Aplicarea și executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității

2.2.2. Soluțiile pronunțate de către instanță

Potrivit art. 8 alin. 5 din O.G. nr. 55/2002, instanța apreciază asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) aplică sancțiunea amenzii;

b) aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, dacă apreciază că aplicarea amenzii contravenționale nu este îndestulătoare ori contravenientul nu dispune de mijloace materiale și financiare pentru plata acesteia;

c) anulează procesul-verbal.

Se poate observa că deși instanța este sesizată propriu-zis numai de către agentul constatator și numai cu privire la aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, instanța odată sesizată, poate face o evaluare integrală asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție întocmai ca la soluționarea unei plângeri contravenționale și poate dispune chiar și alte soluții decât cea pentru care a fost inițial sesizată.

Deci, instanța nu este limitată numai la evaluarea condițiilor de aplicare a sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității și la aplicarea acestei sancțiuni ci poate dispune cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție în integralitatea sa, inclusiv cu privire la individualizarea sancțiunii principale.

Astfel, instanța, deși a fost sesizată inițial cu aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, poate totuși aplica sancțiunea amenzii sau poate chiar anula procesul-verbal. În această situație, ne putem întreba dacă instanța poate dispune această soluție din oficiu (având în vedere că nu a fost sesizată decât cu aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității) sau este nevoie de o cerere reconvențională în acest sens din partea contravenientului?

În opinia noastră, nu este nevoie neapărat de o cerere reconvențională formulată de contravenient prin care se solicită aplicarea amenzii sau anularea procesului-verbal de contravenție, această solicitare fiind suficientă dacă este formulată ca apărare formulată prin întâmpinare. Această interpretare este impusă de faptul că, în sens strict procesual civil, prin cererea reconvențională se urmărește obligarea reclamantului (în cazul de față, agentul constatator) la o conduită față de pârât potrivit propriilor pretenții în legătură cu reclamantul inițial. Or, ținând seama de specificul procedurii judiciare generate pentru aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, agentul constatator sau instituția din care acesta face parte nu poate fi obligat în niciun fel către contravenient. Deci, pentru a se ajunge la o altă soluție decât cea pentru care instanța a fost sesizată inițial de agentul constatator, este suficient ca intimatul să formuleze o cerere în acest sens indiferent de forma acesteia – întâmpinare, cerere reconvențională sau o altă simplă cerere. O singură mențiune se impune în acest context referitoare la situația nulităților absolute ce privesc procesul-verbal de contravenție care pot fi invocate din oficiu, caz în care instanța poate pronunța anularea procesului-verbal de contravenție chiar în lipsa unor cereri sau apărări în acest sens formulate de către contravenient.

În continuare, trebuie observat că în fața instanței se introduce o nouă situație în care se poate dispune aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, mai exact, când contravenientul nu dispune de mijloace materiale și financiare pentru plata amenzii – art. 8 alin. 5 lit. b) din O.G. nr. 55/2002. Deci, instanța poate aplica această sancțiune nu numai în cazul în sancțiunea amenzii este neîndestulătoare în raport cu gravitatea faptei, așa cum se întâmplă în cazul agentului constatator potrivit art. 6 din O.G. nr. 55/2002, ci și atunci când contravenientul nu dispune de mijloace materiale și financiare pentru plata unei eventuale amenzi. În această situație, contravenientul trebuie să solicite aplicarea acestei sancțiuni și, mai mult decât atât, trebuie să dovedească potrivit art. 249 C. pr. civ. că nu dispune de mijloace materiale și financiare pentru plata unei eventuale amenzi.

2.2.3. Căile de atac împotriva hotărârii

Potrivit art. 9 din O.G. nr. 55/2002 hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este irevocabilă[13].

