Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală

De asemenea, Codul de procedură fiscală permite și autorităților administrației publice locale să emită acte administrative fiscale în condițiile de mai sus, dar numai în baza unui ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și al administrației publice, respectiv al ministrului finanțelor publice.

După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus, forma scrisă nu dispare, doar că nu mai este obligatoriu suportul de hârtie.

4. Actul administrativ fiscal se consideră înregistrat la organul fiscal la momente diferite, în funcție de forma și modalitatea de emitere, astfel[6]:

  • dacă a fost emis pe suport de hârtie, la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul organului fiscal;
  • dacă a fost emis pe suport de hârtie și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă, la data generării actului;
  • dacă e fost emis în formă electronică, la data aplicării semnăturii electronice extinse.

5. Referitor la conținutul actelor administrativ fiscale se impun o serie de precizări care au fost consfințite prin jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție[7]. Astfel, s-a arătat faptul că actul administrativ fiscal, care nu cuprinde motivele de fapt și de drept avute în vedere de organul fiscal la luarea măsurilor față de contribuabili și care nu indică nici posibilitatea de a fi contestat, nici termenul de depunere a contestației și nici organul de soluționare competent, este nelegal, întrucât este emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materie[8].

6. Comunicarea actului administrativ fiscal se face către persoana (contribuabilul ori plătitorul) căruia îi este destinat, în condițiile prevăzute de noul C. pr. fisc. Uneori se poate efectua comunicarea și către alte persoane decât contribuabilul. Acest lucru se întâmplă atunci când își desemnează un împuternicit sau un curator fiscal.

Modalitățile de efectuare a comunicării diferă tot în funcție de suportul pe care este imprimat actul. Astfel, actele administrativ fiscale emise pe suport de hârtie se comunică prin[9]:

  1. prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
  2. la domiciliul fiscal al contribuabilului, atunci când se poate asigura primirea actului sub semnătură;
  3. poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și alte mijloace cum ar faxul, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

În cazul în care actul administrativ-fiscal se întocmește pe suport electronic și comunicarea acestuia se va face prin același gen de mijloace de transmitere la distanță, dar numai dacă contribuabilul este cel care optează pentru această modalitate de emitere și comunicare.[10]

În cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptățite să primească actul administrativ fiscal sau dacă se constată refuzul de a primi actul, comunicarea se face prin publicitate.

Efectuarea comunicării actului administrativ fiscal este deosebit de importantă întrucât, în caz contrar actul nu îi este opozabil contribuabilului. Acest lucru însemnează că actul nu își poate produce efectele juridice pentru care a fost întocmit. De asemenea, data de la care se face comunicarea actului reprezintă și data de la care acesta produce efecte (adică data de la care creanța devine exigibilă și, implicit, data de la care organul fiscal poate pretinde executarea silită a creanței stabilite în sarcina contribuabilului). Aceasta poate să coincidă cu momentul comunicării actului, dar poate să fie și la o dată ulterioară, dacă se face mențiune în acest sens chiar în cuprinsul actului.

7. Date fiind cerințele de formă și fond mai sus menționate noul Cod de procedură fiscală stipulează expres faptul că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate absolută dacă[11]:

  • este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competența;
  • nu cuprinde informații privitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite de organul fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, semnătura persoanei împuternicite din cadrul organului fiscal[12], precum și organul fiscal emitent;
  • este afectat de o gravă și evidentă eroare[13].

Încălcarea altor prevederi legale decât cele menționate mai sus referitoare la conținutul actelor administrativ fiscale vor atrage nulitatea relativă a actelor administrativ fiscale. Așadar, absența unor elemente de formă sau de conținut mai puțin importante va putea fi complinită prin mențiuni ulterioare care, odată efectuate, vor înlătura riscul de anulare a actului administrativ fiscal.

Constatarea nulității actului administrativ fiscale se poate face de către organul fiscal competent sau de către organul de soluționare a contestației îndreptate împotriva actului, din oficiu sau la cerere.

În cazul în care constatarea nulității se realizează de către organul fiscal, acesta este obligat prin lege să comunice contribuabilului o decizie în acest sens. Dacă nu întreprinde acest demers, acest lucru echivalează cu o neconstatare a nulității. Dacă emite și comunică o astfel de decizie, atunci ea va produce efecte retroactiv până la momentul emiterii actului administrativ fiscal a cărui nulitate a fost constatată.

8. Ca urmare a constatării nulității totale sau parțiale a unui act administrativ fiscal[14], acesta poate fi desființat (în caz de anulare totală) sau modificat (în caz de anulare parțială). Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlul definitiv a actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea sau modificarea totală sau parțială atât a actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrativ fiscale anulate, desființate ori modificate, cât și a actelor administrativ fiscale subsecvente emise în baza actelor administrativ fiscale anulate, desființate sau modificate, chiar dacă actele administrativ fiscale administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrativ fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare, ori nu au fost contestate. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului emite un nou act administrativ fiscal prin care desființează sau modifică în mod corespunzător actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrativ fiscale subsecvente.[15] Suntem în fața unei situații de aplicare a principiului accesorium sequitur principale potrivit căruia actul juridic care cuprinde creanțe accesorii, precum și actele juridice subsecvente actelor principale urmează calea actului administrativ fiscal principal. Este evident faptul că în caz contrar se poate crea situația ca actul principal sau cel care cuprinde creanțe fiscale principale să fie anulat, desființat ori modificat, iar actul subsecvent ori cel care cuprinde creanțe fiscale accesorii, nu. În această împrejurare nefirească, actul subsecvent ori cel care cuprinde creanțe accesorii ar continua să producă efecte juridice, în timp ce actul în baza căruia ele au fost emise, își încetează aplicabilitatea, ori chiar se modifică, deci produce alte efecte juridice decât actul subsecvent ori cel ce cuprinde creanțe fiscale accesorii.


[6] Art. 46 alin. (9) din noul C. pr. fisc.

[7] Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 2015/28 martie 2005.

[8] Art. 46 din noul C. pr. fisc.

[9] Art. 47 alin. (2) din noul C. pr. fisc. nu mai vorbește în mod expres despre posibilitatea comunicării prin prezentarea contribuabilului la organul fiscal și nici despre comunicarea prin fax. Cu toate acestea, noi credem că aceste modalități nu pot fi excluse, căci rolul comunicării este acela de a crea certitudini cu privire la faptul că, într-un fel sau altul, contribuabilul a luat cunoștință despre conținutul actului administrativ fiscal. Atâta vreme cât această comunicare nu se realizează, nici actul nu îi este opozabil contribuabilului. Așadar, scopul este ca întreg conținutul actului să ajungă la cunoștința contribuabilului și să existe și dovada producerii acestui fapt.

[10] Art. 47 alin. (3) din noul C. pr. fisc.

[11] Art. 49 alin. (1) din noul C. pr. fisc.

[12] Cu excepția cazului în care contribuabilul cu domiciliul fiscal în România aplică regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune reglementat de Codul fiscal. În acest caz, competența de administrare a TVA revine organului fiscal care urmează a fi stabilit prin ordin al președintelui ANAF.

[13] Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă și evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă ele ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, acest lucru ar fi determinat neemiterea sa.

[14] A nu se confunda nulitatea relativă care poate fi „acoperită” ulterior completându-se elementele de formă care lipsesc și care nu afectează chiar existența actului, cu nulitatea parțială, care poate conduce la desființarea parțială a actului administrativ fiscal. În acest caz, actul administrativ fiscal va putea fi modificat completându-se acele informații care au fost completate eronat.

[15] Art. 50 alin. (2) din noul C. pr. fisc.

Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală was last modified: februarie 22nd, 2016 by Cristina Oneț

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Cristina Oneț

Cristina Oneț

Este conf. univ. dr., directorul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept „Simion Bărnuțiu” a Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, membru al Consiliului Facultății și membru fondator al Institutului de Ştiinţe Administrative al României „Paul Negulescu”.
A mai scris: