Acordul de recunoaștere a vinovăției în lumina modificărilor aduse Codului de procedură penală prin O.U.G. nr. 18 din 18 mai 2016
Alexandru-Nicolae Volintiru - august 1, 2016Cât privește forma și conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției, acesta se încheie în formă scrisă, după cum prevede art. 481 C. pr. pen. și cuprinde în mod obligatoriu dispozițiile enumerate limitativ în art. 482 C. pr. pen. Se observă că una dintre mențiunile acordului de recunoaștere a vinovăției este reprezentată de declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Cu privire la această mențiune înscrisă în cuprinsul acordului, apreciez că în ipoteza respingerii de către instanța de fond a acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul nu o poate folosi ca probă pentru dovedirea vinovăției inculpatului, „declarația expresă” dată de inculpat având numai caracterul unei condiții de formă a acordului de recunoaștere a vinovăției.
Cu toate acestea, opinez în sensul că declarația dată de inculpat în fața organului de urmărire penală poate fi folosită ca probă în procesul penal în ipoteza lansată anterior. Astfel, după punerea în mișcare a acțiunii penale, potrivit art. 309 C. pr. pen., organul de urmărire penală are obligația de a-l chema pe inculpat în vederea aducerii la cunoștință a inculpării și audierii acestuia. Cu toate că în conformitate cu dispozițiile art. 108 rap. la art. 83 lit. a) C. pr. pen., inculpatul are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, consider că odată inițiată procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției se renunță la acest drept. În acest sens, consider că numai prin audierea detaliată a inculpatului organul de urmărire penală poate aprecia asupra recunoașterii săvârșirii faptei în materialitatea sa și acceptării încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Referitor la procedura în fața instanței de judecată, se observă că odată cu modificările Codului de procedură penală dispozițiile legale au fost puse în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 235/2015, la soluționarea cauzei fiind citate pe lângă inculpat, celelalte părți și persoana vătămată, care, în situația prezentării, vor fi ascultate.
Referitor la prezenţa inculpatului în faţa instanţei de judecată, în doctrină[7] s-a apreciat că ar fi necesară întotdeauna prezenţa personală a acestuia motivat de faptul că instanţa trebuie să constate nemijlocit existenţa manifestării sale de voinţă cu privire la încheierea acordului. Consider întemeiată această opinie având în vedere faptul că instanţa trebuie să verifice dacă acordul de recunoaştere a vinovăţiei îndeplineşte condiţiile impuse de art. 480-482 C. pr. pen. şi implicit, dacă inculpatul şi-a exprimat în mod valabil consimţământul. Mai mult decât atât, art. 484 alin. (2) C. pr. pen. stipulează că instanţa va hotărî asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei după ascultarea inculpatului, ascultare care se va rezuma, în opinia mea, la aspecte legate de valabilitatea exprimării consimţământului.
Cu toate acestea, în practică se poate întâlni situaţia în care după ce a fost sesizată instanţa, inculpatul să refuze să se prezinte la proces şi să nu poată fi găsit în vederea aducerii sale cu mandat de aducere, situaţie în care, consider că instanţa ar trebui să respingă acordul şi să trimită dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Această situaţie va conduce, pe de o parte, la întârzierea procesului penal, iar pe de altă parte la acordarea posibilităţii inculpatului de a reveni în mod indirect asupra manifestării sale de voinţă, lucru care, din punctul meu de vedere, este nepermis. Consider că legiuitorul ar trebui să intervină și să modifice textul art. 484 alin. (2) C. pr. pen. în sensul de a se prevedea expres că prezența inculpatului în fața instanței nu este obligatorie. Cu privire la acest aspect arăt că legiuitorul a oferit suficiente garanţii inculpatului pentru ca la momentul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei să fie pe deplin informat referitor la consecinţele pe care le va suporta în urma încheierii acordului, iar în situaţia în care acesta ar dori să invoce nevalabilitatea consimţământului la încheierea actului ar trebui să se prezinte în instanţă la termenul de judecată acordat în vederea soluţionării cauzei.
Soluțiile pe care le poate pronunța instanța de fond au suferit și ele modificări, constatându-se față de reglementarea inițială că în situația admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției se poate pronunța numai soluția cu privire la care s-a ajuns în acord, legiuitorul anulând posibilitatea instanței de judecată de a proceda la o individualizare a pedepsei cu ocazia judecării cauzei.
O modificare deosebit de importantă ce fost adusă odată cu intrarea în vigoare a ordonanței de urgență o constituie introducerea alin. (4) al art. 480 C. pr. pen. care prevede că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, totodată fiind prevăzută și reducerea cu o treime a limitelor perioadelor pe care se dispun măsurile educative privative de libertate. Consider a fi binevenită această modificare legislativă prin care inculpații sunt încurajați să recunoască infracțiunile săvârșite încă din faza de urmărire penală, dându-și astfel concursul la soluționarea cu celeritate a cauzei și la reducerea costurilor procesului penal, iar drept urmare, să beneficieze de un tratament identic cu aceia care uzează de procedura simplificată bazată pe recunoașterea vinovăției în fața instanței de judecată, a cărei finalitate constă în aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen.
Având în vedere aceste aspecte, apreciez că Decizia HP nr. 25/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție[8] prin care s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 480-485 din Codul de procedură penală, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul nu poate să rețină dispozițiile art. 396 alin. (10) C. pr. pen., cu consecință directă asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, și-a încetat aplicabilitatea.
În conformitate cu dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 din același act normativ cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă se apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, instanța va respinge acordul și va trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Astfel, prin modificarea recentă a acestui articol legiuitorul a prevăzut în mod expres că, în cazul stabilirii unei pedepse nelegale, instanța va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției. Introducerea acestei dispoziții era imperios necesară având în vedere că instanța învestită cu soluționarea cauzei nu are posibilitatea să pronunțe o altă soluție decât aceea cu privire la care s-a ajuns la acordul încheiat între procuror și inculpat.
În consecință, sunt de părere că odată cu soluționarea cauzei de către procuror, acesta are obligația să procedeze individualizarea și apoi la stabilirea atât a pedepsei principale, cât și a pedepselor complementare și accesorii potrivit art. 67 raportat la art. 66 C. pen., respectiv art. 65 C. pen., precum și să rezolve cauza sub toate aspectele, atât pe latura penală, cât și civilă.
Analizând în continuare conținutul art. 488 C. pr. pen., cu denumirea marginală „calea de atac”, se observă că textul normei legale a fost pus în acord cu decizia instanței de contencios constituțional, fiind introduse celelalte părți și persoana vătămată ca titulari ai căii de atac pe lângă procuror și inculpat.
Totodată, a fost modificată lit. b) din alin. (4) a acestui articol, instanța de control judiciar având de acum posibilitatea să desființeze în integralitate sentința instanței de fond prin care a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției și să procedeze la o nouă judecată, conform art. 485 și 486 C. pr. pen.
Din analiza textului de lege, astfel cum a fost modificat, se observă faptul că în continuare în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, nu a fost reglementată soluţia admiterii apelului, urmată de desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea spre rejudecare atunci când judecata a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate ori când există vreun caz de nulitate absolută cum este, de exemplu, necompetenţa materială a primei instanţe, fiind încălcat principiul legalităţii procesului penal menţionat în art. 2 C. pr. pen. Având în vedere aceste aspecte consider că în situaţia supunerii acestui articol la un nou control de constituţionalitate, Curtea va admite excepţia ridicată şi va declara neconstituţionale prevederile textului de lege.
3. Concluzii
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o instituție de drept procesual penal nouă în legislația românească, prin a cărei introducere, legiuitorul a urmărit soluționarea cu celeritate a procesului penal, într-un termen optim și previzibil. Din acest punct de vedere, conform expunerii de motive care însoțește Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, judecata infracțiunilor pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției, la fel ca și judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, este o formă abreviată a judecății privind anumite infracțiuni, de natură a responsabiliza părțile din proces.
În urma modificărilor ce au fost aduse Codului de procedură penală prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, au fost acoperite numeroasele carenţe ale textului iniţial, prin care se încălcau mai multe principii constituţionale, printre care se numărau principiul legalităţii, dreptul la apărare ori liberul acces la justiţie.
Totodată, odată cu modificarea art. 480 C. pr. pen. şi introducerea alin. (4) care stipulează reducerea limitelor de pedeapsă în cazul inculpaţilor care uzează de această procedură specială, sperăm să crească numărul de dosare soluţionate în acest mod, aspect ce va conduce la reducerea costurilor ce sunt suportate de stat, la concentrarea resurselor umane în vederea creşterii operativităţii în instrumentarea dosarelor complexe şi, nu în ultimul rând, la soluţionarea cu celeritate a proceselor penale.
[7] N. Volonciu (coordonator), Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 1201.
[8] Decizia nr. 25/2014 pronunțată în dosarul nr. 27/1/2014/HP/P a ÎCCJ publicată în M. Of. nr. 935 din 22 decembrie 2014
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.