Din lecturarea acestei dispoziții legale reiese că nu toate hotărârile pronunțate de instanță în procedura generată de sesizarea organului constatator cu aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității sunt sustrase de la exercitarea căii de atac a apelului. Hotărârea este definitivă doar în cazul în care a fost admisă întocmai această sesizare iar instanța aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. Dacă însă instanța pronunță orice alte soluții din cele prevăzute la art. 8 alin. 5 din O.G. nr. 55/2002 – aplicarea amenzii sau anularea procesului-verbal de contravenție, considerăm că se revine la regula de drept comun a căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la comunicare potrivit art. 466, 468 C. pr. civ.

Totuși, nu putem să nu observăm că nu pare să existe nicio rațiune pentru care hotărârea prin care se aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității ar trebui să fie definitivă în condițiile în care în procedura similară de soluționare a cererii de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 2/2001 (unde sa ajunge de fapt la același deznodământ), hotărârea este supusă căii de atac a apelului.

3. Aplicarea indirectă a sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității

Art. 9 alin. (3)-(6) și 391 din O.G. nr. 2/2001, reglementează modalitatea prin care această sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se poate aplica și indirect devenind un substitut în cazul în care altă sancțiune principală – amenda – nu poate fi executată, aceasta din urmă putând fi înlocuită cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.

Astfel, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

Două condiții esențiale par să se degaje din această reglementare: 1. existența prealabilă și definitivă a unei amenzi contravenționale și 2. neachitarea amenzii și imposibilitatea executării silite.

Prima condiție este îndeplinită atunci când procesul-verbal de contravenție, deși legal comunicat, nu a fost atacat cu plângere contravențională, devenind astfel titlu executoriu definitiv. De asemenea, aceeași condiție este îndeplinită și în cazul în care, deși procesul-verbal a fost atacat cu plângere contravențională, această plângere a fost respinsă iar hotărârea a rămas definitivă.

Cu privire la condiția neachitării amenzii lucrurile sunt destul de clare nefiind loc de observații suplimentare. Însă, în privința imposibilității executării silite, se cuvin câteva precizări. Pentru ca această condiție să fie îndeplinită, petentul (organul de specialitate al UAT) trebuie să dovedească potrivit art. 249 C. pr. civ. faptul că în cazul contravenientului debitor este imposibilă executarea silită. Această imposibilitate trebuie să decurgă din lipsa bunurilor urmăribile ale debitorului. Deci, înainte de a solicita înlocuirea amenzii cu prestarea unei activități în folosul comunității, organul de specialitate al unității-administrativ teritoriale trebuie să înceapă executarea silită potrivit art. 220 C. pr. fisc. împotriva debitorului contravenient și să constate că acesta este insolvabil. Cât despre această stare de insolvabilitate, apreciem că reclamantul trebuie să o dovedească prin procesul-verbal de insolvabilitate întocmit potrivit art. 265 C. pr. fisc. Prin urmare, îndeplinirea condiției analizate trebuie să fie dovedit prin depunerea de către reclamant la dosar a actelor de executare silită efectuate împotriva debitorului precum și a procesului verbal de insolvabilitate.

În privința procedurii de judecată, se poate observa că nici în acest caz nu este exclusă etapa scrisă prealabilă, judecarea cauzei se face cu citarea părților, în ședință publică iar hotărârea pronunțată de către instanță este supusă numai apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.

O ultimă mențiune se impune cu privire la modalitatea în care instanța stabilește cuantumul orelor de activitate în folosul comunității la care va fi obligat contravenientul. Nici prevederile O.G. nr. 2/2001, nici cele ale O.G. nr. 55/2002 nu stabilesc modalitatea de calcul a orelor prin raportare la cuantumul amenzii. În această situație, în practică, se recurge la aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 935/2019 privind majorarea salariului minim de la 1 ianuarie 2020[14], astfel încât se determină mai întâi cuantumul unei ore de muncă, iar cuantumul amenzii se împarte la acest suma ce reprezintă contravaloare unei ore de muncă, stabilindu-se numărul de ore necesar.

4. Executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității

Executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității se face în condițiile art. 15 și urm. din O.G. nr. 55/2002, indiferent că este vorba de aplicarea acestei sancțiuni pe cale directă sau indirectă.

Astfel, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se pune în executare de către prima instanță de judecată prin emiterea unui mandat de executare, care se întocmește în 4 exemplare și cuprinde: denumirea instanței care l-a emis, data emiterii, numărul și data hotărârii care se execută, datele privitoare la persoana contravenientului: numele, prenumele, data și locul nașterii, domiciliul și reședința, dacă este cazul, și codul numeric personal, precum și durata și natura activității ce urmează să fie prestată de contravenient[15].

Câte o copie de pe dispozitivul hotărârii, însoțită de mandatul de executare, se comunică primarului unității administrativ-teritoriale și unității de poliție în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința contravenientul, precum și contravenientului.

Supravegherea executării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității se asigură de către primarul localității sau de către primarii sectoarelor municipiului București, prin persoane împuternicite în acest sens, cu sprijinul unității de poliție, în a căror rază teritorială se execută sancțiunea.

Contravenientul se prezintă de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la primirea mandatului de executare, la primarul unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau reședința, pentru luarea în evidență și executarea sancțiunii. Începerea executării sancțiunii constând în prestarea unei activități în folosul comunității se face în cel mult 5 zile de la primirea mandatului de executare[16].

În executarea mandatului primarul, având în vedere pregătirea profesională și starea sănătății acestuia, atestate prin acte eliberate în condițiile legii, stabilește de îndată conținutul activității ce urmează să fie prestată de contravenient, condițiile în care acesta execută sancțiunea, precum și programul de lucru, încunoștințând despre măsurile luate unitatea la care se va presta activitatea[17].

Pentru a fi verificată legalitatea punerii în executare a sancțiunii, legea prevede un remediu judiciar pus la dispoziția contravenientului. Astfel, împotriva măsurilor luate cu privire la conținutul activității, la condițiile în care se realizează, precum și la modul în care se exercită supravegherea contravenientul poate face plângere, care se depune la primar sau, după caz, la unitatea de poliție de care aparține agentul însărcinat cu supravegherea activității. Plângerea împreună cu actul de verificare a aspectelor sesizate se înaintează, în termen de 5 zile de la înregistrare, judecătoriei în a cărei circumscripție se execută sancțiunea. Plângerea se soluționează în termen de 10 zile de la primirea acesteia iar în cazul în care instanța constată că plângerea este întemeiată, dispune, după caz, schimbarea activității sau a măsurilor de supraveghere[18].

În sfârșit, potrivit art. 21 din O.G. nr. 55/2002, în cazul în care contravenientul, cu rea-voință, nu se prezintă la primar pentru luarea în evidență și executarea sancțiunii, se sustrage de la executarea sancțiunii după începerea activității sau nu își îndeplinește îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unității de poliție sau a conducerii unității la care contravenientul avea obligația să se prezinte și să presteze activitatea în folosul comunității, poate înlocui această sancțiune cu sancțiunea amenzii.

5. Concluzii și propuneri de lege ferenda

În urma expunerii noastre, se poate concluziona că prestarea unei activități în folosul comunității reprezintă o sancțiune contravențională principală care poate fi aplicată direct sau indirect unui contravenient.

Aplicarea directă a sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității debutează cu o etapă preliminară aflată la dispoziția agentului constatator și continuă cu etapa în fața instanței.

Etapa preliminară cuprinde anumite aspecte care se rezumă în principal la: constatarea contravenției, încheierea procesului-verbal de contravenție, aprecierea organului constatator cu privire la oportunitatea aplicării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității și sesizarea instanței de judecată de către agentul constatator în termen de 48 de ore prin înaintarea procesului-verbal.

Considerăm ar trebui să fie modificate prevederile art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cât și art. 5 din O.G. nr. 55/2002 în sensul în care sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității să poate fi aplicată și persoanelor juridice.

Apreciem că nerespectarea termenului de 48 de ore în care agentul constatator trebuie să înainteze procesul-verbal de contravenție instanței pentru aplicarea sancțiunii nu poate atrage în niciun fel nici nulitatea relativă și nici nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție. În opinia noastră, este vorba de un termen relativ a cărui nerespectare ar putea atrage, în principiu, numai sancțiuni disciplinare pentru agentul constatator.

Cu toate acestea, dacă agentul constatator nu respectă termenul de 48 de ore de la încheierea procesului verbal de sesizare a instanței și această pasivitate se menține timp de 6 luni de la data săvârșirii faptei, poate interveni prescripția aplicării sancțiunii contravenționale în condițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001.

De lege ferenda, propunem tranșarea legislativă a inadvertenței din prevederile art. 7 din O.G. nr. 55/2002 în sensul de a se stabili că președintele completului ia măsuri pentru fixarea primului termen de judecată și soluționează cauza, ca judecător, ca președinte de complet și nu numai președintele judecătoriei este cel care soluționează astfel de cauze.

Procedura prealabilă scrisă ar trebui să se aplice și cauzelor analizate iar instanța să comunice contravenientului intimat procesul-verbal de contravenție și eventual cererea sau adresa aferente tocmai pentru ca intimatul să poată formula întâmpinare și să se apere în mod adecvat, iar agentul constatator să se poată apăra la rândul său în legătură cu susținerile din întâmpinare ale intimatului prin depunerea răspunsului la întâmpinare.

În opinia noastră, nu agentul constatator ar trebui să aibă calitatea procesuală pasivă în astfel de litigii ci instituția din care face parte agentul constatator.

De lege ferenda, propunem eliminarea caracterului urgent de soluționare a acestui tip de cauze și necesitatea participării obligatorie a procurorului, întrucât nu există nicio rațiune pentru aceste dispoziții legale.

Se poate observa că deși instanța este sesizată propriu-zis numai de către agentul constatator și numai cu privire la aplicarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, instanța odată sesizată, poate face o evaluare integrală asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție întocmai ca la soluționarea unei plângeri contravenționale și poate dispune chiar și alte soluții decât cea pentru care a fost inițial sesizată.

În principiu, pentru a se ajunge la o altă soluție decât cea pentru care instanța a fost sesizată inițial de agentul constatator, este suficient ca intimatul să formuleze o cerere în acest sens indiferent de forma acesteia – întâmpinare, cerere reconvențională sau o altă simplă cerere.

Am observat că nu pare să existe nicio rațiune pentru care hotărârea prin care se aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității ar trebui să fie definitivă în condițiile în care în procedura similară de soluționare a cererii de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 2/2001 (unde sa ajunge de fapt la același deznodământ), hotărârea este supusă căii de atac a apelului.

În cazul aplicării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității aplicată indirect, înainte de a solicita înlocuirea amenzii cu prestarea unei activități în folosul comunității, organul de specialitate al unității-administrativ teritoriale trebuie să înceapă executarea silită potrivit art. 220 C. pr. fisc. împotriva debitorului contravenient și să constate că acesta este insolvabil. Cât despre această stare de insolvabilitate, apreciem că reclamantul trebuie să o dovedească prin procesul-verbal de insolvabilitate întocmit potrivit art. 265 C. pr. fisc. Prin urmare, îndeplinirea condiției analizate trebuie să fie dovedită prin depunerea de către reclamant la dosar a actelor de executare silită efectuate împotriva debitorului precum și a procesului-verbal de insolvabilitate.


[13] Desigur că termenul de „irevocabilă” nu mai este de actualitate fiind înlocuit în prezent cu „defintivă” prin art. 8 din Legea nr. 76/2012.
[14] Publicată în M. Of. nr. 1010 din 1 ianuarie 2020.
[15] Art. 15 din O.G. nr. 55/2002.
[16] Art. 20 din O.G. nr. 55/2002.
[17] Art. 17 din O.G. nr. 55/2002.
[18] Art. 23 și 24 din O.G. nr. 55/2002.

Aplicarea și executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității was last modified: iulie 3rd, 2020 by Cristian Alexandru Mitroi

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii