Abandonul de familie

b. Urmarea imediată. Acțiunile sau inacțiunile ce se înscriu în cele trei variante ale abandonului de familie au ca urmare imediată lipsirea de întreținere la care are dreptul persoana față de care există obligația de întreținere și, deci, păgubirea sub acest raport a acestei persoane și producerea unei suferințe fizice sau morale[42].

În această incriminare, urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru existența relațiilor de familie, prin punerea subiectului pasiv în situația de a fi lipsit de mijloacele de întreținere ori de sprijinul moral la care este îndreptățit potrivit legii. Dacă în urma abandonului de familie comis în modalitățile de la alin. (1) lit. a) sau b), subiectul pasiv suferă și alte vătămări (de exemplu, fiind abandonat la marginea orașului, decedează din cauza frigului ori fiind părăsit fără hrana în locuință, suferă anumite vătămări ori decedează, se poate reține în concurs și infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului (art. 197 C. pen.)[43].

Considerăm că incriminarea abandonului de familie este una incompletă, pentru următoarele considerente: valoarea socială ocrotită pentru care să se rețină concursul – omorul din cadrul infracțiunilor contra persoanei – încadrarea juridică s-ar raporta la două valori ocrotite distinct prin norma astfel aplicată, iar acestea sunt protejate în mod principal prin norme penale distincte. Din acest argument deducem că norma juridica incriminatoare a abandonului de familie este una incompletă și care nu protejează membrii de familie și relațiile dintre aceștia într-un mod clar, precis și predictibil raportat la rezultatul care s-ar putea produce.

Pentru o încadrare juridică concretă și pentru reținerea întregii reprezentări faptice a făptuitorului, având în vedere felul în care el își reprezintă urmările produse prin părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor, se poate reține infracțiunea de abandon de familie în concurs cu infracțiunea din art. 199 cu titlul marginal Violența în familie, Capitolul III Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie din Titlul I Infracțiuni contra persoanei.

Propunerea aceasta ni se pare relevantă în cazul în care din urma săvârșirii abandonului de familie în forma de la alin. (1) lit. a) s-ar produce ca urmare imediată unul dintre rezultatele prevăzute în norma incriminatoare a violenței în familie, respectiv moartea (art. 188-189 C. pen.), suferințe fizice sau leziuni traumatice ori este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată în zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile (art. 193 C. pen.), iar dacă din urma suferințelor fizice sau a leziunilor traumatice s-a cauzat subiectului pasiv calificat o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății persoanei membru de familie, care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul, punerea în primejdie a vieții persoanei membru de familie.

c. Legătura de cauzalitate. Între acțiunea sau inacțiunea incriminată și producerea stării de suferință materială sau morală ca urmare a lipsei de ajutor, trebuie să existe o legătură de cauzalitate[44].

Dacă starea de lipsă de mijloace de întreținere materială sau morală se datorează altor cauze, bunăoară refuzul de a le primi de la cel ce este obligat a le oferi sau dispariției fără urmă a celui care avea dreptul la întreținere, urmată de ajungerea sa în stare de mizerie, în astfel de cazuri legătura de cauzalitate nu există, fiindcă nu există nici elementul material al infracțiunii[45].

B. Latura subiectivă la abandonul de familie se caracterizează prin intenție, ca formă a vinovăției, dar între cele trei modalități ale infracțiunii apar o serie de deosebiri. Astfel, în ce privește prima modalitate – părăsirea, alungarea, lăsarea fără ajutor – vinovăția se caracterizează atât prin intenție directă, cât și prin intenție indirectă. Celelalte două modalități ale infracțiunii se caracterizează sub aspect subiectiv, printr-o omisiune cu rea-credință. Această precizare, „reaua-credință”, indică intenție legiuitorului de a sancționa numai infracțiunea intenționată (directă, indirectă) nu și pe cea din culpă[46].

Dacă omisiunea nu este cu rea-credință, adică neintenționată, nu va exista infracțiune[47].

Nu este realizat conținutul infracțiunii de abandon de familie nici în situația în care neplata pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească este urmarea stării de arestare (în altă cauză) a celui obligat la întreținere ori este militar în termen, internat în spital etc., deoarece aceasta exclude condiția impusă de textul incriminator ca neplata să fie urmarea relei-credințe. De asemenea, nu există rea-credință atunci când cel obligat la plata pensiei de întreținere, deși nu a plătit-o, a locuit în perioada respectivă împreună cu mama copilului și cu acesta s-a îngrijit de minor, furnizându-i cele necesare traiului[48].

