de avocat, sau despre un pact de quota litis a cărui semnificație, cunoscută de altfel, am menționat-o în secțiunea a II-a acestui studiu.
În opinia noastră, încadrarea juridică este că procentul de 8 % reprezintă un onorariu de succes și nu un pact de quota litis. O eventuală calificare în acest ultim sens nu ar avea suport.
Din păcate sunt aspecte de specialitate, care nu întotdeauna sunt cunoscute și înțelese în mod corect de către cei implicați în derularea activității de control și în încheierea unor astfel de contracte, cu toate consecințele care derivă de aici.
Se pune problema dacă un asemenea contract, a fost legal încheiat și, implicit, dacă sumele de bani achitate ca onorariu fix (abonament lunar), cât și onorariu de succes, sunt legale.
Considerăm că, întrucât contractul avea ca obiect, în principal, redactarea de înscrisuri (notificări, somații), care erau tipizate prin acte normative, formatul-standard fiind prevăzut în cele două ordine ministeriale, pe care le-am precizat în Secțiunea a II-a, rezultă că atât contractul, cât și plata onorariului derivată din el a fost nelegală într-o proporție semnificativă. Spunem aceasta, deoarece contractul se putea încheia și plata se putea efectua pentru desfășurarea de alte activități, decât pretinsa redactare a unor formulare, al căror conținut era, de altfel, reglementat prin cele două ordine ministeriale, iar serviciile prestate echivalează, în realitate, cu atribuțiile personalului entității verificate.
IV. Concluzii
Tema abordată în prezentul studiu nu este una simplă și nici lipsită de vulnerabilitate, în contextul în care ea vizează competența Curții de Conturi de a controla legalitatea relațiilor patrimoniale dintre autoritățile publice și reprezentanții unei profesiuni liberale, care este aceea de avocat.
Nu dorim în niciun fel ca el să fie interpretat ca o tentativă de critică sau de imixtiune în desfășurarea activității de avocat, sau ca o lipsă de respect față de această profesie liberală, prin intermediul căreia se garantează unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei, respectiv dreptul la apărare, care reprezintă un „drept fundamental de tradiție, în mod obișnuit încadrat în prima generație de drepturi, pentru garantarea căruia statul trebuie să se abțină de la orice ar putea limita posibilitățile unei persoane de a se apăra în instanță”[23].
Nu este mai puțin adevărat, însă, că exercitarea oricărui drept fundamental și a oricărei libertăți, trebuie realizată prin raportare la alte valori fundamentale în statul de drept, între acestea fiind legalitatea, iar legalitatea cheltuirii banului public reprezintă o componentă a stării de legalitate, în general.
De aceea, în preocuparea teoreticienilor și a practicienilor, în egală măsură, trebuie să se regăsească respectarea tuturor valorilor și principiilor fundamentale care guvernează sistemul instituțional, social și normativ al statului român.
[1] Reglementată prin fostul articol 139 (actualul articol 140) din Constituția României.
[2] Este vorba despre fosta Curte Supremă de Control Financiar. Pentru dezvoltare asupra acestui subiect, a se vedea Bogdan Murgescu (coord.), Istoria Curții de Conturi a României, Bucureşti, 2014, Imprimeria Națională.
[3] Republicată în M. Of. nr. 238 din 3 aprilie 2014.
[4] Potrivit art. 11 din Legea nr. 94/1992, republicată. Forma actuală a R.O.D.A.S. a fost aprobată prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, publicată în M. Of. nr. 547 din 24 iulie 2014.
[5] Republicată în M. Of. nr. 98 din 07 februarie 2011.
[6] Publicată în M. Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011.
[7] Acest Cod deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană a fost iniţial adoptat în Sesiunea Plenară din data de 28 octombrie 1988, şi ulterior modificat, în Sesiunile Plenare ale CCBE din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006. Sursa: www.unbr.ro.
[8] Sursa: www.unbr.ro.
[9] Conform DEX – Dicționar Explicativ al Limbii Române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 2, „abonamentul reprezintă convenția prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.”.
[10] Avem în vedere prevederile art. 130 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.
[11] Avem în vedere Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată în M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998; Legea nr. 10/2000 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005; Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005.
[12] A se vedea Decizia nr. 2131 din 30 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă.
[13] Raportul poate fi vizualizat pe site-ul oficial al Curții de Conturi www.curteadeconturi.ro, Secțiunea Publicații/Rapoarte de audit încheiate în urma misiunilor efectuate din proprie inițiativă/managementul entităților publice, p. 4.
[14] Publicată în M. Of. nr. 392 din 12 iunie 2012.
[15] O asemenea concluzie se desprinde din art. I alin. (1) al O.U.G. nr. 26/2012, care are următorul conținut: „Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare”.
[16] Este vorba despre art. I alin. (2), lit. a) și b) din O.U.G. nr. 26/2012, care are următorul conținut: „(2) În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea : a) ordonatorilor principali de credite pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale; b) consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale”.
[17] Noţiunea de entitate auditată este reglementată la art. 2 lit. j) din Legea nr. 94/1992, republicată cu modificările și completările ulterioare.
[18] Publicată în M. Of. nr. 597 din 13 august 2002.
[19] Publicată în M. Of. nr. 618 din 18 iulie 2006.
[20] În acest sens, a se vedea art. 89 și art. 110 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.
[21] Publicat în M. Of. nr. 364 din 29 mai 2009.
[22] Publicat în M. Of. nr. 975 din 29 decembrie 2015.
[23] A. Crișu, E.S. Tănăsescu în I. Muraru, E.S. Tănăsescu, (coord.), Constituția României, Comentarii pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 228.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.