Ancheta psihosocială – un mijloc de probă neadaptat cerințelor Codului civil
Ioana Nicolae - ianuarie 3, 2017Apreciez că sensul noțiunii de raport de anchetă psihosocială, consacrat de Codul civil, nu poate privi exclusiv activitatea și constatările asistentului social, și că începând cu 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului civil, această noțiune include, în mod obligatoriu și activitatea de evaluare psihologică. Spre acest rezultat conduc atât regulile impuse în materie de interpretare a normelor juridice[5], cât și interpretarea altor texte legale din legea specială. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;
b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.
Potrivit art. 6 lit. l) din aceiași lege, respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform principiului potrivit căruia interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului se face în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie. De asemenea, potrivit art. 487 C. civ., părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
În acest context, în care dezvoltarea psihologică a copilului și nevoile acestuia în acest plan, vor contribui în a determina interesului superior al copilului, după cum îndeplinirea corespunzătoare a acestei îndatoriri intră în conținutul autorității părintești, opinăm că ancheta psihosocială trebuie să răspundă și componentei psihologice, fiind astfel o lucrare interdisciplinară. La acest moment ancheta psihosocială informează instanța cu privire la condițiile de trai ale părintelui, veniturile acestuia, modul în care este îngrijit copilul, preocuparea față de educarea copilului, profilul moral al părintelui[6], oferind uneori și alte informații, spre exemplu locul de muncă al părților, studiile absolvite, dacă aceștia beneficiază de ajutorul altor persoane în creșterea și întreținerea minorului[7] etc., ori în toate cazurile componenta psihologică lipsește.
Este adevărat că asistentul social din cadrul autorității tutelare, a cărui activitate este guvernată de dispozițiile Legii nr. 466/2004 privind statutul asistentului social, nu are abilitățile și pregătirea psihologică pentru a exprima un punct de vedere cu privire la componenta psihologică privindu-l pe copil, însă această latură poate fi acoperită de către un psiholog. La nivelul autorității tutelare nu se regăsesc persoane cu studii psihologice, spre deosebire de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, unde există psihologi în schema de personal.
Activitatea psihologului este reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, iar potrivit art. 5, psihologul cu drept de liberă practică desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:
a) studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale;
b) investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice;
c) elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane;
d) testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;
e) interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare.
Neajunsul anchetei psihosociale l-am remarcat în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanței, având ca obiect stabilirea programului de vizitare, când ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară a concluzionat că este în interesul copilului să mențină legăturile cu bunicii paterni, evident referindu-se strict la condițiile de locuit, veniturile părților etc., în vreme ce rapoartele de evaluare psihologică ale minorului, efectuate pe parcursul a trei ani consecutivi, nu în cadru judiciar, au semnalat grave repercusiuni ale comportamentului bunicilor paterni asupra dezvoltării psihice a minorului și au făcut recomandări pentru remedierea acestora. Dacă ancheta socială și evaluarea psihologică erau realizate prin colaborarea asistentului social și a psihologului de la nivelul autorității tutelare, așa cum prevede Codul civil, nu s-ar fi ajuns la situația în care aceasta să conțină informații contradictorii. Cum această activitate este în sarcina organelor statului, nici părțile implicate în astfel de litigii nu ar trebui să facă cheltuieli suplimentare, de genul evaluării psihologice la cerere.
Chiar dacă raportul de anchetă psihosocială nu reprezintă singurul mijloc de probă administrat în cadrul litigiilor implicând minori, totuși cu privire la aspectele psihologice acesta ar trebui să fie cel care trasează liniile directoare în conturarea sensului noțiunii de interes superior al minorului în cazuri concrete. Celelalte probe administrate în cursul procesului, respectiv ascultarea minorului, a părinților, audierea martorilor, precum și înscrisurile depuse, nu vor fi în măsură să lămurească instanța asupra componentei psihologice a litigiului. Din acest punct de vedere, existența observațiilor și recomandărilor pertinente ale unui psiholog inserate în raportul de anchetă psihosocială, ar constitui un mare plus în favoarea minorului, al cărui interes trebuie să primeze, dar în egală măsură, ar ușura și decizia magistratului în a stabili care este interesul superior al copilului. Rezultatul evaluării psihologice efectuate de psihologul de la nivelul autorității tutelare, poate consta în sesizarea existenței anumitor anomalii și deficiențe psihologice[8], ori, în egală măsură, să dovedească o evoluție psihologică care se încadrează în normalitate.
Dat fiind numărul mare de anchete psihosociale de la nivelul autorității tutelare, o activitate de evaluare psihologică ar părea fi adecvată acestui tip de anchetă. Dacă ancheta psihosocială astfel întocmită ar sesiza anumite probleme psihologice ce ar necesita investigații suplimentare, soluția ar putea fi reprezentată, de suplimentarea probatoriului prin întocmirea expertizei psihologice judiciare, în condițiile prevăzute de art. 330 alin. (3) C. pr. civ., dat fiind că la acest moment psihologii nu figurează pe listele cu experți judiciari din cadrul birourilor locale de expertize judiciare de la nivelul tribunalelor. Potrivit art. 254 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ., dovezile care nu au fost propuse de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau de pârât prin întâmpinare, vor putea fi cerute și încuviințate dacă nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea. Acest text ar permite părților să solicite efectuarea expertizei psihologice judiciare, a cărei necesitate ar rezulta din ancheta psihosocială întocmită în cursul procesului. Instanța poate ordona această probă și din oficiu, chiar dacă părțile se împotrivesc, în temeiul art. 254 alin. (5) teza finală C. pr. civ. În esență constatarea psihologului consemnată în raportul de anchetă psihosocială, va putea fi combătută printr-o expertiză psihologică judiciară, nu prin alte mijloace de probă.
Nimic nu se opune ca ancheta socială, efectuată de asistentul social și evaluarea psihologică, efectuată de psiholog, să fie incorporate material într-un singur document, intitulat raport de anchetă psihosocială, atâta vreme cât fiecare dintre aceștia acționează în baza reglementărilor specifice propriei profesii. De altfel, termenul de raport, potrivit DEX[9], reprezintă o comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. Apreciem că evaluarea psihologică făcută în acest fel, este în măsură să semnalizeze eventualele aspecte care pot foarte ușor trece neobservate chiar și în familie, din lipsa cunoștințelor de psihologie. De altfel nici judecătorul, cu ocazia audierii minorilor mai mari de 10 ani, nu poate sesiza eventualele deficiențe ale acestuia la nivel psihologic, în primul rând pentru că nu are pregătire psihologică corespunzătoare și în al doilea rând, datorită limitei de timp în care se desfășoară audierea minorului. În acest mod interesul superior al copilului ar fi pe deplin respectat iar atunci când acesta o va reclama, se va putea proceda la efectuarea unei expertize psihologice judiciare, evident cu încuviințarea instanței[10].
S-ar putea obiecta că evaluarea psihologică este un proces de durată care presupune mai multe întâlniri cu psihologul și că, în acest mod procedurile privitoare la copii nu se vor desfăşura într-un timp rezonabil, astfel cum prevede art. 263 alin. (4) C. civ. În final trebuie analizat dacă o procedură judiciară mai rapidă, dar în care partea psihologică a litigiului să nu fie analizată, este mai avantajoasă din punct de vedere al interesului superior al copilului, prin raportare la o procedură care se poate prelungi cu câteva luni dar care ar răspunde deopotrivă necesităților psihologice ale minorului implicat, precum și exigențelor dispozițiilor legale în vigoare.
4. În loc de concluzii
Efectuarea anchetei psihosociale în maniera relatată anterior presupune modificări de personal la nivelul autorității tutelare, prin cuprinderea în schema de personal și încadrarea în muncă de psihologi, dar totodată și reglementarea unui format unitar al raportului de anchetă psihosocială, respectiv prin indicarea elementelor la care acesta trebuie să se refere în mod obligatoriu, atât în ceea ce privește activitatea asistentului social, dar și a psihologului. Chiar dacă efectuarea anchetelor psihosociale se află în competența autorității tutelare doar până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, apreciem că interesul superior al copilului ar justifica acest efort.
[5] A se vedea G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 41 și urm.; T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 58 și urm.
[6] M. Șcheaua, M.M. Oprescu, M.A. Oprescu, Noul Cod civil comentat și adnotat, Ed. Rosetti, București, 2015, p. 271.
[7] B.D. Moloman, L.C. Ureche, Ancheta psihosocială a autorității tutelare-personaj special în distribuția cauzelor aflate pe rolul instanței de tutelă. Act administrativ sau simplu mijloc de probă?, în Revista Română de Jurisprudență nr. 3/2013.
[8] Spre exemplu, potrivit Dispoziției nr. 2/2016 pentru recunoaşterea fenomenului alienării parentale/părinteşti şi prevederilor Protocolului privind recunoaşterea alienării parentale, încheiat între Institutul de Psihologie Judiciară şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună
(1) Se recunoaşte fenomenul alienării parentale/părinteşti ca formă de abuz psihologic (emoţional) sever asupra copilului, constând în activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia alienării (înstrăinării) copilului de către celălalt părinte.
(2) Se recunosc prevederile Protocolului privind recunoaşterea alienării parentale, încheiat de către Institutul de Psihologie Judiciară, în calitate de furnizor de formare profesională complementară în domeniul expertizei psihologice judiciare, avizat profesional de către Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună la data de 1 februarie 2016.
(3) Se recunoaşte necesitatea formării profesionale continue a psihologilor în domeniul alienării parentale/părinteşti, precum şi în domeniul expertizei psihologice a copilului abuzat/neglijat, aceasta fiind realizată în vederea cunoaşterii şi promovării interesului superior al copilului.
Pentru mai multe amănunte despre alienarea părintească, a se vedea I. Nicolae, Reflectarea sindromului de alienare parentală în jurisprudența românească, în Pandectele Române nr. 11/2016.
[9] Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 885.
[10] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ed. a 3-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 481, expertiza este necesară și în cazurile în care, în mod întâmplător, judecătorul ar avea cunoștințele de specialitate de care ar fi nevoie într-un proces, deoarece raportul de expertiză întocmit de expert, pe de o parte, prezintă garanții mai mari de exactitate și de utilizare a ultimelor date ale științei, iar, pe de altă parte, prezintă avantajul că poate fi discutat în contradictoriu de către părți, pe când aprecierea judecătorului nu ar putea fi discutată, nefiind cunoscută decât la pronunțare sau chiar după redactarea hotărârii.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.