Sancționare

Infracțiunea de abandon de familie se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Particularități. Din urma tratării pe cale doctrinală a temei noastre, lecturând norma incriminatoare a abandonului de familie ne-am întrebat dacă incriminarea este una completă, observând că, probabil superficial, din urma modalității normative din art. 378 alin. (1) lit. a) C. pen., este posibil ca după ce subiectul pasiv calificat este părăsit, alungat, lăsat fără ajutor este expus suferințelor fizice sau morale, în cazul în care acesta urmează a deceda sau a suferi răni, vătămări corporale sau alte probleme care se materializează prin zile de îngrijiri medicale, și totodată suferințele astfel dobândite de subiectul pasiv calificat să fie el însuși obiect material al infracțiunii, avându-se în vedere protecția juridică a persoanei, a integrității corporale sau sănătății persoanei, ne-am pus problema, după ce am constat că norma juridică a abandonului nu protejează familia și relațiile dintre membrii săi în mod complet, datorită prevederii în dispozițiile Codului penal doar a unor forme tip a infracțiunii, cât și datorită faptului că incriminarea abandonului de familie a fost preluat astfel cum el era incriminat în vechea reglementare, cât și datorită faptului că prin incriminarea abandonului de familie nu este prevăzut, după ce starea de pericol s-a realizat, rezultatul potent a se produce datorită unor circumstanțe obiective – subiect pasiv calificat minor, interzis judecătoresc, persoană aflata în stare de dependență față de subiectul activ calificat datorită infirmității sale, persoană în vârstă cu handicap locomotor sau alte asemenea situații în condiții insalubre, abandonat la marginea drumului, sentiment de panică manifestat din urma alungării și adăpostirea într-un loc neizolat termic pe timp de iarna etc., și altor circumstanțe subiective – capacitatea subiectului activ calificat de a prevedea rezultatul potent a se produce dacă persoana aflată în nevoie este părăsită, abandonată sau lăsată fără ajutor materializată printr-un rezultat incriminat în Codul penal în infracțiunile contra persoanei.

Astfel, luând în considerare modalitatea faptică din art. 378 alin. (1) lit. a) C. pen., dacă prin aceasta se produce unul dintre rezultatele de mai sus, prevăzute de legiuitor în alt mănunchi de infracțiuni, excluzând omisiunea legiuitorului în ceea ce privește ca prin aceasta să se protejeze doar relația socială legată de întreținere (obligație în natură, care fiind săvârșită duce doar la crearea unei stări de pericol pentru subiectul pasiv calificat protejat) și neexcluzând ca prin aceasta să nu se aibă în vedere rezultatele care se pot produce, în formă agravată, datorită circumstanțelor atât obiective (de vreme, de mediu, dezvoltarea psiho-fizică și intelectuală a subiectului pasiv calificat), cât și subiective (reprezentarea făptuitorului că prin abandonul său persoana să nu-și poată proteja viața, sănătatea, integritatea fizică, se poate reține concursul de infracțiuni dintre abandonul de familie forma de la alin. (1) lit. a) cu producerea rezultatului incriminat în norma din art. 199 C. pen., care din punctul nostru de vedere sunt legate cauzal de producerea rezultatului uneia dintre infracțiunile absorbite din incriminarea violenței în familie, chiar dacă nu sunt săvârșite acțiuni de violență în mod direct asupra membrului de familie – subiect pasiv calificat.

Considerăm că legiuitorul prin Codul penal protejează valorile sociale în ansamblul său și nu distinct. Chiar dacă legea penală este de strictă interpretare și aplicare, considerăm că nu poate fi exclusă aplicarea în concurs a celor două incriminări din art. 378 alin. (1) lit. a) și art. 199 C. pen. doar pentru faptul că infracțiunea de abandon este de pericol omițând rezultatul care este potent a se produce[49] (moartea, vătămare corporală etc). Totodată pentru claritate în protejarea valorilor sociale nu poate fi exclusă aplicarea art. 199 C. pen. deoarece este o incriminare specifică ce face ca în circumstanțierea sa, a fi membru de familie, să reprezinte o situație agravată, această coroborare, cu situația membrului de familie, art. 378 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 199 C. pen. să ducă la o bună protejare a valorii sociale.

În ceea ce privește reținerea concursului dintre art. 378 alin. (1) lit. a) și art. 199 C. pen., nu se poate vorbi de încălcarea principiului ne bis in idem, aceasta deoarece, în forma actuală a reținerii infracțiunii de abandon de familie, fiind infracțiune de simplă acțiune înseamnă că starea de pericol s-a realizat din momentul alungării, părăsirii sau a lăsării fără ajutor, iar în ceea ce privește infracțiunea de violență în familie, fiind o incriminare absorbantă a incriminărilor expres enumerate înseamnă producerea rezultatului încriminat cu condiția ca el să fie produs sau fapta să fie săvârșită asupra unui membru de familie. Totodată, abandonul de familie, nu este o norma specială față de violența în familie, neputându-se aplica specialia generalibus derogant (avându-se în vedere sistematizarea normelor în dispozițiile Codului penal) pentru următoarele considerente:

a) incriminarea violenței în familie este eminamente o incriminare de rezultat, iar abandonul de familie este o incriminare de pericol;

b) reținerea violenței în familie în concurs cu abandonul de familie se ia în considerare pentru faptul că incriminarea abandonului de familie nu are în conținutul său constitutiv și o variantă agravată, ci doar forme tip ale abandonului cu multiple modalități faptice însă cu un singur rezultat, starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită;

c) reținerea violenței în familie în concurs cu abandonul de familie face ca un rezultat (moartea, vătămarea corporală etc.) să poată fi prevăzut și evitat pentru valoarea socială ocrotită, iar în cazul în care rezultatul este acceptat, el să poată fi sancționat ca atare, rezultatul fiind în legătura cauzală cu acțiunea de alungare, părăsire sau lăsare fără ajutor din incriminarea abandonului de familie.

Aflându-ne pe tărâmul a două tipuri de incriminări, cu factorul comun al membrului de familie, incriminări care creează pentru familie în mod nemijlocit stare de pericol (art. 378 C. pen.), iar în cazul celeilalte, care lasă să se prevadă un rezultat grav, ele pot și trebuie să fie considerate împreună, nu prin verbum regens din art. 199 C. pen., ci prin urmarea imediată – rezultatul (moartea, vătămarea corporală etc.) – produs valorii secundare, persoanei, și în principal membrului de familie (ca valoare socială ocrotită prin norme juridice penale).

Un alt argument pentru a nu se lua în considerare ne bis in idem, considerăm că în sistemul Codului penal violența în familie ia în considerare protejarea membrilor de familie ca persoane care o compun, infracțiune din Titlul I, specificitatea normelor din acest titlu fiind dată de rezultatul produs, pe când abandonul de familie face parte din Titlul VIII, specific acestui titlu fiind starea de pericol pe care o creează pentru valoarea socială ocrotită.

În ceea ce privește forma de vinovăție, avându-se în vedere că se creează prin abandon o stare de pericol, abandon săvârșit cu intenție directă, în cazul producerii rezultatelor incriminate în art. 199 C. pen., forma de vinovăție este intenția indirectă deoarece făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Pentru că am întâlnit dificultăți în argumentare pe tărâmul specificului incriminării ca fiind de simplă acțiune sau materială, considerăm că incriminarea abandonului de familie este una incompletă, deoarece nu prevede în întregime rezultatul posibil a se produce și a se preîntâmpina pentru a preveni un rezultat[50].

Astfel, fără a fi prea îndrăzneți, de lege ferenda ar trebui ca norma juridică incriminatoare să distingă starea de pericol creată de valoarea socială ocrotită prin includerea în text a obligației de a se presta în natură obligația de întreținere, iar în cazul în care din urma părăsirii, alungării sau lăsării fără ajutor a subiectului pasiv calificat ar rezulta moartea, vătămarea corporală sau alte asemenea prejudicii care necesită îngrijiri medicale indiferent de numărul zilelor de îngrijiri medicale să se instituie o formă agravată prin care din urma acțiunii/inacțiunii să se dea normei caracter de infracțiune de rezultat și totodată să i se instituie un regim sancționator adecvat. Având în vedere acestea pentru claritatea textului de lege și predictibilitatea acestuia producerea morții să fie incriminată într-un alineat distinct datorită gravității rezultatului produs; iar in cazul vătămării corporale, prin producerea unuia din rezultatele din norma de incriminare având în vedere rezultatul produs, să se instituie și acestuia un regim juridic sancționator adecvat.

În ultimă fază, dacă legislația ar fi astfel perfectată, în ceea ce privește încadrarea juridică nu s-ar mai reține forma agravantă a infracțiunilor prin aplicarea regimului juridic sancționator în caz de concurs și forma agravată a infracțiunii de violență în familie, ci avându-se în vedere norma specială în cazul încadrării în forma prescrisă de noi, s-ar realiza o bună încadrare juridică a faptei, iar valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare s-ar bucura de o mai bună protecție.

Propunem următoarea formă:

(2) Dacă din urma săvârșirii faptei în forma prevăzută în (1) lit. a) rezultă moartea celui îndreptățit la întreținere, fapta se sancționează conform art. 188 la care se adaugă un spor de o pătrime.

(3) Dacă din urma săvârșirii faptei în forma prevăzută în alin. (1) lit. a) se produce unul din rezultatul prevăzut în art. 193 și 194 , fapta se sancționează cu pedeapsa prevăzută de acestea din urmă la care se adaugă un spor de o pătrime.

(4) În cazul formelor de la alin. (2) și (3) acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

Bibliografie:

I. Cursuri, monografii, tratate

– A. Boroi, Drept penal. Parte generală, Ed. C.H. Beck, București, 2017;

– A. Boroi, Drept penal. Parte specială, Ed. C.H. Beck, București, 2014;

– I. Pascu, M. Gorunescu Drept penal. Parte specială, Ed. Hamangiu, București, 2008;

– C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II, Ed. C.H. Beck, București, 2018;

– V. Dobrinoiu, M.A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Chiș, C. Păun, N. Neagu, M.C. Sinescu, Noul Cod Penal comentat. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2014;

– V. Dobrinoiu, N. Conea, Drept penal. Parte specială, Vol. II. Teorie și practică judiciară, Ed. Lumina Lex, 2000;

II. Legislație

– Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative;

– Codul penal[51];

– Codul civil[52];

– Constituția României.


[42] A. Boroi, op. cit., p. 704.

[43] C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, op. cit., p. 475.

[44] A. Boroi, op. cit., p. 704.

[45] V. Dobrinoiu, N. Conea, Drept penal. Parte specială, Vol. II, Teorie și practică judiciară, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 465.

[46] A. Boroi, op. cit., p. 704.

[47] Ibidem.

[48] V. Dobrinoiu, N. Conea, op. cit., p. 466.

[49] Este posibil ca în această formă, infracțiunea incriminată în 378 C. pen. să dobândească din urma producerii rezultatului caracterul unei infracțiuni de rezultat, cu transformarea acesteia dintr-o infracțiune de simplă acțiune într-una materială?

Luând în considerare aplicarea concursului în reținerea modalităților faptice și a urmărilor produse, singura modalitate prin care abandonul de familie poate dobândi caracterul unei infracțiuni de rezultat este ca rezultatul– moartea, suferințele fizice care necesită pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, prejudicii estetice și altele asemenea (art. 188, 189, 193-196 C. pen.) să fie incriminate prin intervenirea unui eveniment legislativ în încriminarea abandonului de familie [Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede în art. 58 alin. „(1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (3) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente”).

[50] În primă instanță, legea penală este primul liant spre prevenirea crimelor. În mod subsidiar, legea penală este prima normă care vine să combată factorul criminal în societate. Toate acestea sunt justificate prin faptul că norma juridică penală este una care prevede o conduită interzisă, revenind subiectului căruia i se adresează să se conformeze regulii generale (norma juridică de conformare), iar in cazul în care conduita prohibită a fost săvârșită de subiect căruia i se adresează, norma juridică se individualizează si lasă loc nașterii raportului juridic de conflict, născut între subiectul activ, pe de o parte, și stat ca protector al tuturor valorilor sociale.

[51] Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009.

[52] Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, M. Of. nr. 550 din 15 iulie 2011.

Abandonul de familie was last modified: iulie 8th, 2019 by Ionuț Daniel Tănase

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii