Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală

Abstract

“Fiscal documents in the regulation of the new Code of tax procedure” („Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală”)

In this article, the author examines the fiscal administrative documents, as regulated in the new Code of tax procedure, also with references to any regulations of the old Code of tax procedure.

The structure and the body of the study reveal the comments on the definition of the fiscal administrative documents, on the form of the fiscal administrative document, on the registration of the fiscal administrative document, on the body of the fiscal administrative documents, on the service of the fiscal administrative document, on the absolute or relative, total or partial nullity, on the correction of clerical errors, on the debt security, and for the purpose of the above-mentioned, the doctrine developed by important names in the field of law is taken into consideration (T. Drăganu, A. Fanu-Moca, D. Petică Roman, S. Iliescu, D.D. Șaguna, D.C. Șova, S. Zilberstein, V. Ciobanu, I. Băcanu, I. Santai, A. Iorgovan).

Finally, the author puts forward a few considerations regarding the legal nature of the debt securities.

Keywords: fiscal administrative document; form; registration; clerical error; nullity; tax claim.

1. Actele emise de organele fiscale competente în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale au fost definite de către legiuitor ca fiind acte administrative fiscale[1]. Noul Cod de procedură fiscală definește actul administrativ fiscal ca fiind actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat.[2]

Chiar dacă aparent cele două definiții sunt diferite, în esență ele surprind aceleași idei fundamentale, și anume faptul că actele administrative fiscale sunt emise de către organele fiscale ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale în realizarea atribuțiilor lor specifice, respectiv cu ocazia administrării creanțelor fiscale.

Prin activitatea de administrare a creanțelor fiscale, considerăm că trebuie înțeleasă activitatea complexă de stabilire și colectare a acestora, inclusiv încasarea sumelor de bani datorate bugetelor publice ale statului și ale unităților administrativ-teritoriale, precum și activitatea de control fiscal ce trebuie efectuat în scopul verificării legalității, exactității și corectitudinii cu care s-au dus la îndeplinire și alte obligații ce revin prin lege contribuabililor pentru stabilirea sarcinilor fiscale ale acestora, cum ar fi obligația legală de declarare, calculare și vărsare a anumitor categorii de creanțe fiscale.

Dacă ne referim, însă la această din urmă categorie de acte ce au un pronunțat caracter fiscal, trebuie subliniat faptul că ele nu sunt acte administrative, întrucât nu sunt emise de către organele fiscale ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale. Totuși, ele nu pot fi ignorate ca acte cu caracter fiscal deoarece au o mare însemnătate în procesul de stabilire a datoriilor contribuabililor față de stat și față de unitățile administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public îndreptățite prin lege să gestioneze fonduri publice.

Așadar, toate actele juridice prin care se stabilesc creanțe fiscale, indiferent dacă emană de la organele fiscale sau de la contribuabili, sunt titluri de creanță fiscală. Cele care sunt emise de către organele fiscale sunt, în același timp, și acte administrative fiscale. Alături, însă de titlurile de creanță fiscală, în categoria actelor administrative fiscale intră și alte acte juridice ce se emit cu ocazia urmăririi creanțelor fiscale (spre exemplu, actele de executare silită) ori cu ocazia desfășurării activității de control financiar și mai ales a inspecțiilor fiscale.

În concluzie, putem constata faptul că noțiunile de act administrativ fiscal și de titlu de creanță fiscală nu se suprapun, doar deciziile de impunere fiind în același timp și acte administrative fiscale, dar și titluri de creanță fiscală. Totuși, și unele și celelalte sunt acte cu caracter fiscal și le vom trata pe rând în cele ce urmează.

2. Simpla lor denumire ne îndeamnă ca, în analiza actelor administrativ fiscale, să pornim de la una din cele mai importante definiții date în literatura de specialitate actului administrativ[3]. Astfel, acesta este considerat a fi manifestarea de voință făcută în exercitarea funcției executive a statului, în scopul de a produce efecte juridice a căror realizare este garantată prin posibilitatea de a recurge la forța de constrângere a statului, în condițiile prevăzute de normele juridice în vigoare.

Un alt aspect important de subliniat se referă la faptul că, potrivit voinței legiuitorului, actul administrativ fiscal emană de la organele fiscale, adică de la autoritățile publice chemate să exercite puterea executivă în scopul constituirii, administrării și controlului asupra resurselor financiare ale statului și ale unităților administrativ-teritoriale.

Faptul că actele administrativ fiscale sunt emise de către organele fiscale întărește dubla funcție a acestora de acte administrative și fiscale, în același timp.

Adeseori, în literatura de specialitate s-a arătat faptul că dreptul finanțelor publice s-a desprins din dreptul administrativ preluând componenta patrimonială a acestora, ceea ce determină și diferența fundamentală ce apare între actele administrative (de administrare, ori de execuție) și cele administrativ fiscale. Primele au, cel mai adesea, caracter nepatrimonial, spre deosebire de celelalte care au preluat componenta patrimonială a dreptului public.

Din toate cele arătate se desprind o serie de trăsături ce caracterizează actele administrativ fiscale, și anume:

  1. sunt acte juridice;
  2. sunt acte emise în regim de putere publică;[4]
  3. au un pregnant conținut patrimonial;
  4. au un regim juridic derogator în raport cu cel aplicabil actelor administrative, care reprezintă dreptul comun în această materie.

3. Aspectele de formă ce caracterizează actele administrativ-fiscale se referă, în primul rând, la imperativul ca ele să fie emise în formă scrisă, pe suport de hârtie sau pe suport electronic, iar conținutul lor trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis actul, precum și data la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de către acesta, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt pe care se întemeiază sau care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal; temeiul de drept; numele și calitatea persoanelor împuternicite de către organul fiscal să emită actul; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului, respectiv plătitorului, și, nu în ultimul rând, semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, precum și ștampila organului fiscal emitent.

Cu privire la aceste din urmă aspecte privitoare la condițiile de formă și fond ale actelor administrativ fiscale, legiuitorul distinge între actele emise pe suport de hârtie și cele emise pe suport electronic. Astfel, în acest din urmă caz, este acceptată semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor Publice, bazată pe un certificat calificat care atestă calitatea de organ fiscal al statului sau de împuternicit al acestuia.

Textul legal mai sus menționat cuprinde și alte precizări. Este vorba despre acele acte administrative fiscale tipărite pe suport de hârtie, dar de către centre de imprimare masivă. În anumite condiții care urmează a fi precizate ulterior printr-un ordin al președintelui ANAF, anumite categorii de documente, tipărite în condițiile de mai sus, pot să nu conțină semnătura și ștampila organului emitent.[5]

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Art. 41 din C. pr. fisc aflat încă în vigoare până la data de 31 decembrie 2015.

[2] Art. 1 alin. (1) pct. 1 din noul Cod de procedură fiscală ce urmează a intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

[3] Tudor Drăganu, Introducere în teoria și practica statului de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p. 139.

[4] Adrian Fanu-Moca, Actul administrativ fiscal, Revista de Drept Comercial, nr. 11/2005, p. 142.

[5] Potrivit Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1107/2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative și procedurale modificat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1536/2014, se stabilesc următoarele categorii de acte administrative și procedurale emise prin intermediul centrului de imprimare masivă, valabile fără semnătura si ștampila organului fiscal emitent, și anume:
Titlul executoriu;
Somație;
Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii;
„Decizie de impunere din oficiu a veniturilor persoanelor fizice„.
Înștiințare privind stingerea creanțelor fiscale;
Adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești;
Adresă de înștiințare privind înființarea popririi asupra disponibilităților bănești;
Decizie de ridicare a măsurilor de executare silită asupra disponibilităților bănești;
Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice;
Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice;
Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și privind obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale;
Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor;
Decizia de impunere anuală pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate;
Înștiințare de compensare;
Înștiințare de restituire;
Document de restituire;
Decizie de impunere privind recalcularea impozitului pe veniturile din salarii;
Decizie privind restituirea sumelor reprezentând cheltuieli cu bursele private;
Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă;
Notificare privind îndeplinirea condițiilor pentru declararea ca inactiv potrivit prevederilor art. 78^1 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Notificare privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA, potrivit prevederilor art. 153 alin. (8)/art. 153^1 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;
Notificare privind nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții;
Notificare privind modul de completare a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții;
Notificare privind nedepunerea în termen a declarațiilor de venit;
Notificare privind modul de completare a declarațiilor de venit.

Menționăm că ordinul de mai sus a fost emis în aplicarea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală aflate în vigoare în acest moment, și nu a noilor acte normative care urmează a intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală was last modified: februarie 22nd, 2016 by Cristina Oneț

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii